Stelian Tănase la Oradea: „Ar rezista societatea românească dacă rușii ar năvăli din nou?”. Conferință publică și interviu pentru BIHOREANUL (FOTO)

Invitat al Revistei Familia, scriitorul, istoricul și politologul Stelian Tănase a conferențiat la Muzeul Țării Crișurilor pe tema „Zvonuri despre sfârșitul lumii”, titlul celei mai recente cărți ale sale, care tratează primul deceniu al comunismului din România, de la intrarea Armatei Roșii în București (30 august 1944) până la moartea lui Stalin (5 martie 1953). Ideea de a o scrie, a mărturisit autorul, a fost inspirată de rezistența ucrainenilor în fața invaziei.

„Mi-am pus întrebarea dacă societatea românească ar rezista, așa cum rezistă ucrainenii, și am cercetat cum au reacționat românii la precedenta ocupație...”, a spus Stelian Tănase, care după sesiunea de autografe a oferit un interviu BIHOREANULUI.

Cel mai bun povestitor

Gazdă și moderator al dialogului lui Stelian Tănase cu publicul orădean interesat a fost, joi seară, secretarul general al Familiei, Miron Beteg, care l-a numit pe invitat drept „cel mai bun povestitor contemporan” și „romancierul generației optzeciste”, inclusiv în textele non-ficționale, care analizează evenimente istorice.

„Evident, un foarte bun romancier trebuie să aibă simțul construcției, al planurilor, să știe să stăpânească personajele, să aibă precizia punctului și contrapunctului, dar la Stelian Tănase aș remarca întâi de toate calitatea sa extraordinară de povestitor”, a spus Beteg, în timp ce cartea a caracterizat-o ca fiind una care, „deși operează cu adevăruri istorice minuțios documentate, e botezată de parcă ar fi un volum de proză sud-americană de sfârșit de secol XX”.

De altfel, „Zvonuri despre sfârșitul lumii. București, 1944-1953” vorbește despre dramatica schimbare de curs a istoriei României, însă deciziile „zeităților” lumii din acea perioadă – de la Stalin, Churchill ori Roosevelt și Truman până la Regele Mihai ori Iuliu Maniu – sunt prezentate toate prin raportare la așa numita „istorie mică”, a unui București încă pitoresc, cu cârciumioare, grădini de vară, saloane de dans, drame sentimentale și sinucideri din amor ș.a.m.d., așa încât cititorul este ghidat „pe limba lui” în acel univers populat în egală măsură și de personaje populare precum un cântăreț, Sergiu Malagamba, ori un pictor, Anatol Vulpe.

„M-am dus la Arhive”

Format din profesori cum ar fi Cristina Matiuța, Paul Magheru, Diana Cupșa, Eli Maci și alții, dar și din personaje ale politicii și administrației locale precum președintele și vicepreședintele CJ Bihor Ilie Bolojan și Mircea Mălan, primarul Florin Birta, prefectul Dumitru Țiplea ori deputatul Ioan Cupșa, publicul a aflat de la Stelian Tănase că pornirea de a scrie „Zvonuri despre sfârșitul lumii” l-a împins după prima etapă a invaziei ruse în Ucraina, când a fost clar că această națiune este hotărâtă să nu cedeze.

„Mi-am pus întrebarea cum ar reacționa românii, mai ales că la noi au început rapid să apară în presă rusofilii cu poziții pro-Putin”, a spus Stelian Tănase. „M-am dus la Arhive să văd cum au reacționat românii în 1944, iar ce am văzut nu mi-a plăcut. Am trădat, ne-am dat cu rușii și am avut soarta pe care am avut-o. Nu puteam face mai mult, e adevărat, am împărtășit și noi aceeași soartă cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, dar la noi o parte a elitelor s-a dat imediat cu rușii”.

Crimele rușilor și oportunismul românesc

Bunăoară, a povestit Stelian Tănase, după cercetări în Arhivele Poliției, cartea reține și isprăvi comise de ocupanții sovietici – „crime, violuri, jafuri, furturi”, toate infracțiuni brutale nesancționate de regimul de la București supus Kremlinului.

