Sunt falit, dar mă tratez! Mii de orădeni îşi pun speranţele în legea falimentului persoanelor publice

Totul începe în ziua în care datornicul nu îşi poate plăti prima rată sau factură. Datoriile se adună, iar când realizează ce i se întâmplă e deja prea târziu. Banca, asociaţia de proprietari sau alţi creditori îi scot casa la vânzare şi poate ajunge, cu familie cu tot, în stradă.

"Legea falimentului persoanelor fizice este menită să ajute debitorul de bună credinţă să îşi stingă datoriile astfel încât la finalul procedurii de insolvenţă să fie în faţa unui nou început, fără să plătească toată viaţa rate pentru o casă pe care i-a luat-o banca", explică avocatul Ioan Cupşa, unul dintre iniţiatorii proiectului.

Casă, dulce casă...

Martin este inginer pe platforma industrială a oraşului. Bărbat în puterea vârstei, căsătorit şi cu copii, a ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti ratele la bancă după declanşarea crizei francului elveţian. În vara lui 2007, a împrumutat 43.000 de franci elveţieni pentru a finaliza lucrările la o casă pe care şi-a ridicat-o în cartierul Episcopia.

"Atunci părea o idee bună. Un consilier financiar mi-a găsit banca cu cea mai bună ofertă", povesteşte bărbatul. Şi-a plătit ratele fără probleme până când francul a început să crească brusc. Dacă în iulie 2007 datora băncii 532 lei pe lună, în iulie 2014 suma a crescut la 1.000 lei, iar în ianuarie 2015 la 1.210 lei. Practic, după ce îşi plăteşte gazul, curentul şi apa, nu rămâne cu nimic. Până în 2032, la terminarea ratelor, familia e condamnată să trăiască din salariul soţiei. "Legea insolvenţei ar fi o salvare. Încă nu am păţit să nu pot plăti o rată, dar nu ştiu cât mai rezist", spune bărbatul.

Şi nu e nici pe departe singurul ajuns la greu. Aproape nu este cvartal de blocuri în Oradea în care să nu existe un apartament scos la licitaţie de bănci. "Te îngrozeşti ce-auzi. Nu trece duminică să nu să se plângă cineva disperat. «Părinte, îmi ia banca apartamentul» sau, mai rău, «Părinte, mi-am pierdut casa şi tot am rămas dator pe viaţă». Oamenii aceştia trebuie apăraţi cumva", povesteşte un preot.

Instanţa faliţilor

Paradoxal, dar primul bihorean care şi-a cerut insolvenţa nici măcar nu era sărac. În octombrie 2013, dezvoltatorul imobiliar Adrian Mihuţ, care în perioada boom-ului imobiliar a dat lovitura cu cartierul Grigorescu, şi-a cerut insolvenţa, pe persoană fizică, pentru datorii de 1,3 milioane euro. Întreprinzătorul nu mai putea rambursa banii împrumutaţi pentru dezvoltarea unor proiecte imobiliare şi spera să se pună sub protecţia legii.

Degeaba. "Curtea de Apel Oradea a stabilit că din probe nu se poate trage concluzia că debitorul ar fi acţionat ca un PFA neautorizat şi a revocat hotărârea de începere a procedurii dată de Tribunal", explică purtătorul de cuvânt al Tribunalului Bihor, Cristian Monenci (foto). Practic, neavând o lege care să reglementeze insolvenţa persoanelor fizice, la fel ca în cazul firmelor, instanţa şi-a declinat competenţa, iar antreprenorul a rămas să-şi apere interesele în procesele cu creditorii.

Monenci e convins de utilitatea unei legi pentru protecţia debitorilor persoane fizice aflaţi în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile, dar averizează că speţele vor fi atât de numeroase încât vor sufoca instanţele. "Sistemul nu e pregătit pentru un astfel de volum de muncă. În prezent sunt şase judecători sindici, cu peste 100 de cauze de insolvenţă pe şedinţă. Când vor intra şi persoanele fizice, numărul dosarelor se va tripla", estimează judecătorul.

Doar pentru cei de bună credinţă...

