URMĂREȘTE-NE PE
JOI, 21 FEBRUARIE 2019

Ediția tipărită

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Umblă pe la casele oamenilor o doamnă cu o sacoșă plină cu bani. Bate la ușă și întreabă: „Câți locuiți aici? Cinci persoane? Poftim 15.000 de euro”. Merge din casă în casă și dă fiecărui orădean câte 3.000 de euro. Doamna de care vorbim este Coana Europa. Ea ne dă bani, dar are și pretenții...
Zic şi eu
Adrian Cris
Miercurea trecută, eurodeputatul Emilian Pavel, de la PSD Bihor, a strălucit în efortul de a merita un nou mandat, la concurenţă cu mulţi alţi colegi, de la multilateral dezvoltata Rovana Plumb (atoate-ministră, la Mediu, Fonduri Europene, Educaţie, Transporturi) până la Gabriela Zoană (o antieuropeană aproape declarată). Miluţ a încercat, în sincron cu tot Partidul, cu Guvernul, cu ministrul (in)Justiţiei şi cu trompeţii din presa arondată, să blocheze candidatura fostei şefe DNA Laura Codruţa Kovesi la conducerea viitorului Parchet European.
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
E frustrant, enervant și, în final, chiar amuzant să vezi cum omul obișnuit se implică trup și suflet în orice de pe lumea asta (fotbal, tenis, religie, medicină, finanțe și bănci, cinematografie, rețete de zacuscă, vaccinuri naturiste și adevărul despre daci etc.), dar întoarce capul cu dezgust de la singurul domeniu care îi influențează viața de zi cu zi și viitorul pe termen lung, cel mai blamat, dar și cel mai important dintre toate - politica.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveţi despre cerinţele organismelor europene adresate României privind consolidarea statului de drept şi stoparea modificării legilor justiţiei?




De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Printr-o decizie din 29 ianuarie 2019, Curtea Constituţională a stabilit că procesele verbale încheiate de ANAF la solicitarea procurorilor, care erau utilizate pe scară largă în dosarele de evaziune fiscală, nu mai pot constitui probe în procesele penale.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Pleureziile sunt acumulări de lichid în spaţiul pleural (pleurele reprezintă 2 membrane care învelesc fiecare plămân şi care se află una în prelungirea celeilalte formând un "sac" închis). După natura lichidului pleureziile pot fi exudative (lichidul conţine o cantitate mai mare de proteine) sau transudative (lichid cu conţinut proteic mai mic). 
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Statistic vorbind, milenialii stau mai puţin într-un loc decât generaţiile precedente. Nu petrec mai mult de doi ani într-o companie şi nu ezită să sară la oportunităţi mai bune de muncă atunci când acestea se ivesc. Pun mare preţ pe libertate şi mobilitate aşa că mulţi dintre ei sunt fie freelanceri, fie nomazi digitali.
01 Iunie 2014, 20:05

Prof.univ. Mircea Morariu, câştigător al premiului UNITER: "La Teatrul orădean impresia e de improvizaţie"

0 clipuri
0 audio
0 fisiere
Şef de promoţie, în 1981, al Universităţii Babeş-Bolyai, Mircea Morariu şi-a început profesoratul predând limba şi literatura franceză la Liceul Industrial nr. 2 (CFR) din Oradea. În acelaşi an scria prima sa cronică inspirată de spectacolele vremii date de actorii Teatrului orădean. Trei decenii mai târziu, UNITER (Uniunea Teatrală din România) l-a distins pe profesorul universitar Mircea Morariu, colaborator permanent al două reviste culturale, publicist şi autor de cărţi, cu cel de-al doilea premiu pentru critică teatrală.

Obişnuit să spună lucrurile pe şleau, profesorul a vorbit cu BIHOREANUL despre reuşitele, dar şi despre "eşecurile răsunătoare" ale Teatrului orădean, precum şi despre problemele manageriale ale Universităţii.

"Un premiu durează o seară"

- Citim comentariile dvs. pe teme dintre cele mai diverse, de la politică la media şi, evident, teatru. Cum şi când aţi început cariera de cronicar?

- În martie 1983, în revista de specialitate Teatru (n.r - acum Teatrul Azi.). Am scris cronica premierei "Miraculoasa carieră", a lui TaunoYliruusi, montată la Teatrul de Stat de Eugen Ţugulea şi care a marcat debutul actualului director al Teatrului, Daniel Vulcu. Am devenit apoi colaborator permanent al revistelor Teatrul Azi şi Familia, şi aşa am rămas 30 de ani.

