Ce a fost ÅŸi ce-a ajuns... La asta reflectează, de trei decenii, un fost nomenclaturist căzut în dizgraÅ£ie după ce fusese unul din locatarii Olimpului comunist, ca secretar al Comitetului Central al PCR, viceprimar al Capitalei ÅŸi vicepreÅŸedinte al Consiliului Popular Bihor.

După numeroase restituiri ale portretelor unor personaje care, la vremea ÅŸi în felul lor, s-au remarcat prin acte ori gesturi anticomuniste, BIHOREANUL vă prezintă de această dată istoria unui demnitar comunist care a sfârÅŸit săpat de propriii săi tovarăşi de drum.

Sub trei regimuri

În 80 de ani, Constantin Dumitrescu a apucat trei orânduiri. Fiu al unui subofiÅ£er de cavalerie, a copilărit în monarhie, amintindu-ÅŸi-l cu plăcere pe tânărul Rege Mihai, a făcut carieră în comunism, o vreme chiar în apropierea lui CeauÅŸescu, iar bătrâneÅ£ile ÅŸi le trăieÅŸte, uitat de toÅ£i, în ceea ce el consideră că nu e "nici democraÅ£ie, nici capitalism, după cum nici ceea ce am trăit înainte de 1989 nu era comunism".

Autor al unor memorii intitulate "Relatări din viaÅ£a unui om", fostul ÅŸtab justifică mistificarea la care a participat, susÅ£inând că a vrut doar să-ÅŸi "aducă aportul la propăşirea societăţii". "Ce era activistul? Un muncitor, un inginer sau un profesor care în munca de partid se ocupa de impulsionarea activităţii pentru realizarea obiectivelor economice ÅŸi sociale", scrie tovarăşul Titi în jurnalul ce alternează episoade din istoria comunistă cu crâmpeie din viaÅ£a activiÅŸtilor, reÅ£inând inclusiv nivelul jenant al noilor cârmaci: "La chefuri, tovarăşii comiteau ÅŸi glume. Unul i-a pus altuia în vin niÅŸte ghips, care i s-a solidificat în anus, de a trebuit bietul om să sufere o operaÅ£ie".

După venirea la putere a lui Nicolae CeauÅŸescu, în 1965, cariera sa a urcat continuu. A participat la al IX-lea Congres, a făcut facultatea de istorie-filozofie la fără frecvenţă, a devenit secretar la Comitetul Central al PCR, iar din '68 a făcut "muncă organizatorică" în Cluj ÅŸi Bihor. De atunci, spune Dumitrescu, se vădea "separarea activiÅŸtilor de simplii muritori", dându-l exemplu pe prim-secretarul de la Cluj, Aurel Donca, care "n-a luat niciodată prânzul cu ceilalÅ£i tovarăşi la cantina de partid, ci i se ducea masa la cabinet". La Bihor, în schimb, "prim-secretarul Victor Bolojan (n.r. - nicio legătură cu actualul primar Ilie Bolojan) era apropiat de oameni ÅŸi ajuta pe toată lumea".

Adjunctul lui "Dincă-te leagă"

În 1976, steaua tovarăşului Titi ajungea la apogeu, fiind uns vicepreÅŸedinte al Consiliului Popular BucureÅŸti, adică viceprimar general, adjunct al vestitului Ion Dincă, ajuns ulterior prim-viceprim-ministru ÅŸi poreclit "Dincă-te leagă", căci ordona arestarea oricui culegea ÅŸtiuleÅ£ii de porumb rămaÅŸi pe câmpuri. Partidul i-a dat vilă în Cartierul Primăverii ÅŸi Dacie neagră, simboluri ale puterii, dar curând avea să cunoască ÅŸi reversul: totul în jur era o uriaşă minciună. "Dincă raporta o dată că s-au dat în folosinţă cu 44.000 de apartamente mai mult decât în realitate", scrie Dumitrescu.

Cea mai grea încercare a fost cutremurul din 1977, urmat de vizitele obtuzilor soÅ£i CeauÅŸescu pe teren, cărora activistul reuÅŸea cu greu să le explice că a fost nevoit să închidă magazinele de la parterul blocurilor afectate, din considerente de siguranţă. Ulterior, pentru că "a fluierat în biserică", criticând "cadrele" de faţă cu secretarul general pentru că nu s-au implicat destul în reconstrucÅ£ie, Dincă i-a pus gând rău.

În 1979, ca să scape de el, Dincă i-a aranjat "promovarea" ca prim-secretar (echivalentul prefectului) la Vaslui, dar tovarăşul Titi a comis o greÅŸeală: a cerut Comitetului Central o păsuire, motivând că soÅ£ia era bolnavă. "Făcuse o gravă criză de nervi. Născută la Vaslui, a cunoscut marea foamete din Moldova deceniului cinci, ÅŸi a jurat să nu se mai întoarcă niciodată acolo", explică Dumitrescu.

