Indiferent ce zic basarabenii despre noi - că ne-am trimis secăturile să-i conducă în 1940 (lucru nu departe de adevăr), că brutalii jandarmi români le-au dat palme, că suntem de râsul Europei, că vrem să-i cotropim -, avem obligaţia să ne ajutăm ruda mai săracă, fără condiţii şi idei preconcepute.
Mi-a plăcut elanul celor care au trimis cărţi în Republica Moldova, care au facilitat accesul tinerilor la studii în România, iar mai nou că s-au livrat basarabenilor milioane de doze de vaccin. Iar fostul primar Ilie Bolojan, în numele oraşului Oradea, s-a înhămat la repararea unei grădiniţe de dincolo de Prut, lucru de asemenea meritoriu.
N-am prea înţeles, în schimb, de ce acum Primăria Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor se ocupă de amenajarea unui parc într-o comună din preajma Chişinăului.
Când în zonă limba română e oropsită rău, când nu există practic decât posturi de televiziune ruseşti (vă daţi seama ce părere îşi pot face basarabenii despre războiul de la graniţele lor cu o asemenea propagandă), tu te apuci să le faci băştinaşilor leagăne şi alei, în loc să-i împrieteneşti cu limba română? E ca şi cum ai trimite în aceste zile cumplite, drept ajutor în Ucraina, bigudiuri şi truse de unghii.
Nu este suficient să ai bune intenţii, e nevoie să te informezi şi care sunt nevoile reale ale comunităţii, altminteri banii contribuabililor bihoreni se risipesc.
Ştiu că, în virtutea inerţiei, şefii judeţului s-ar băga doar la parcuri, poduri şi locuri de joacă pentru copii, la amenajări de pieţe şi scuaruri, unde sunt cu adevărat maeştri.
Dar n-ar strica, dacă tot sunt liberalii în strânsă alianţă cu UDMR-iştii la guvernare, să ia exemplul acestora, care ştiu exact unde trebuie investiţi banii veniţi de la Guvernul maghiar.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.