Sindicat, extremă urgenţă!

La mijlocul anilor '90 tot salariatul era sindicalist. Mai pentru o vacanţă ieftină vara, la mare, mai pentru o pungă de dulciuri iarna, de sărbători, ori pur şi simplu pentru a-şi şti spatele acoperit, aproape fiecare bihorean plătea cotizaţie unui sindicat. Acum i-a trecut.

"Au rămas membri de sindicat doar nostalgicii. În tot Bihorul, dacă au mai rămas sindicalişti 30% din câţi au fost odată, e mult!", susţine Ioan Marfici, fost lider sindical. Iar colegii rămaşi pe baricade îi confirmă spusele...

De moarte bună...

Patronatele şi guvernanţii sunt la un pas de a câştiga lupta cu sindicatele, la masa verde, prin dispariţia acestora. Lideri sindicali consultaţi de BIHOREANUL apreciază că din cei peste o 100.000 de sindicalişti, cât numărau organizaţiile din judeţ în urmă cu 10 ani, astăzi au rămas sub o treime. Multe au pierit de moarte bună. "E destul să treci pe Şoseaua Borşului şi îţi dai seama ce s-a întâmplat. Fabricile au fost închise, iar sindicaliştii au ajuns şomeri", spune Ioan Marfici (foto), fost lider sindical.

Ceferist la bază, bărbatul spune că sindicatele s-au spart în bucăţi, la fel ca societăţile în cadrul cărora funcţionau. "Mecanicii de locomotivă au fost împrăştiaţi pe la CFR Marfă şi CFR Călători, iar sindicatul s-a rupt. Depoul, unde odată erau 800 de oameni, s-a restructurat, încât astăzi nici nu mai există sindicat. Şi tot aşa...", povesteşte sindicalistul. Sindromul s-a manifestat în toate domeniile şi a spart sindicatele minerilor, energeticienilor şi transportatorilor odată cu fărâmiţarea întreprinderilor de stat.

Peştele de la cap...

Ca orice armată, sindicatele au pierdut pe mâna liderilor. Corupţia, nesimţirea şi lăcomia unora dintre şefi au subminat organizaţiile din interior. Cel mai bun exemplu este scandalul izbucnit luna trecută la Suplacu de Barcău, unde sondorii reuniţi în Sindicatul Petrom Extracţie şi Producţie s-au opus prin manifestaţii de stradă preluării organizaţiei de către un sindicat marionetă controlat de controversatul Liviu Luca, prim-vicepreşedintele CNSLR Frăţia, una dintre cele mai influente confederaţii sindicale din ţară. Prieten cu "părintele" FNI, Sorin Ovidiu Vîntu, sindicalistul ajuns milionar în euro din căpuşarea Petrom şi a sindicatelor, dorea să îşi subordoneze organizaţia din Suplac pentru a putea negocia în numele acesteia cu conducerea OMV. Desigur, tot în interes personal!

Cazul lui Luca, trimis anul acesta în judecată de DNA pentru gestionarea frauduloasă a patrimoniului sindicatelor, nici măcar nu este singular. În primăvara anului trecut, însuşi preşedintele CNSLR Frăţia, Marius Petcu, a fost prins în flagrant de procurori în timp ce lua de la un om de afaceri un avans de 40.000 euro dintr-o şpagă totală de 200.000 euro, pentru atribuirea unor lucrări de construcţii în beneficiul sindicatelor. Şi lista ruşinii ar putea continua...

Un sindicalist acuză

"Cu aşa lideri, nu te mai miri că oamenii îşi pierd încrederea în sindicate!", zice Marfici, confirmând că multe din organizaţiile din judeţ s-au desfiinţat din cauza dezamăgirii membrilor. Cel mai bun exemplu este CNSLR Frăţia Bihor care, de la cei 18.000 de sindicalişti din 2005, astăzi mai are doar câteva mii.

BIHOREANUL a fost cel care a dezvăluit încă din 2006 faptele fostului preşedinte al filialei, Tudor Dicu, care a sustras din contul organizaţiei 140.000 lei, bani reprezentând cotizaţiile sindicaliştilor şi sumele încasate de la chiriaşii din sediul de atunci. "Echipa de control venită de la Bucureşti mi-a zis să-i fac plângere penală. Nu i-am făcut, doar pentru că nu eu am făcut controlul, şi aşa a scăpat", spune Marfici.