- Ce v-a determinat să scrieţi cronica? Eraţi pasionat de teatru?

- Culmea, nu. Pasiunea am căpătat-o după ce am venit la Oradea, văzând spectacolele de aici, care erau foarte bune. Am simţit nevoia de a mă exprima, de a fi un fel de acompaniator al ceea ce se întâmplă pe scenă.

- Aveţi în portofoliu recenziile unor spectacole jucate în toată ţara. Cum alegeţi reprezentaţiile?

- E o alegere absolut aleatorie. De obicei nu refuz instituţii, chiar dacă sunt la distanţă ori nu sunt în prim-planul vieţii teatrale româneşti. Am descoperit teatre pe cale de a se revigora şi începători care au justificat încrederea pe care le-am acordat-o. Sigur, au fost şi eşecuri de prognoză, dar greşesc şi meteorologii, de ce n-ar greşi şi criticii de teatru?

- Recent aţi fost distins, pentru a doua oară, cu premiul UNITER. Ce înseamnă un astfel de premiu?

- E recunoaşterea breslei. Cine nu-şi doreşte un premiu UNITER minte. Dar un premiu durează o seară. Trebuie să fii la fel de bun în continuare, să emiţi judecăţi fără a comite nedreptăţi, fără a renunţa la un sistem de valori. Eu nu doar dau verdicte, ci încerc să motivez ceea ce am spus acolo.

"Criticul nu este un agent publicitar"

- În 2011, după întoarcerea actorilor orădeni în clădirea din Piaţa Ferdinand, aţi publicat o cronică intitulată "În sfârşit, teatru!". Cum aţi caracteriza prestaţia trupei la Casa de Cultură a Sindicatelor?

- A fost o prestaţie de sacrificiu. E greu să joci foarte bine într-un spaţiu în care se vede prost şi se aude prost. A fost o perioadă cumplită, care a costat enorm trupa.

- Cum s-a descurcat Teatrul Regina Maria după "renaştere"? Şi-a redobândit "condiţia de trupă, avută odinioară"?

- În ultima vreme, fără îndoială, Teatrul Regina Maria se află într-o perioadă ceva mai bună, dar şi contradictorie ca evoluţie. Sunt reuşite, dar sunt şi eşecuri, unele răsunătoare. Impresia este de improvizaţie şi improvizaţia vine la capitolul repertoriu. Eu nu observ existenţa unui program autentic. Asta înseamnă să ai în portofoliu o serie de titluri, pentru care să găseşti regizorul adecvat, ţinând cont şi de posibilităţile trupei. Or acum la Teatrul Regina Maria se întocmesc liste de regizori, dacă se poate de top, care sunt aduşi cu eforturi financiare stimabile. Dar abia după se caută şi titlul piesei, iar ei vin aici fără să cunoască posibilităţile trupei. Actualmente aceasta este puternic reîmprospătată, însă nu are actori de vârstă. E greu de construit un repertoriu când cea mai în vârstă actriţă are în jur de 45 de ani.

- Puteţi numi eşecurile?

- Criticul de teatru este un judecător, nu un agent publicitar. În această stagiune stăm prost la capitolul comedie şi comedie de bulevard. S-a montat "8 femei", fără niciun fel de justificare, greşindu-se alegerea de spaţiu şi arătându-ne actriţe tinere în roluri de vârstă. Nici "Sărbători fericite" nu este o sărbătoare, cu atât mai puţin una fericită.

- În aceeaşi cronică vorbeaţi despre "aşa-zişi «factori responsabili» care, ajunşi în posturi prin împărţeli de partid, se autoproclamă instantaneu infailibili şi eterni". Cine sunt aceştia şi cu ce greşesc?

- Cei din 2011 nu mai sunt, dar au venit alţii, numiţi tot prin decizii de partid, şi care au impresia că asta le asigură infailibilitatea. Se comite o gravă eroare cu evaluarea managerilor de teatru, căci contează cel mai mult evaluarea cantitativă şi nu calitativă. Şi evaluatorii directorilor de instituţii de cultură nu prea sunt specialişti, ci persoane agreate. E foarte bine că sălile sunt pline, e un merit al actualului director. Dar rămâne de văzut şi ce-i dai acelui public...

- Ce-i lipseşte teatrului orădean acum şi cum este văzut în ţară?

- E considerat o promisiune. A reînceput să facă parte din trupele la care se întâmplă lucruri interesante şi să fie invitat la festivaluri pe criterii estetice adevărate. Dar marea izbândă e încă de aşteptat.

