Anul ăsta au plecat în străinătate 63 de medici orădeni, şi dacă exodul continuă în 10 ani bihorenii se vor trata cu ceaiuri şi lipitori. Fug mai ales doctorii trecuţi de 50 de ani, semn că le-a ajuns până-n gât sistemul care i-a hărţuit o viaţă întreagă.
Medicii încearcă să se descurce deschizând cabinete private. Mai mult, unii se fac primari, cel puţin aşa scrie pe uşă: medic primar. (Cunosc un exemplu şi mai flagrant: la Primăria Oradea avem chiar un medic viceprimar.) Veţi spune că nu-i cazul să pângem de mila lor. Dar nu de mila doctorilor, ci de mila mea plâng eu, căci curând singurii care vor şti să mânuiască o seringă vor fi consumatorii de droguri.
Nu cred că toţi medicii sunt sorbonei. Într-un oraş de mâna a doua dintr-o ţară de mâna a treia, avem medicii pe care-i merităm. Iar faptul că sunt o castă aparte nu mi se pare condamnabil. Maneliştii, proxeneţii, curvele şi politicienii au castele lor, chit că la un loc n-au atâta şcoală câtă vacanţă are un medic de ţară.
Să-i tratezi pe doctori ca şi cum ar vrea răul poporului e o optică falimentară. Oricum, dacă Primăria vrea să spargă gaşca sorboneilor nu trebuie să infiltreze iscoade între ei, ci să le dea ceva pentru stimularea poftei de mâncare. Că se mănâncă între ei.
Zicea primul bărbat al ţării că patria are nevoie de chelneri şi tinichigii. Eu aş adăuga: şi de medici. Că dacă vii beat de la bufetul unde te-au servit zeci de ospătari, în caz de accident de maşină nu doar tinichigii îţi trebuie, ci şi doctori să te oblojească.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.