Sindicalistul nu regretă, însă. Marfici spune că în aceeaşi perioadă a sesizat Parchetul în cazul unui alt lider acuzat că ar fi băgat mâna în banii oamenilor, dar acesta a fost "spălat" tocmai de şefii săi. Ca să nu păteze imaginea organizaţiei! Iar hoţul neprins e sindicalist cinstit: Dicu este astăzi lider peste unul dintre sindicatele CET-ului şi vicepreşedinte la CNSLR Frăţia Bihor!

Pe cont propriu

Disponibilizările, corupţia şi lipsa dialogului real cu patronatele au făcut ca tot mai mulţi sindicalişti să părăsească organizaţiile, alegând supravieţuirea pe cont propriu. "Faptul că nu există nicio diferenţă între un sindicalist şi un nesindicalist i-a făcut pe mulţi să se retragă. Oamenii îşi spun: "Ce, eu sunt mai prost, să risc să fiu dat afară, iar ceilalţi să rămână liniştiţi pe posturi?", povesteşte Ioan Giurgiu (foto), preşedintele Sanitas Bihor.

Sindicalistul apreciază că numai în ultimii patru ani organizaţiile au pierdut peste o treime din membri. "Noi, spre exemplu, am fost 2.850 şi am rămas 1.620 de membri. Lumea a început să plece când a văzut că ni se taie 25% din salarii, apoi că se închid 68 din cele 200 de spitale puse pe lista neagră, iar sindicatele nu pot face nimic", spune Giurgiu.

Sindicat sub acoperire

Precizarea cu sectorul bugetar se impune, pentru că în sectorul privat sindicatele sunt extrem de rare. "Dacă aude cumva patronul că vorbeşti de sindicat, te-a şi zburat!", povesteşte angajatul unei fabrici de încălţăminte.

Puţinele sindicate constituite în societăţile cu capital privat din Bihor preferă să păstreze discreţia. Sindicatul fabricii de mobilă din Beiuş, aparţinând liberalului Viorel Cataramă, şi cel din CIAC, firma PSD-istului Ioan Mintaş, sunt cazuri singulare în rândul celor declarate public.

Nicolae Morgovan (foto), preşedintele BNS, Bihor, cea mai mare forţă sindicală din judeţ, numărând 15.000 de membri din firme ce activează în toate domeniile, spune că situaţia e explicabilă prin mentalitatea oamenilor. "Avem sindicate la firme private, dar nu vă pot da nume, pentru că le fac rău. La noi există încă o problemă de mentalitate. Chiar eu am fost de faţă la o discuţie în care nişte patroni s-au luat de unul care avea sindicat în firmă: "Ce, bă, nu eşti în stare să îţi ţii oamenii? La mine nu mişcă unul, bă!"", povesteşte Morgovan.

Culmea, tocmai această mentalitate face cu atât mai necesară existenţa unor sindicate puternice. Pentru a-i apăra pe cei care nu se pot apăra singuri. Uneori chiar şi împotriva propriei voinţe...

"Vremea sindicatelor cu mii de membri a trecut. Preşedintele de sindicat care se poate lăuda cu 500 de oameni e deja foarte tare"

Ioan Marfici

UNU DIN DOI
1.230
de sindicalişti bihoreni din sănătate au emigrat în loc să lupte pentru locul de muncă şi un salariu decent

LUMEA POST-GREVISTĂ
"Să trăiască sindicatu', că mi-a angajat bărbatu'!"

Vremea grevelor ca principală armă de luptă sindicală a trecut. Astăzi, pentru a veni în sprijinul membrilor, BNS Bihor organizează la Casa de Cultură a Sindicatelor nu mai puţin de 20 de cursuri de calificare şi recalificare. "Facem pregătire profesională cu oamenii pentru a-i adapta la piaţa muncii. Cunosc o firmă producătoare de componente electronice unde, la peste 400 de angajaţi, doar 20 au meserii, restul sunt ţinuţi necalificaţi ca să lege firul roşu la firul roşu şi verdele la verde. Aşa, dacă rămân nepregătiţi, n-o să câştige niciodată un salariu decent...", spune Nicolae Morgovan.

Liderul BNS Bihor spune că administraţia şi patronatele ar trebui să vadă sindicatele ca pe un partener de dialog, nu ca pe un adversar. "Amenajăm parcuri industriale, atragem investitori, este bine! Dar ar fi şi mai bine ca oraşul să atragă firme care caută forţă de muncă calificată şi să se anunţe din timp, ca să putem pregăti meseriaşi. Altfel, fie investitorul îşi ridică hala şi apoi se uită la ea, fiindcă nu găseşte angajaţi, fie nici măcar nu mai vine, pe ideea că oricum nu are cu cine lucra", spune Morgovan.