Judeţul "faliţilor": Bihorul, locul întâi, în topul insolvenţelor

Dacă insolvenţa ar fi o boală, în Bihor ar fi epidemie! Cele peste 1.600 de proceduri de insolvenţă declanşate în 2013 aşază judeţul pe primul loc în ţară, după Bucureşti, în topul faliţilor care îşi caută salvarea în reorganizare.

Indiferent de domeniu, de cifra de afaceri şi de motivele blocajului, majoritatea insolvenţilor au demarat procedura prea târziu pentru a se mai putea redresa. Şi doar 1% dintre ei vor rezista pe piaţă...

(Po)topul insolvenţelor

Criza nu iartă pe nimeni! Electrocentrale, unul din cei mai mari furnizori de energie termică în sistem centralizat din ţară, Frigoexpres, unul din cei mai cunoscuţi transportatori, şi Omilos Oradea, deţinătorul Era Shopping Park, complex aparţinând unuia din cei mai mari dezvoltatori de centre comerciale din România, au intrat anul trecut în incapacitate de plată şi au deschis procedura de insolvenţă.

Lista insolvabililor bihoreni mai numără nume precum Florava Impex, firmă specializată în produse tradiţionale din carne, constructorii CIAC şi Construct Mod, furnizorul de consumabile auto Euromaster, dezvoltatorul imobiliar Adrian Mihuţ, şi încă e departe de a fi epuizată.

Cu peste 1.600 de firme intrate în insolvenţă, Bihorul ocupă primul loc în ţară, după Capitală (peste 3.400 insolvenţe), la distanţă de Galaţi (1.450) şi Braşov (1.200). Cele mai puţine proceduri, sub 205 pe judeţ, s-au înregistrat în Călăraşi, Caraş-Severin şi Olt.

Decimare în masă

Dincolo de prelungirea crizei economice, locul fruntaş al judeţului în topul insolvenţelor este dat tocmai de spiritul antreprenorial al bihorenilor, care şi-au înfiinţat firme pe bandă rulantă. "În loc să stea la mâna statului, şomerii produşi de închiderea fabricilor în anii '90 şi-au făcut firme prin care au vândut în pieţe, au lucrat în construcţii ori şi-au încasat salariile de la noii angajatori", spune Daniela Zăpodeanu (foto), preşedintele filialei judeţene a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR).

În 2009, ameninţate de "forfetarul" premierului Emil Boc, care impunea plata unui impozit minim, indiferent că aveau sau nu profit, puzderia de societăţi mici a tras obloanele. "Valul de insolvenţe din 2013 se datorează în bună parte firmelor care s-au suspendat pe trei ani, iar acum, silite să îşi reia activitatea, se închid", zice Zăpodeanu.

Dispariţia unor firme nu este, însă, obligatoriu un lucru rău. "Insolvenţa este o asanare a economiei. Mii de societăţi încarcă bazele de date ale Registrului Comerţului şi Finanţelor, bulversând statisticile, deşi nu lucrează de ani de zile. În multe cazuri bunica a rămas cu firma pe cap pentru că nepoţii care au înfiinţat-o au plecat în Spania la muncă", arată experta.

Pe mâna patronului...

Indiferent de dimensiunea firmei, principala cauză pentru care aceasta intră în blocaj e nepriceperea administratorilor: comercianţii îşi îngroapă afacerile tocând în beneficiul propriu sau al familiilor lor banii de rulaj, constructorii intră în picaj împrumutându-se din bănci pentru a-şi finanţa lucrările în locul beneficiarului, iar producătorii se închid din cauza obiectivor nerealiste. "Atenţia mică acordată managementului riscului, în sensul de a nu estima factorii care pot periclita afacerea - cum ar fi scăderea consumului, plecarea din firmă a unor oameni-cheie, presiunea ratelor bancare - şi previziunile prea optimiste au avut efecte devastatoare", spune consultantul în afaceri Dacian Palladi (foto).

Lipsa culturii antreprenoriale este dublată şi de lipsa de imaginaţie. "Economia bihoreană funcţionează mimetic. Dacă un vecin şi-a deschis un bar, îi merge bine şi ajunge să îşi cumpere în rate o maşină, toată strada îşi face bar şi îşi ia maşini pe credit. Cum zona nu poate susţine atâtea localuri, într-un an dau toţi faliment, îşi pierd maşinile şi rămân cu rate la bancă", explică Ioan Ghere, vicepreşedintele UNPIR Bihor.