Autorul a relatat chiar un episod extrem de puțin cunoscut, despre cum „au intrat soldați ruși peste George Enescu la Palatul Cantacuzino”, iar partenera artistului a ripostat încât ambasadorul sovietic nu doar și-a cerut scuze, ci l-a și invitat pe Enescu să concerteze la Moscova. Culmea, acesta a acceptat, iar la alegerile din 1946, ce aveau să fie măsluite grosolan de comuniști, a fost cap de listă pentru comuniști în București, ceea ce nu l-a oprit apoi să plece în turneu în America și să nu mai revină în țară niciodată. Oportunism, ca la Geo Bogza, Sadoveanu, George Călinescu și mulți alți intelectuali români ai acelei vremi, dar și ai acesteia...

Stelian Tănase a fost însoțit la Oradea de soția sa, Elena Vijulie, însă singurul moment în care și-a făcut simțită prezența fosta jurnalistă a Digi 24, acum la Europa Liberă, a fost sesiunea de autografe, ca "fotoreporter" sui generis

Singura șansă: „Rușii s-o încaseze”

Răspunsul autorului, așadar, este că „societatea românească nu ar rezista nici acum, s-ar risipi ca un cârd de pui”, iar asta pentru că nu mai are coeziune, românii fiind dominați de individualism, dovedit de altfel și prin dorința multora de a pleca din țară, ca soluție personală de „salvare”. „Așa că să ne rugăm la Dumnezeu să nu treacă rușii de Kiev, că am da de Dracu'. Dracul ăla real, nu ăla literar!”, a conchis Stelian Tănase.

Nu înainte de a explica și alegerea titlului incitant al cărții: „De ce sfârșitul lumii? Pentru că odată instaurată ocupația rusească la finele celui de-al doilea război mondial, nicio țară nu mai avea șansa să se elibereze decât dacă izbucnea al treilea. Dar americanii n-aveau niciun chef să se întoarcă în Europa la război, iar în 1949 rușii au pus și ei mâna pe bomba atomică. Această obsesie a sfârșitului lumii a dominat tot centrul și estul Europei decenii, nu exista alt scenariu pentru eliberarea de sub ruși decât ca rușii s-o încaseze”. Ceea ce avea să se întâmple abia la finele anilor '80, dar nu datorită vreunei salvatoare intervenții americane, ci a slăbiciunilor interne ale rușilor, pur și simplu.

După conferință, Stelian Tănase a răspuns întrebărilor primite, iar apoi a oferit autografe pe pagina de gardă nu doar a celei mai recente producții, ci și a altor cărți pe care orădenii le-au putut cumpăra cu această ocazie – „Istoria căderii regimurilor comuniste”, „Negustorul de antichități”, „Cioran și Securitatea” și altele.

Stelian Tănase: „România stă pe o cacealma”

BIHOREANUL a profitat de prezența lui Stelian Tănase și pentru un scurt „taifas” pe teme actuale.

- În dialogul cu orădenii ați afirmat că noi, românii, avem „un geniu inaugural”, pentru că luăm toate lucrurile mereu de la început, dar și năravul de a nu le finaliza. Explică asta insuccesele naționale?

- Da, la noi e povestea aia cu o minune care nu ține decât trei zile. Tăiem panglici, suntem mari savanți în a tăia panglici, punem niște borduri când începe campania electorală și spunem „Iată ce drum vom face aici!”, aducem un camion de cărămizi și le spunem sătenilor că aici facem școala după alegeri, ca să ne voteze, așa că România stă pe această cacealma. O găsim în fiecare an electoral și va fi și la anul, în 2024. Vom avea un festival de inaugurări. Boala asta face să nu avem instituții solide, dacă mergem la cacealma și la impostură. Așa avem doctori care de fapt nu sunt doctori, tot felul de arătări cu diplome, și stăm pe această minciună generală și nu avansăm.

