Țiplea, demisia?

Plicticoasa campanie electorală s-a animat abia pe final, când am avut parte și de o adevărată „lovitură de imagine”, amintind de marile dezvăluiri ce făceau „deliciul” confruntărilor politice din anii 90. Prefectului liberal Dumitru Țiplea i-a fost „extras”, din debaraua în care-l credea bine ascuns, un schelet încă urât mirositor, datând din perioada studenției.

Studiosul Țiplea se îndeletnicea cu realizarea și traficarea de legitimații false de călătorie pe CFR, pe care le vindea, la preț „discountat”, unor colegi de facultate. Motiv pentru care a fost anchetat, alături de alți „întreprinzători”, și condamnat la închisoare, întâi cu executare, apoi cu suspendare, semn că activitatea sa nu a fost considerată tocmai o simplă joacă.

Nu mă mir că azi, la 24 de ani distanță de la acea condamnare, liberalul încearcă să o bagatelizeze, aplicând aceeași strategie îmbrățișată de toți politrucii post-revoluționari prinși cu musca pe căciulă: minimalizarea (vezi, Doamne, a fost „o greșeală din tinerețe”, „nu eram noi marii infractori”, „nu am comis o crimă”), apelul la compasiune („eram studenți amărâți, nu aveam nici ce mânca”), minciuna sau, mai frumos spus, manipularea („am vrut să îi ajutăm pe cei de la privat” - dar oare, dacă era ajutor, de ce Țiplea & Co le luau bani amărâților?) și victimizarea, cu pasarea răspunderii pe adversarii politici, care au pus pe tapet abia în campania electorală, ca să dea, prin ricoșeu, în Ilie Bolojan („este o chestiune de campanie”, „nu mă așteptam să se scrie acum despre asta”)...

Spusele lui Țiplea reprezintă o jignire pentru toți acei studenți care, învingând greutățile vremurilor, unii chiar făcând foamea la propriu, și-au văzut de școală și de învățat, fără a devia spre „greșeli” și „păcate” caracteristice bișnițarilor de prin campusuri. Care au pornit, mai apoi, în cariere de jos, cu slujbe mici și prost plătite, nu în umbra unor puternici ai zilei, cu acces la „combinații” și învârteli. Și care azi sunt nevoiți să asculte învățăminte, sfaturi, declarații sforăitoare, culmea, de la unii dintre acei „păcătoși” ajunși demnitari...

Dumitru Țiplea nu e fitecine. La puțini ani de la condamnarea penală pe care a ținut-o ascunsă, se mișca deja în sferele puterii: a fost consilier al prefectului Ilie Bolojan, chiar și când acesta a fost propulsat secretar general al Guvernului, iar azi este el însuși cel mai înalt reprezentant guvernamental în teritoriu, depozitarul unor informații și al unei influențe considerabile.

Întotdeauna, la Țiplea politica s-a confundat cu administrația și ambele cu afacerile. Consecință sau nu a „sărăciei” din studenție, s-a pus pe făcut bani din tinerețe, de când s-a înscris și în PNL - a făcut de toate, consultanță, imobiliare, energie regenerabilă, agricultură, construcții și cine știe câte altele, iar eu unul sunt convins că prima dintre preocupări, politica, a potențat-o pe celalată, businessul.

Nu întâmplător l-am regăsit, la finele anilor 2000 - pe când era consilierul președintelui CJ de tristă amintire Radu Țîrle - băgat acționar, prin soție, în Asfamixt, o „firmă de casă” a liberalilor care câștiga licitații de pe locul 2 și care, între timp, a crescut, în guvernările PNL, aidoma lui Făt Frumos, într-un an cât alte firme în șapte.

Țiplea a fost de toate în umbra nașului (de cununie, subliniez) Bolojan: sfetnic, strateg, realizator de sondaje, donator, colector, iar de când s-a dat liber la „comasări”, și secretar general în partid, astfel încât nu pot să nu mă întreb: ce a fost el, de fapt, din 2019 încoace: reprezentant al Guvernului, sau mai degrabă al PNL-ului, în teritoriu?

Oricum ar fi, situația jenantă în care Țiplea s-a pus azi - fiindcă nu și-a asumat când trebuia acea „greșeală a tinereții” - nu lasă loc, în opinia mea, decât unei singure variante: demisia. Din punct de vedere moral, consider inacceptabil ca un condamnat penal, fie el și reabilitat, fie și pentru „păcate ale tinereții”, să rămână într-o funcție de înaltă demnitate publică. Asta, dacă mai ținem, cât de cât, la conștiință, morală, valori fundamentale...

Desigur, e treaba liberalilor dacă vor să îl păstreze în continuare „la butoane”, își asumă de bunăvoie costurile politice, electorale. Eu, unul, mă îndoiesc că se vor împiedica într-un asemenea „moft”. Devenit prizonier al pragmatismului și eficienței, Ilie Bolojan s-a dovedit incapabil să renunțe la oamenii de care are nevoie, trecând chiar și peste normele interne de partid, nu doar peste cele morale.

Un exemplu elocvent e cel al primarului „Cupidon” din Aleșd, declarat nu doar de CNSAS, dar și de Jusiție, fost colaborator al Securității ca poliție politică, pe care Bolojan a refuzat cu îndărătnicie să îl scoată de pe liste, împotriva Statutului PNL, iar acum a candidat din nou, fiind reales în cea mai înaltă demnitate din urbe, pe proiecte puse în operă de Bolojan...

De altfel, șeful PNL Bihor s-a pronunțat destul de clar asupra „cazului Țiplea”: e „reprobabil” ce a făcut pe când era tânăr, însă ar trebui să-l judecăm după „activitatea publică”. Adică, nu după cea „privată”...

Așadar, nu de la Ilie Bolojan sau de la PNL Bihor va veni dezlegarea, ci tot de la Dumitru Țiplea, printr-o eventuală demisie de onoare. Așa, se va putea dedica și el, în sfârșit, cu totul pasiunii care îl preocupa de tânăr: afacerile.