Despre sinucigașii din Bihor

Un individ cu permisul de conducere anulat a intrat într-un TIR. Prietena lui a murit, copilul ei este grav rănit și nici șoferul nu se simte prea bine. Mă întreb dacă fapta e de știre sau mai degrabă de foaie clinică de observație pentru spitalul de la Nucet.

Contrar pretențiilor Bisericii, care vede în sinucidere o abdicare de la activitatea de burdușire  a cutiei milogilor, eu sunt de acord cu cei care vor să-și suprime existența. Problema care se pune este modul în care o faci.

Nu toți au banii să meargă în Elveția, unde băieții te lichidează elegant și te trimit acasă într-un borcan de ness. Cei săraci pot apela la săritura de pe bloc cu coardă wireless sau la aruncatul în fața trenului, cu tot disconfortul creat de întârzierile scandaloase ale garniturilor. În schimb, nu pot accepta sub niciun preț dorința sinucigașilor de a sfârși cu greutățile vieții la volan.

Măi băieți, șoferi sinucigași, drogați, beți sau doar psihopați, dacă totuși insistați să muriți la bordul mașinii proprii, alegeți un zid competent, un cap de pod solid și izbiți-vă cu voioșie, dar fără să aveți alături de voi și alți pasageri!

Nu trece zi fără ca Poliția să surprindă la volan șoferi drogați sau beți mangă, ca apoi să aflăm că respectivii nu sunt la prima abatere, că unii au carnetul suspendat, anulat, alții n-au avut niciodată carnet. Rutieriștii infractori nu se mai tem de justiție fiindcă la prima abatere riscă cel mult o pedeapsă cu suspendare. 

Am auzit că în Republica Moldova, înainte de a primi carnetul, proaspeții șoferi sunt duși la morgă pentru a „admira” victime ale accidentelor rutiere. Mi se pare o măsură cam dură. În România ar trebui duși în vizită la pușcărie, să vadă unde îi poate duce teribilismul de pe șosele.