"Mă înţeleg bine cu oamenii cu minte"

- Scriaţi că sunteţi "socotit pe nedrept cârcotaş şi din cale-afară de sever". Cum vă înţelegeţi cu actorii, regizorii şi directorii despre care scrieţi?

- Eu zic că mă înţeleg bine cu oamenii care au minte. Sunt actori cu care am relaţii personale, dar pentru a nu fi influenţat încerc să limitez aceste discuţii. Merg la teatrul din Oradea doar în calitate de spectator.

- Care ar fi, după dvs., cei mai mari actori orădeni?

- Pentru mine a însemnat foarte mult o întâlnire cu Ion Mâinea, un actor remarcabil. Un excelent actor a fost Nicolae Toma. Marea şansă a teatrului din Oradea au fost însă regizorii. A existat tandemul Alexandru Colpaci - Sergiu Savin, apoi tandemul Alexandru Darie - Victor Ioan Frunză. Ei au contribuit la a instaura un spirit de trupă care a existat mulţi ani la Oradea.

- Consideraţi că teatrul ar trebui să fie o artă pentru elite sau una dedicată maselor?

- Teatrul se adresează unei minorităţi, una din ce în ce mai mică. Teatrul trebuie să găsească modalităţi pentru a-şi conserva spectatorii, dar nu cu preţul unor concesii valorice. Spectacolele bune determină publicul să revină la teatru. La Oradea genul musical a prilejuit câteva spectacole bune, că e vorba despre "Producătorii" sau "Scripcarul pe acoperiş".

- Dacă ar fi să scrieţi o cronică despre publicul orădean, cum ar suna?

- E un public foarte derutant, care şi-a pierdut din panaşul cultural. Un public care nu e uşor de cucerit şi care scoate greu banii din buzunar.

"Există impostură în universităţi"

- Aţi avut parte vreodată de răzbunări din partea celor "criticaţi"?

- De răzbunări nu. Dar m-am obişnuit demult ca înainte de o premieră să fiu tratat cu maxim respect, cu îndatorinţă suspectă şi după apariţia cronicii nici măcar să nu mai fiu salutat. Povestea asta ţine până la următoarea premieră când, dintr-o dată, redevin genial.

- Sunteţi şi cronicar de carte. Unde se poziţionează Oradea în ce priveşte apariţiile de carte?

- Sunt din când în când apariţii importante, creaţiile unor oameni de condei autentic. Avem doi critici recunoscuţi şi publicaţi la edituri importante, Ion Simuţ şi Liana Cozea. Avem un tânăr critic literar, Marius Miheţ, colaborator permanent al României Literare. În domeniul poeziei îi avem pe Ioan Moldovan şi Traian Ştef. Stăm mai prost cu dramaturgia, dar aşa e şi la nivel naţional.

- Cum vedeţi situaţia Universităţii din Oradea, care nu se bucură de cea mai bună reputaţie şi e plină de datorii?

- Problema este că nu ştim să ne apărăm reputaţia. În privinţa situaţiei financiare cred că avem o gravă problemă de management pe care, din păcate, actuala echipă de conducere nu ştie să o rezolve. Cred ar trebui să se gândească la o reorganizare. Noi avem cam prea mulţi şefi şi cu salarii cam prea mari. Ar fi bine să ne uităm care este salariul rectorului Universităţii din Oradea şi care este salariul celui de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Poate prin încercarea de a deveni ceva mai realişti am găsi şi soluţia redresării.

- Cum aţi socoti nivelul de impostură între universitarii orădeni?

- Impostură există oriunde în universităţi. Cert e că la noi este în scădere. Faptul că unele specializări şi-au încetat activitatea este un semn că impostura a fost condamnată de realitate. Cred că a fost o decizie foarte bună a ARACIS şi a fostului rector Cornel Antal de a închide secţia de teatru. Nu au urmat sinucideri. Noi nu trebuie să ne gândim să dăm tuturor câte ceva, ci uneori chiar să luăm măsuri dure pentru a salva spiritul academic.

"Păcatul este proasta educaţie"

- Din editorialele dvs. putem concluziona că sunteţi dezamăgit de clasa politică. Care e păcatul ei?

- Trăim o perioadă cumplită din acest punct de vedere. Stăm mult mai prost, cred, decât în primii ani de după 1989. Păcatul este proasta educaţie, refuzul de a se pune în slujba cetăţeanului. Politicienii cred că au luat ţara în locaţie de gestiune şi fac ce vor.

- Credeţi că va apărea o nouă forţă, care să înlocuiască partidele "obosite"?

