În orașe, doar sălile de păcănele se înmulțesc la fel de rapid ca farmaciile, semn că românii, cu o stare de sănătate tot mai șubredă și bombardați cu reclame la medicamente ori suplimente alimentare de tot felul, sunt o clientelă bună.
Asta nu înseamnă automat că puzderia de farmacii le acoperă toate nevoile. Uneori reușesc s-o facă mai bine, paradoxal, cele mici, care prepară în recepturi medicamente adesea mai eficiente decât cele produse industrializat. Atât doar că farmaciile de acest tip, ai căror proprietari sunt ei înșiși farmaciști și consideră prepararea parte din esența profesiei, rezistă tot mai greu în fața marilor lanțuri, care nu se încurcă cu activități laborioase, ci vând, pur și simplu, ce primesc gata făcut de fabrici. Pentru unele dintre ele bolnavii sunt nu atât pacienți, cât mai ales clienți...
De folos vital
Obișnuiți cu marile farmacii, aflate la tot pasul și în care se așteaptă să găsească orice medicament, românii pot fi tentați să creadă că la serviciile farmaciilor care prepară ele însele medicamente apelează cei interesați, în general, de produse hand made. „Mulți cred că facem doar produse dermato-cosmetice naturiste, dar preparatele dermatologice sunt numai o mică parte a activității din receptură”, spune o farmacistă, din proprie experiență.
Farmacia tradițională, cu loc special de preparare (receptură), se poate dovedi de-a dreptul salvatoare în situații vitale. „În cazul unui nou-născut cu epilepsie congenitală trebuie administrat Fenobarbital, produs industrial disponibil în comprimate de 100 de miligrame, dar doza pentru un bebeluș, pe kilocorp, este de 4 miligrame. Numai farmacistul de receptură poate transforma comprimatul, sigur și precis, într-o pulbere care să fie administrată nou-născutului exact în această doză”, exemplifică Laura Vicaș (foto), proprietara farmaciei independente Rodia.
Medicamentele industriale pot fi inutilizabile nu doar în cazuri extreme, ci și în multe altele frecvente. Dacă, de pildă, un medic stabilește că unui bolnav nu-i poate fi administrat un anume medicament pe cale orală, pentru că îi provoacă sau amplifică probleme digestive, tot farmacistul e cel care transformă formula de comprimat într-una de supozitor, pentru o administrare rectală. Cu aceeași eficiență, dar fără efecte secundare.
Pe degete
Problema este că farmaciile cu receptură sunt tot mai rare. În Oradea pot fi numărate pe degete: Farmacia 3 (pe Corso), Adonia (lângă Podul intelectualilor), Delia (Piața Unirii), Esculap (Bulevardul Dacia), Medofarm (Vasile Alecsandri), Farmacia Ta (Primăriei), Rodia (zona pieței Decebal), Melissa Farm (Nicolae Jiga), PlusFarm (Ioșia Nord) și încă câteva...
Numitorul comun? Toate au ca proprietari farmaciști și sunt independente, excepție făcând Farmacia 3, extinsă cu cinci puncte de lucru în Oradea și alte șase în județ, și PlusFarm, care s-a dezvoltat pornind de la o farmacie din Gepiu și a ajuns la nouă unități în județ, dintre care trei în Oradea.
Diversitatea preparatelor lor e surprinzător de mare, fie că sunt medicamente făcute după rețete magistrale, prescrise de doctori care individualizează medicația în funcție nu doar de afecțiune, ci și de vârstă, istoric medical, toleranțe, efecte secundare, boli asociate ori diete, fie că sunt elaborate, adică fără prescripție, dar pe baza unor rețete tradiționale, de cele mai multe ori cu ingrediente naturale.
Medofarm, de pildă, face 50 de creme hipoalergene pentru față, mâini și picioare, siropuri de tuse și capsule cu albastru de metil contra infecțiilor urinare, la Adonia pacienții găsesc și unguente de uz ORL, Farmacia 3 are succes cu unguentul antireumatic Felix și unguentul Kurunczi (denumit după medicul care a conceput rețeta) cu acțiune multiplă antiseptică, antiinflamatoare, antimicotică și cicatrizantă, eficientă în vindecarea escarelor, cu unguente pentru tratarea ulcerului varicos și altele, iar farmaciștii PlusFarm prepară soluții pentru vindecarea hemangiomului (tumoră benignă congenitală), unguente pentru tratarea unor boli autoimune, supozitoare cu mesalazină pentru persoane care au boala Crohn (o afecțiune inflamatorie a intestinului). Iar exemplele pot continua...
„Sora medicinei, nu fiica comerțului”
De ce doar farmaciile independente și cele din micile lanțuri locale au recepturi, nu și marile rețele naționale sau transnaționale? Pentru că, dacă până atunci autorizarea unei farmacii era condiționată de existența laboratorului, Legea 266/2008 a eliminat această obligație. Prin urmare, eliberate de constrângere, marile lanțuri au cumpărat o mulțime de farmacii independente „cu vad” și le-au desființat recepturile, iar noile unități le-au înființat din start fără astfel de facilități.