Prea târziu...

Printre motivele care au stat la baza numărului mare de insolvenţe se mai numără, potrivit economiştilor, falimentul ABC-urilor provocat de hipermarketuri, concurenţa firmelor care lucrează "la negru" şi vând mai ieftin, amenzile fiscului şi ale ITM (de zece ori mai mari decât stocul de marfă al unui pieţar, de pildă) şi slaba capacitate financiară a firmelor care nu au apucat să prindă cheag în perioada de boom economic.

Mai grav e că, uneori, reorganizarea activităţii nu face decât să amâne inevitabilul. Conform specialiştilor, doar o firmă din 100 va mai putea ieşi din insolvenţă! "Bihorenii declară insolvenţa prea târziu. Vorbim cu orele, pleacă lămuriţi şi se întorc doar peste un an, după ce între timp s-au împrumutat de la toate rudele şi de la toate băncile", spune lichidatorul Marcel Buhaş. Un alt motiv al reuşitelor puţine este perseverenţa în greşeală: de regulă, conducerea societăţii îl numeşte ca administrator special tot pe fostul manager, care face aceleaşi prostii!

Culmea, chiar dacă o firmă intră la timp în reorganizare şi se restructurează din temelii, creditorii tot nu îşi vor recupera banii. "Leonardo, prezentată ca fiind una dintre insolvenţele de succes, a generat de fapt falimente în lanţ. Statul şi băncile şi-au mai recuperat din bani, iar furnizorii au rămas neplătiţi şi au închis", dezvăluie un economist.

O lege a faliţilor...

Prinsă în capcana unui client mare, o firmă mică nu are nicio şansă. "Poţi să fii cel mai tare manager, dacă te-ai împrumutat din bancă să lucrezi pentru stat iar acesta nu te plăteşte, sau dacă dai marfă unui client care intră în insolvenţă, eşti terminat: Finanţele îţi iau casa în contul impozitelor, iar restul îţi ia banca", zice Marcel Buhaş. E plin judeţul de astfel de drame. "Sunt sute de cazuri de oameni care au pierdut casă, masă, maşină, tot, şi au rămas şi cu rate la bănci! Datori pe viaţă, aceştia nu vor avea niciodată pe numele lor un cont de salariu sau o maşină, pentru că banca le va executa silit", arată expertul.

Singura soluţie pentru asemenea situaţii ar fi apariţia legii falimentului personal, astfel încât faliţii să poată reveni în societate ca simpli angajaţi. Pentru că, în fond, ceea ce nu te ucide te face mai puternic. Fie şi numai pentru că înveţi să iei cu o mână, pe când înainte erai obişnuit cu două...

"Majoritatea firmelor bihorene declară insolvenţa prea târziu. E ca la medic: şansele de însănătoşire a unui pacient sunt mult mai mici dacă vine în ultima clipă"

Marcel Buhaş, lichidator

Judeţ de graniţă, Bihorul are nu doar cele mai multe insolvenţe, dar şi cele mai mici salarii! Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, salariul mediu net al unui bihorean va ajunge la 1.331 lei abia în 2017. La fel ca şi acum, vor câştiga mai bine până şi locuitorii judeţelor sărace precum Harghita (1.368 lei), Neamţ (1.379 lei) şi Covasna (1.381 lei). Prin comparaţie, angajaţii din Bucureşti vor câştiga dublu: 2.782 lei!

Dincolo de specificul economiei judeţului, axate pe comerţ şi industrie uşoară, principalul motiv al acestei situaţii e munca la negru. "Doar ţăranii din satele învecinate, aduşi cu autobuzele la Oradea, lucrează pe salariul minim. Orădenii trăiesc din economia nefiscalizată, în care una se declară la stat, iar alta se încasează în mână", spune Dacian Palladi. Consultantul în afaceri are şi argumente. "Este destul să ieşi pe Corso ca să dai de paradoxul străzii: avem cele mai mici salarii, dar nivelul de trai e bun, e plin de haine de firmă şi maşini tari, iar restaurantele sunt şi ele pline", spune acesta.