- Deocamdată încercările nu au dat rezultate. Avem aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Am impresia că foarte mulţi tineri care au intrat în politică sunt oameni care au suferit nişte liftinguri. Arată ca de 30 de ani, dar ca mentalitate sunt tot ca pe vremuri.

- Oricine ar vrea să afle şi cel mai mic detaliu legat de emblematicul Radio Europa Liberă l-ar găsi la dvs. Cum a pornit această pasiune?

- Pentru mine a fost o şcoală de jurnalism. Sigur, nu una perfectă. Era un jurnalism militant, s-au comis şi erori, dar Europa Liberă a fost o bornă de neocolit în istoria contemporană a României. Unul dintre marile mele regrete este că se uită că a existat acest post de radio, se uită vocile adevărului. Astăzi sunt în legătură cu foarte mulţi dintre componenţii redacţiei de la Munchen, cu soţia directorului de atunci Noel Bernand, Ioana Măgură, care s-a şi gândit că aş fi cel mai indicat să scriu o istorie a departamentului românesc.

- Cum vedeţi presa locală de astăzi?

- E foarte subţire, fiind afectată de criza economică. Situaţia nu este deloc încântătoare dacă facem comparaţie cu ceea ce era presa în urmă cu 10 ani. Bănuiesc că în momentul în care vom înţelege că poate varianta print nu mai ţine şi ne vom concentra forţele spre online, direcţionând acolo şi partea materială, lucrurile se vor îndrepta. Atunci, organele de presă vor putea să plătească aşa cum se cuvine, regulat şi cinstit, ziariştii şi în felul acesta presa din Oradea îşi va recâştiga calitatea.

- Dar vocea intelectualilor, se simte în cetate?

- Nu pe cât ar trebui. Cred că am avut cel mai bun exemplu în jurul dezbaterii cu Muzeul, unde intelectualitatea orădeană nu şi-a prea arătat solidaritatea.


CINE ŞI CE
Caracterizări în trei cuvinte

Victor Ponta: hiper-obscen

Crin Antonescu: un adolescent întârziat

Constantin Bungău: nu comentez

Ion Caramitru: o mare personalitate

Victor Rebengiuc: un mare actor, cel mai mare

Daniel Vulcu: un posibil manager

Richard Balint: un bun actor

Ioan Moldovan: un poet cumsecade

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
Bun la franceza, dar..
CENZURAT
Postat 02 Iunie 2014, 10:34 de Stan Virgil
SALAR RECTOR
salariile rectorilor din Romania Universitatea Oradea printre cele mai mici salarii, locul 26 in tara. http://old.econtext.ro/dosar--2/analiza/topul-universitatilor-din-romania-dupa-salariile-rectorilor-vezi-ce-salarii-de-mii-de-euro-au-baronii-invatamantului-romanesc.html
Postat 02 Iunie 2014, 08:58 de DECAN
count display

FOTO BIHOREANUL

  • Aproape 200 de turişti au fost recuperaţi de salvamontiştii bihoreni în anul 2018 (FOTO)
  • „Eu cu cine votez?” – Lansarea celei mai recente cărţi a conferenţiarului Cristina Matiuţa, despre dinamica partidelor, prilej de dialog cu publicul (FOTO)
  • Mii de turişti la Sărbătorile Zăpezii de la Vârtop. IMAGINI SPECTACULOASE
  • Lăzăriștii au avut o zi dulce: Carnavalul prăjiturilor, scenete și spectacole cu ocazia zilei școlii (FOTO)
  • Musicalul Mamma Mia în Oradea: Aproximativ 1000 de persoane au cântat împreună, cucerite de povestea de dragoste dintre Loredana și Cornel Ilie (FOTO / VIDEO)
  • Protest inedit la sediul PSD Bihor: Învăţământul este subfinanţat, dar partidele devin milionare pe banii noştri! (FOTO / VIDEO)
  • Primare, vrem parcare! Un loc la trei mașini: Criza locurilor de parcare din centrul Oradiei, fără soluţii până anul viitor (FOTO)
  • Incendiu la Baroul Bihor! Mai multe documente au luat foc în biroul unor avocați (FOTO / VIDEO)
  • La mulţi ani cu delicii! Janette Cakes, business-ul pornit de o tânără orădeancă de 23 de ani, aniversează un an de la înfiinţare (FOTO)
  • E praf! Un alt drum judeţean, cel dintre Salonta şi Tinca, este plin de gropi (FOTO)

TIMP LIBER

Timp liber

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 3.8697 RON
  • 1 EUR = 4.5959 RON
  • 1 HUF = 0.015 RON