Crima de pe strada Vinului 13: Povestea uneia dintre cele mai sângeroase crime din Oradea. Victime - o mamă şi copilașul ei, ucigaşul - executat!

O crimă sinistră, cu o femeie şi un copil de 4 ani înjunghiaţi cu zeci de lovituri de cuţit, tulbura liniştea Oradiei la începutul anilor '60, punând pe jar până şi autorităţile de la Bucureşti.

Ţinută la secret în acea vreme, povestea a revenit în actualitate luna trecută, când în Cetate a fost deschisă o expoziţie despre Istoria Poliţiei din Bihor, ocazie cu care s-a aflat că operaţiunea de găsire a criminalului fusese coordonată de cel mai faimos poliţist român de după al Doilea Război Mondial, Dumitru Ceacanica. Nimeni altul decât cel care l-a prins şi pe vestitul ucigaş în serie Ion Rîmaru, aşa-numitul Jack Spintecătorul din Bucureştii anilor ’70.

Parcă desprinsă din romanele cu Sherlock Holmes, ancheta a fost descrisă în memoriile criminalistului, dar BIHOREANUL a aflat şi amănunte încă nespuse până acum, de la unul dintre cei doi poliţişti orădeni implicaţi în investigaţie, colonelul Ioan Ciugudean, ajuns la venerabila vârstă de 82 de ani.

Un scâncet în noapte

Aşa şi-a intitulat Dumitru Ceacanica în cartea autobiografică "Amintirile unui criminalist" capitolul despre crima din Oradea, povestind cum a prins un bărbat care ciopârţise cu cuţitul o femeie şi pe băieţelul ei. Crima a fost comisă în noaptea de 13 spre 14 mai 1961, într-o casă de pe strada Vinului nr. 13, din cartierul Rogerius, rasă mai târziu de pe faţa pământului, în cadrul planului de sistematizare a oraşului.

Soţul victimei, croitorul Iosif Eiben, maistru la fabrica de confecţii, plecase la Bucureşti într-un schimb de experienţă. În noaptea fatidică, o vecină a auzit băiatul strigând: "N-o omorî pe mama, Laczi bacsi!". Apoi, tăcere. Îngrijorată şi speriată, femeia şi-a trimis bărbatul să vadă ce se întâmplase. Acesta şi-a găsit vecina şi pe copil într-o baltă de sânge, cu zeci de tăieturi pe corpuri, iar casa răscolită. A anunţat imediat Miliţia.

Miliţieni la raport

Miliţienii orădeni au început imediat ancheta. "Eu şi colonelul Ioan Baciu am fost colegi de şcoală şi repartizaţi împreună la Oradea. Eram tineri locotenenţi şi stăteam împreună în chirie, la o familie de pensionari maghiari de pe strada Jean Calvin, care nu reuşeau să ne reţină numele. Mie îmi spuneau Albuţa, că eram mai blond, iar lui Baciu - Negruţa, că era brunet. În noaptea crimei au fost trimişi nişte colegi după noi, dar bătrânii nu ne-au trezit. Au zis că la ei nu stă nici Baciu şi nici Ciugudean, ci tovarăşii Albuţa şi Negruţa", îşi aminteşte amuzat colonelul în rezervă Ioan Ciugudean, unul dintre criminaliştii implicaţi în investigaţie.

Din start, spune acesta, crima a fost pusă pe seama unui jaf întrerupt de proprietara casei. "Ucigaşul a scotocit mult, dar n-a apucat să ia banii. În şifonier erau 8.000 lei, ascunşi între obiecte de lenjerie. O sumă mare...". Cercetările au stabilit, de asemenea, că autorul intrase în curte printr-o gaură făcută cu foarfece în gardul de sârmă, iar de acolo, printr-o ferestruică cu închizătorul stricat, a pătruns în casă, trezind-o din somn pe proprietară, cu care s-a luptat.

