Racul, broasca şi o ştiucă

O fi criză în toată Europa, însă la noi tragedia e că n-are cine să ne scoată din ea. De 20 de ani ne conduc doar beţivi, foşti activişti PCR, curve, imbecili, tâlhari şi demagogi.

Guvernul taie pensiile şi salariile, dar nu vrea să se atingă de clientela angajată pe salarii nesimţite. Pesediştii, din populism, nu acceptă reducerea salariilor şi propun impozitarea progresivă. Liberalii cer să nu se atingă nimeni de taxe şi impozite, dar nu suflă o vorbă de uriaşa resursă care e eliminarea evaziunii fiscale.

Preşedintele protejează serviciile şi instituţiile de represiune, în speranţa că l-ar putea scăpa de mânia poporului. Deşi reprezintă doar 20% din bugetari, «organele» papă 40% din resurse, dar Băsescu n-are de gând să facă ordine.

Liderii sindicali îşi apără prin greve paraziţii. În schimb, sugerează că privaţii ar mai trebui jupuiţi un pic, chit că anul trecut aceştia au generat 350.000 de şomeri.

Până la urmă, fiecare din părţile implicate are partea ei de dreptate. Numai că ţara se află într-o situaţie atât de grea încât numai măsuri combinate o pot scoate la liman. Salarii reduse, taxe mai mari, lichidarea clientelei politice, lupta contra evaziunii, împrumuturi masive pentru relansarea economiei, adică ideile tuturor, conjugate, pot da rezultate. Dar pentru asta ar trebui să avem omul care să-i pună pe toţi cap la cap, şi nu cap în cap cum o face Băsescu.

Acum, ţara e ca o navă pe cale să se scufunde, cu un preşedinte gata să arunce peste bord 22 de milioane de români, doar pentru a-l salva pe micul mus Boc şi pe Elena Udrea, care în poşeta ei Louis Vuitton are un miliard de euro, bani pentru casele specialiştilor de la ţară.