Cererea de amânare a fost interpretată, însă, ca insubordonare faţă de CeauÅŸescu, cel care-i semnase numirea ÅŸi, ca atare, a fost surghiunit "în producÅ£ie" la Oradea. "Persoane care înainte, când veneam de la Centru, mă salutau până la pământ, acum nici nu mă mai cunoÅŸteau", constata el. A avut, totuÅŸi, noroc: bihoreanul Petre Blajovici, ÅŸeful Departamentului Industriei Alimentare, l-a aranjat ca director la Fabrica de Ulei.

"NaÅŸul" centrului Oradiei

Steaua i s-a reaprins în 1981 când, revenit după o audienţă la CeauÅŸescu, a primit o veste bună: ca prim pas al reabilitării, era numit vicepreÅŸedinte al Consiliului Popular Bihor (un fel de vice al actualului Consiliu JudeÅ£ean, dar cu mult mai multă putere), devenind responsabil cu gospodărirea comunală, transportul în comun, comerÅ£ul, cooperaÅ£ia ÅŸi turismul din întregul judeÅ£.

A fost perioada lui cea mai fastă. "Prima preocupare a fost să schimb aspectul centrului municipiului, unde toate clădirile aveau din timpul războiului culoarea verde kaki, unele fiind în avansată degradare". Lui i se datorează scoaterea liniilor de tramvai de pe strada Republicii ÅŸi transformarea în arteră pietonală, prima din Å£ară, cu vestitele cercuri albe din granit (înlocuite în 2004, sub fostul primar Petru Filip, cu dale cenuÅŸii "Made in China").

Până în '82 a fost renovat tot centrul, începând cu Pasajul Vulturul Negru, după modelul Pasajulului Victor Emanuel, văzut la Milano. "Am colaborat cu primarul Alecu Paraschiv, cu arhitectul Szabo Arnold, de la Institutul de Proiectare, ÅŸi cu Horea Văidean, directorul IJGCL. La un moment dat, centrul era un imens ÅŸantier, iar orădenii priveau cu admiraÅ£ie schimbarea", îÅŸi aminteÅŸte mândru fostul activist.

Întreprinzătorul

Oradea era unul din cele mai bine aprovizionate oraÅŸe, unde "pâinea nu se vindea pe cartele ÅŸi încă se găseau carne, legume ÅŸi fructe". Despre învârteli personale, nici vorbă, susÅ£ine tovarăşul Titi: "O dată am adus 12.000 de butelii de aragaz, dar nu mi-am oprit nici una. Nu mi-am permis niciodată să nu achit consumaÅ£ia într-o unitate de alimentaÅ£ie publică, deÅŸi eu răspundeam de sector în întregul judeÅ£".

Mici intervenÅ£ii a făcut, dar numai spre binele colectiv, spune bătrânul. De pildă, pentru Întreprinderea Getax a obÅ£inut 40 de Dacii prin Janos Fazekas, ministrul ComerÅ£ului Interior, "un secui de treabă" despre care povesteÅŸte că la o ÅŸedinţă cu activiÅŸtii din comerÅ£ se plângea cu haz: "ToÅ£i vreÅ£i să vă procur numai Å£igări străine, cum dracu' le zice?". După care a băgat mâna în buzunar, a scos un pachet ÅŸi a spus: "Kent le zice!".

ReuÅŸitele i-au atras însă ÅŸi invidii: "În loc să se aprecieze la justa valoare eforturile depuse, vicepreÅŸedinta Frontului Unităţii ÅŸi DemocraÅ£iei Socialiste, Tamara Dobrin, m-a criticat că am făcut jocul maghiarimii din Oradea". În plus, ÅŸi-a atras ÅŸi "răutatea unor factori locali, între care secretarul organizatoric Petru Demeter, care s-a destăinuit unui prieten că nu se lasă până nu mă îngroapă".

"Înmormântat" după nuntă

Episodul care l-a scos pe Dumitrescu din joc a stârnit în epocă un scandal enorm, chiar dacă pe lângă abuzurile politicienilor de azi a fost un mizilic. În '82, a organizat de ziua sa ÅŸi a soÅ£iei "o masă tovărăşească", iar apoi ÅŸi nunta fiicei, în Felix.