-  Cum vede autorul „Clienților lu' Tanti Varvara” neobișnuita demisie a șefului SRI, Eduard Hellvig, bănuit că va candida la Președinția României?

- Este o mutare de șah pentru 2024. Nu știu în ce măsură va reuși, dar oricum mișcarea e pentru anul electoral, la fel ca tot ce declară liderii politici.

- Tot cacealmale?

- Unele da, altele nu, vom vedea ce vrea electoratul, ce vor partidele... Deocamdată acestea nu vor nimic decât să rămână la plăcinte. Este înhăitarea asta PNL cu PSD, care ne face mult rău, asta chiar e o monstruoasă coaliție. Există, de pildă, scenariul să meargă împreună în alegeri pentru că în felul ăsta nu trebuie să se bată între ele și nu riscă să piardă, ar fi toată lumea câștigătoare. Pentru sistemul democratic românesc, și așa fisurat, ar fi un lucru foarte rău. E o înhăitare cu foarte proaste rezultate pentru electorat, este un pact la nivelul elitelor împotriva societății.

- Există teoria că n-a fost încotro, la vreme de război, decât să conducă stânga cu dreapta...

- Cred că în această mișcare Iohannis a jucat rolul unui pion, dar mutarea s-a decis la Berlin, la Bruxelles, la Casa Albă, pentru că se știa că urmează tămbălăul din Ucraina.

- Ce preț credeți dvs, liberal convins, că riscă să plătească PNL?

- PNL riscă să dispară. Eu le-am spus la aniversarea partidului, așa am început speech-ul: „Veți pierde alegerile!”. Sunt într-o situație foarte periculoasă, să dispară ca partid sau să dispară ca partid de vârf, cu pretenții guvernamentale, pentru că în această înhăitare cu PSD n-a avut decât de pierdut, a devenit un factor secundar, nu mai este partidul care are inițiativă, ci a ajuns la căruța PSD. De râsul curcilor... Electoratul liberal are mari probleme, nu știu cum va fi acuma, nu știu pe cine convinge generalul Ciucă să meargă la vot. Eu nu o să mă duc la vot, pe cine să votez?

- USR?

- Eu sunt un liberal convins. Dacă PNL mi-ar oferi motivul să-l votez, l-aș vota cu drag.

- Până la 2024, an electoral în multe state democratice, Europa e răvășită de proteste de tot felul. Ce pot aduce alegerile în această situație?

- Eu nu iau în seamă protestele astea. Ăia (n.r. – în Occident) se mai și plictisesc, domnule, își zic „hai să mai ieșim, să ne distrăm, să ne mai caftim, să dăm foc”... Este, să zic așa, un divertisment, deși este și expresia nemulțumirii că elitele politice nu s-au înnoit și că societatea s-a cam plictisit de ele. Cred că asta este în toate țările din Europa.

- Cum vedeți curente la modă ca progresismul, mișcarea woke, cancel culture, promovarea obsesiilor legate de sex? Unii exponenți ai generației dvs de intelectuali publici, de pildă regizorul Andrei Șerban, s-au și retras din viața publică dezgustați de avântul lor. Sunt ele trecătoare sau vor defini lumea de mâine?

- Nu vor defini lumea, pentru că lumea este a elitelor. Chiar dacă mai apar niște băieți care pun bombe prin trenuri, care ard niște piețe, părerea mea este că astfel de mișcări sunt temporare, nu au viitor. Fac mult zgomot, dar nimic mai mult.

- Totuși, se dărâmă statui, se ard cărți, se rescriu cărți, se cenzurează cărți. Nu se pot dărâma și guverne?

- Asta se întâmplă doar pentru că suntem în epoca media, iar când ies pe stradă 20 de derbedei cu pancarte și torțe îi filmează prima televiziune de știri de la colțul străzii și îi dă pe internet, iar lumea zice: „Domle, ce chestie!”. Ce chestie? Sunt 20 de derbedei! Să distingem, așadar, între forța acestor proteste și realitate.