Golăneli

"Gata cu golăneala!", a decretat Emil Boc, trezit după 10 luni de mandat. Iar porunca a provocat un adevărat tsunami în primul rând printre aleşii neamului, întâii chemaţi la solidaritate cu poporul la Festivalul Curba de Sacrificiu, ediţia I, 2009.

Parcă şi văd efectele. Îl văd, de pildă, pe Octavian Bot bătând la uşa ministrului Vasile Blaga. "Prietene Vasile, ajută-mă. Am intrat în concediu fără plată şi m-am gândit să merg în vacanţă cu amicul Tarţa. Dar, ştii şi tu, acuma nu mai are maşină de serviciu, aşa că mergem pe benzina noastră. Drept pentru care, te rog, împrumută-mi nişte bani, vreo două milioane, până ne intră leafa pe card. N-aş fi apelat la tine dacă mă putea împrumuta fiica mea, notărăşiţa, dar de când s-a prăbuşit piaţa imobiliară abia de reuşeşte şi ea să-şi achite cheltuielile...".

"Tavi dragă, ţi-aş da, dar taman am dat la partid cotizaţia de 50%, iar zilele trecute am păţit un pocinog: mi-a tăiat Boc 10% pe trei luni. M-a prins că am alocat nişte fonduri pentru o şcoală din Petrileni. Mi-a zis că să fiu bucuros că am scăpat uşor: ", zise Blaga, încheind: "Du-te la Petrică. El te-a băgat în Parlament, el să te ajute! Da' să nu-i zici că te-am trimis eu, că nu mai pupi nimic".

Iar deputatul pleacă boscorodind: "Buldogu' dracu'. Parcă n-ar şti că de când s-a blocat creditarea nici băncile nu-şi mai plătesc chiria la sediile din Piaţa San Pietro"...

Dincolo, la galbeni, mi-o imaginez pe Lucia Varga dându-i un bip senatorului Cornel Popa, care - ca fost profesor - înţelege şi o resună el. Da' seara, când e tariful mai mic. "Domnu' Popa, mi-e şi jenă să vă zic, da' asta e. Dacă tot suntem în concediu fără plată, m-am gândit să pun gogonele. Puteţi să-mi împrumutaţi vreo două milioane, că dacă nu le iau acuma se scumpeşte piaţa?".

Iar domnul senator îi răspunde: "Luci, îmi pare rău, da' n-am. Dacă veneai şi tu acu' doi-trei ani, când încă eram verişor cu fraţii Micula, te rezolvam. Dar ştii şi tu că de anul trecut nici măcar nu mai discutăm din cauza lui Bolo Sifonolo, care a refuzat să mai ţină la ei în chirie grădiniţa de pe Eminescu. Şi ce buni erau banii ăia acuma în opoziţie"...

Ca şi voi, nici eu nu cred în asemenea fabulaţii, oricât s-ar adânci criza. Mai degrabă cred că, fix în momentul ăsta, o gospodină proaspăt şomeră îi cere vecinei care încă mai are serviciu un kil de făină şi o cană de ulei, promiţându-i cu voce sigură: "Ţi le înapoiez luna viitoare 100%. Că începe campania electorală şi vin ăia să-mi ceară votul. Şi, ca de obicei, nu vin cu mâna goală"...