Iată cum sună rechizitoriul întocmit împotriva sa de secÅ£ia Cadre a CC al PCR: "În Bihor se comentează negativ faptul că în plin sezon turistic a organizat în Băile Felix nunta fiicei ÅŸi petreceri cu ocazia zilei lui de naÅŸtere ÅŸi a soÅ£iei. Pentru fiică a organizat la hotel Belvedere (n.r. - InternaÅ£ional) o nuntă cu 150 de persoane, încălcând indicaÅ£iile conducerii de partid de a nu se mai organiza nunÅ£i de proporÅ£ii ÅŸi cu daruri. Au participat persoane din BucureÅŸti, PetroÅŸani, Hunedoara, Deva ÅŸi Oradea, dar n-au fost invitaÅ£i activiÅŸti ai Comitetului JudeÅ£ean Bihor, majoritatea invitaÅ£ilor fiind cadre din unităţi subordonate Consiliului Popular. Pentru a reduce costurile, Dumitrescu Constantin a adus vodca ÅŸi vinul din afara localului, contrar prevederilor legale".

"CadriÅŸtii" propuneau "să fie destituit din funcÅ£ia de vicepreÅŸedinte al Consiliului Popular Bihor, să fie sancÅ£ionat pe linie de partid ÅŸi să plătească pagubele provocate comerÅ£ului de stat". Înaintată secretarului general, CeauÅŸescu a aprobat-o imediat, dispunând "să muncească într-o unitate productivă".

Victima "mafiei bihorene"

DeÅŸi atunci îÅŸi făcuse obligatoria autocritică, peste ani fostul ÅŸtab spune că lucrurile nu s-au derulat cum le prezentaseră zbirii de la CC. "Nu am ÅŸtiut că tinerii căsătoriÅ£i au primit bani, iar suma a acoperit doar cumpărarea unei mobile de bucătărie ÅŸi a unui frigider. Nunta a durat de la ora 18 până la 23 ÅŸi am avut sub 100 de invitaÅ£i, iar singurii care au dat bani au fost cei ai cuscrului, Aurel LăpuÅŸcă, ministru adjunct al Minelor".

Ministrul n-a păţit nimic, pentru că Å£inta era el, tovarăşul Titi. "ReclamaÅ£ia către CC fusese ticluită de cei care voiau să mă termine", adică "mafia bihoreană", cum erau cunoscuÅ£i prim-secretarul judeÅ£ului, Eva Feder, prim-vicele George Vaida ÅŸi secretarul organizatoric Petru Demeter, temători că Dumitrescu putea ajunge prim-secretar. Concluzia victimei a fost amară: "Orice ai făcut bun în trecut, acum era ÅŸters cu buretele. Halal partid, care îÅŸi pusese obiectiv grija faţă de om!"...

Din clepsidra vieţii...

În scurt timp, soÅ£ia lui Dumitrescu era internată la neurologie, iar el a făcut un infarct. Slăbise de la 100 la 68 de kilograme ÅŸi s-a pensionat temporar pentru invaliditate. "În câmpul muncii" avea să revină abia după doi ani, în '84, ca economist la Trustul de ConstrucÅ£ii Industriale, de unde avea să iasă definitiv la pensie în 1990. După RevoluÅ£ie, tovarăşul Titi a încercat să demonstreze că n-a fost niciodată un profitor ÅŸi câÅ£iva ani a umblat după declaraÅ£ii în care foÅŸti tovarăşi ca Petru Blajovici ÅŸi fostul secretar cu propaganda, Gheorghe Vulturar, adevereau că fusese victima unei conspiraÅ£ii puse la cale de Feder, Demeter ÅŸi Vaida.

Ajuns în amurg, fostul demnitar nu mai cere decât o dreaptă judecată a faptelor sale, încheindu-ÅŸi jurnalul patetic ÅŸi îndurerat: "Din clepsidra vieÅ£ii mi s-a scurs aproape tot nisipul. AÅŸ fi bucuros dacă aceste pagini ar fi citite ÅŸi de alÅ£ii, care pot analiza dacă am trăit în zadar sau, în raport de împrejurări, mi-am adus modesta contribuÅ£ie la viaÅ£a celor în mijlocul cărora am trăit, cu bunele ÅŸi relele inevitabile...".

FAN BOLOJAN
Cei ce fac şi cei ce critică

DeÅŸi evită să comenteze politica post-comunistă, Constantin Dumitrescu afirmă că în 2008 l-a votat pe Ilie Bolojan în fruntea Primăriei Oradea cu entuziasm, crezând că e nepotul fostului prim-secretar Victor Bolojan, rămas în amintirea bihorenilor ca "om de omenie". Ulterior, fostul activist a aflat că între cei doi nu e decât o coincidenţă de nume, ceea ce nu-l împiedică să-i aprecieze actualului edil "determinarea ÅŸi onoarea" cu care îÅŸi exercită funcÅ£ia. "Când i-am oferit cartea mea, i-am spus domnului Bolojan că o să fie criticat de toÅ£i cei ce nu fac nimic, dar să nu se dea bătut. Totdeauna e mai uÅŸor să stai pe margine ÅŸi să-l înjuri pe cel care face ceva", spune tovarăşul Titi.