Deținătorii farmaciilor independente și ai micilor lanțuri locale spun că au păstrat recepturile, deși nu mai sunt nici ei obligați, pentru că încă mai cred că farmacistul, la fel ca medicul de familie, trebuie să fie cât mai aproape de pacient. Primul obiectiv, afirmă ei, nu trebuie să fie profitul, cum se întâmplă în cazul marilor rețele, pentru care interesul comercial depășește grijile etice.
„Nu desconsiderăm farmaciștii din rețele, pentru că și acolo sunt profesioniști, dar aceștia sunt obligați să vândă cât mai mult, pentru că au bonusuri după vânzări. Or, recomandarea unui medicament trebuie făcută etic, nu mercantil. Carol Davilla (n.r. - medic și farmacist, întemeietorul sistemului sanitar românesc) descria farmacia ca fiind sora medicinei, nu fiica comerțului”, spune Alina Abrudan Nica, proprietara Medofarm. „Dacă un pacient îmi cere Parasinus pentru că vede reclama la televizor, îl întreb dacă are hipertensiune. Dacă are, decât sa-i dau produsul cerut, cu 12 lei, îi ofer Paracetamol cu 3,5 lei”. Dar câți farmaciști din marile lanțuri își permit acest lux?
Nu mulți, e convinsă și Ana Zaboyszki (foto) de la Adonia, la fel de rezervată privind deontologia marilor rețele: „Cât de etic este să aibă la intrare senzori care contorizează câte persoane intră pe ușă și ies după ce cumpără un singur produs?”...
Portret de farmacist
„Fără receptură nu ești farmacist complet”, e convinsă Alina Nica, așa că prepară medicamente chiar dacă o costă bani și timp. „Ca să prepari în receptură, trebuie să comanzi substanțe, iar produsul poate nu-l vinzi imediat”, spune ea. Or, de vreme ce banii sunt „blocați” în materii prime, viteza de rulare a lor scade și, implicit, și profitul.
Pe de altă parte, pentru că unele substanțe, cum este permanganatul de potasiu, folosit pentru prepararea soluțiilor dezinfectante, sunt precursoare de explozibili, deci pot fi utilizate în scopuri ilicite, farmaciștii trebuie să obțină și autorizații speciale de la Poliție, care se înnoiesc anual. La fel, balanțele trebuie verificate metrologic, tot anual.
În tot acest timp, farmaciile independente și micile lanțuri trebuie să reziste pe piață în fața marilor rețele, într-o competiție nu tocmai dreaptă. „Marile lanțuri au o putere de negociere mai mare cu producătorii și distribuitorii de medicamente, deci cumpără mai ieftin ceea ce vând. În plus, își fac o publicitate agresivă, mai ales la TV, reclamă pe care farmaciile independente și lanțurile locale nu și-o permit”, spune Alina Nica.
Toate acestea explică de ce farmaciile cu laboratoare încep să fie rarități. Cum spune proprietara farmaciei Adonia, „suntem o specie pe cale de dispariție, în vremuri în care rentabilitatea primează asupra fineței”.
LUPTĂ INEGALĂ
De la vânzări la consiliere
Potrivit legii, în mediul urban numărul farmaciilor este limitat în funcție de numărul de locuitori: în municipiile reședințe de județ cel mult una la 3.500 rezidenți, iar în celelalte orașe la 4.000. Distribuția în interiorul localităților poate fi, însă, extrem de inegală. Așa se face, de pildă, că în Oradea farmaciile sunt „ușă-n ușă” în Nufărul și Rogerius, cartiere dens populate, și mai puține în Velența sau Ioșia Est.
Potrivit președintelui Colegiului Farmaciștilor Bihor, Sebastian Nemeth (foto), în județ sunt 326 de farmacii, dintre care 13 ale spitalelor, 70 puncte de lucru ale marilor lanțuri naționale sau străine, 126 aparținând unor lanțuri locale (ca Vitalogy, Elixir, Fortuna și altele), iar 117 independente.
Chiar dacă îi reprezintă pe toți farmaciștii, indiferent de forma de proprietate a farmaciilor unde lucrează, Nemeth admite că unitățile independente fac față tot mai greu marilor rețele, ceea ce le influențează și veniturile. Dacă într-o farmacie independentă sau dintr-un lanț local salariile medii brute sunt de până la 4.000 de lei, lanțurile oferă chiar și 6.000 de lei, cu bonusuri pentru indicatori de performanță, pe românește pentru vânzări mari.
O soluție pentru supraviețuirea farmaciilor independente, care au și recepturi, consideră președintele Colegiului Farmaciștilor, ar fi schimbarea legii, așa încât CAS să plătească nu doar vânzarea de medicamente, ci și consilierea pacienților în utilizarea medicamentelor. „În Marea Britanie nu contează doar câte medicamente ai vândut, ci și câte rețete ai onorat”, spune Nemeth.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.