Noi cu cine votăm?

Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.

Vinovații pentru ceea ce suntem nevoiți să digerăm azi se știu: sunt liderii principalelor partide, PNL și PSD, alături de președintele Klaus Iohannis, „strategul” care a imaginat această cumetrie nefericită a unor adversari tradiționali. O alianță forțată, care a distrus opoziția reală, sporindu-o, pe cale de consecință, pe cea de esență populistă, care nu face decât să paraziteze și mai mult o viață politică searbădă în materie de proiecte și politici publice serioase.

Peste toate acestea, e înspăimântătoare „subțirimea” de la nivelul de „top-management” al formațiunilor politice, care, după cum vedem zilnic la știri, au serioase probleme în a-și identifica și propulsa candidați cât de cât rezonabili în confruntarea electorală. Apar pe ecrane sfertodocți și mediocri, pe cât de nesiguri și slab mobilați intelectual, incapabili să ducă un raționament și o frază până la capăt, pe atât de ambițioși - a se citi ahtiați - în a vâna poziții importante în stat, folosind „instrumentul” alegerilor. Alegeri care ar trebui să fie un exercițiu democratic, o competiție deschisă, dar pe care mediocrii le-au transformat, prin strategii străvezii, în simulacre electorale, programate după propriul calendar și croite după chipul și asemănarea lor.

Este de râsul curcilor ca partidele mainstream, componentele coaliției de guvernare, să nu aibă, la mai puțin de două luni de alegerile locale, candidat - sau candidați, că nici asta nu le e clar - la Primăria Capitalei. Sau, cu jumătate de an înainte de cele prezidențiale, să nu știe cu cine vor merge „la bătaie” pentru Cotroceni.

Totul este calcul meschin, făcut pe baza unor sondaje de opinie repetate la nesfârșit, cu disperarea elevului tăntălău sau nepregătit care așteaptă ca rezolvarea miraculoasă să-i vină „servită” din altă parte. Adică, să zică poporul cam pe cine ar prefera și, poate, poate, îl „rezolvăm” și-l băgăm pe listă. Îl furăm și de la adversari, dacă e cazul. Sau, de ce nu?, înrolăm un cântăreț, un fotbalist, un om de afaceri de succes care să aducă voturi. Totul pentru front, totul pentru victorie!

Doar că poporul nu le dă mutarea salvatoare. Și nu le-o dă pentru că n-are din ce alege. În oferta pe care alianța mediocrilor, patronată din umbră de îngâmfatul preocupat numai de propria-i persoană, nu găsești nimic interesant de votat, nu întrezărești umbră de profesionalism, de experiență, de background, ca să nu mai vorbesc de bun simț, dedicare pentru serviciul public, aplecare spre interesul general sau - sună caraghios - patriotism. Doar politruci gargaragii, cărora șmecheria le transpare prin toți porii.

Așa se explică faptul că un Mircea Geoană sau un Nicușor Dan, care n-au strălucit nici în constelația NATO, nici în cenușiul Bucureștiului, au ajuns favoriți în opțiunile electorale. Și tot așa, și sporirea peste măsură a amăgitoarelor AUR ori SOS.

E adevărat că pe meleagurile noastre, prin Bihor, aerul din zona politică e mai respirabil. Este, indiscutabil, meritul lui Ilie Bolojan și al liberalilor, care deja de mulți ani au mutat, favorizați de suita de proiecte implementate la nivel administrativ, dezbaterile publice în zona discuțiilor pe realizări și pe „to do list”, umbrind tendințele populiste.

Ca atare, spre deosebire de alte zone ale țării, la noi alegerea va fi e tipul: îi mai votăm pe ăștia, care „au făcut”, sau le dăm șansa altora, care spun că se putea „mai bine”, iar ei știu cum s-o facă. Oare?