Avocatul Ioan Cupşa (foto), deputat PNL şi membru în comisia desemnată să dezbată proiectul Legii insolvenţei persoanelor fizice, spune că în ciuda problemelor pe care le va ridica, normativul trebuie adoptat. "Pe rolul instanţelor sunt peste 820.000 dosare de executare silită. E vorba de oameni care după opt ani de plătit rate ajung pe drumuri fiindcă nu le pot achita mai departe, din motive independente de voinţa lor", spune Cupşa.

Pentru aceşti oameni legea falimentului personal ar putea fi un colac de salvare. Conform proiectului, declanşarea insolvenţei o poate cere atât debitorul aflat în situaţia de a nu-şi putea plăti două sau mai multe datorii în 30 de zile de la scadenţă, cât şi creditorii care pot dovedi că datornicul nu poate achita o creanţă de peste 25.000 lei. Tribunalul poate decide declanşarea procedurii sau poate respinge cererea dacă debitorul a mai fost în insolvenţă în ultimii 7 ani sau se dovedeşte de rea credinţă.

"Legea protejează doar debitorul de bună credinţă. Cel care şi-a falsificat adeverinţa de salarizare ca să pară că are venituri mai mari, care şi-a subevaluat sau supraevaluat imobilul ori a ascuns bunuri faţă de creditori este considerat automat fraudulos şi nu are dreptul la insolvenţă", spune Cupşa.

La muncă, nu la întins mâna!

La fel ca în cazul firmelor, judecătorul sindic verifică documentele şi numeşte un specialist în insolvenţă care stabileşte, împreună cu părţile, un plan pe 5 ani pentru rambursarea datoriei. Odată cu notarea acţiunii în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, măsurile de executare silită iniţiate asupra datornicului sunt suspendate, datoriile acestuia nu mai acumulează dobânzi şi, dacă stă cu chirie, nu poate fi evacuat din locuinţă pentru restanţe anterioare declanşării procedurii.

În schimb, debitorul trebuie să respecte întocmai planul de rambursare şi să se pună total la dispoziţia administratorului juridic. Datornicul e obligat să îşi găsească noi surse de venit sau, dacă este şomer, să nu refuze niciun loc de muncă, să declare orice încasări suplimentare din moşteniri sau donaţii, să nu angajeze noi obligaţii şi să depună semestrial un raport cu cheltuielile proprii. Declaraţiile în fals se sancţionează cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În cazul în care reuşeşte să ducă planul la bun sfârşit, achitând datoriile asumate prin plan, debitorul poate cere instanţei să fie iertat de sumele rămase neachitate şi are şansa unui nou început. În cazul în care lucrurile merg prost, bunurile sale vor fi scoase la vânzare. Creditorii garantaţi vor primi sumele aferente garanţiei, la preţul de piaţă al acesteia, iar ceilalţi minim 40% din suma împrumutată.

Potrivit legii, creditorii care sunt rude cu datornicul vor trece automat la coada listei şi se vor îndestula doar dacă rămân bani. Adeverind încă o dată proverbul că banii se împrumută doar celor bogaţi...

"Dacă legea falimentului persoanelor fizice nu va fi adoptată în cel mai scurt timp, nu va avea ţara asta atâtea poduri de câte va fi nevoie să adăpostească românii scoşi de bănci din case"

Mircea Andor, specialist în insolvenţă

În ciuda prevederilor proiectului de lege, evident favorabile datornicilor, specialiştii în insolvenţă se tem că normativul vine prea târziu pentru a mai face ceva pentru salvarea acestora. "Legea ar fi fost bună acum câţiva ani. Astăzi, nu ştiu ce să spun... Ce măsuri mai pot lua eu în plus, dacă banca nu le-a luat în ani de zile, de când amână executarea silită a debitorului?", spune Mircea Andor, specialist în insolvenţă.

Potrivit acestuia, după ani de zile în care se chinuie să răzbată, majoritatea datornicilor şi-au pierdut deja speranţa. "Mulţi spun că nu văd altă soluţie decât să muncească în străinătate. Nu zic, ar fi o soluţie, dar pe asta nu poţi baza niciun plan de rambursare. Nu ai nicio garanţie că va trimite acasă banii pentru rate".

După ani de experinţă în domeniul insolvenţei firmelor, Andor consideră că efectele legii insolvenţei vor fi similare. "Începând din 2002 am lucrat cu peste 400 de firme în insolvenţă, din care doar două s-au salvat. Nu cred să fie altfel în cazul persoanelor fizice", spune specialistul.