Făptaşul era necunoscut şi părea să fi intrat în pământ. "Singura informaţie pe care o aveam era că i se zicea Laczi", spune bătrânul colonel Ciugudean. După o săptămână de căutări fără rezultate, cazul a fost raportat la Bucureşti. "A ieşit scandal, mai că nu ne-au dat afară, ni s-a reproşat că nu stăpânim infracţionalitatea", explică fostul miliţian.

Criminalul din vecini

Aşa a ajuns la Oradea colonelul Dumitru Ceacanica, şeful Serviciului Omoruri din Direcţia Generală a Miliţiei, care i-a luat alături pe Ciugudean şi pe Baciu. Amândoi îi fuseseră elevi la Şcoala de Ofiţeri de Miliţie şi avea încredere în ei. Faimosul detectiv a reînceput investigaţiile nu prin birouri, ci la locul crimei, verificând aproape la milimetru casa şi curtea. "Spiritul de observaţie şi flerul erau calităţile lui cele mari. În unele cazuri, stătea şi cu zilele la locul unei crime", spune Ciugudean.

Modul în care intrase ucigaşul le-a indicat că aveau de-a face cu un bărbat mărunt şi subţirel, iar faptul că băiatul îl strigase pe nume arăta că îl cunoştea. Necunoscutul voia să fure şi probabil ştia că proprietarii ţineau bani în casă, dar credea că erau plecaţi. De altfel, Eiben le-a spus anchetatorilor că de obicei când el lipsea din localitate, şi soţia sa pleca la părinţi cu băiatul. Mai puţin în acea zi de sâmbătă...

La comanda lui Ceacanica, oraşul a fost împărţit în zone, iar miliţienii puşi să caute între rude, cunoştinţe, vecini, dar şi printre infractorii cunoscuţi cu antecedente de violenţă. La un moment dat, anchetatorului i s-a oprit privirea pe fereastra pe unde pătrusese criminalul, constatând că tencuiala în jurul acesteia era nouă. Eiben l-a lămurit că geamul fusese pus de curând, iar zidar fusese nepotul unui vecin. Îl chema Laczi, Pavai Ladislau, avea antecedente de furturi şi tâlhării comise cu violenţă, ba chiar cu sadism. A devenit, logic, suspectul principal.

Turnat de prieten

Luat la întrebări, Pavai a negat orice amestec în crimă, pretinzând că în noaptea fatidică fusese la un bal organizat într-un parc. Avea şi martori, fetele cu care dansase, plus doi prieteni cu care, zicea el, a băut aproape până în zori. N-a putut explica, însă, de ce a împrumutat o foarfecă înainte cu câteva zile, de ce avea pete de sânge pe pantalonii şi în interiorul pantofilor pe care-i purtase atunci.

În plus, unul dintre amicii care trebuiau să-i confirme alibiul s-a pierdut în timpul audierilor, recunoscând în final că Laczi îl învăţase ce să spună, sub ameninţarea că altfel l-ar fi omorât. Individul îi povestise şi cum a acţionat: şi-a scos ciorapii din picioare şi i-a folosit ca mănuşi, să nu lase urme, iar când a părăsit locul crimei şi-a stropit încălţămintea cu parfum, ca nu cumva un câine de urmă să-i simtă mirosul. "Martorul a crezut iniţial că se laudă, apoi s-a speriat că îl va ucide şi pe el", îşi aminteşte Ciugudean.

Pus în faţa dovezilor, Pavai şi-a recunoscut îngrozitoarea faptă, acceptând chiar şi să participe la reconstituirea crimei, care a fost filmată, procedură neobişnuită pentru acea vreme. Criminalul le-a arătat miliţienilor pe unde intrase, cum a fost surprins de stăpâna casei, cum a încercat să fugă şi a fost oprit, cum a ucis-o întâi pe ea şi apoi copilul. În plus, a scăpat un detaliu până atunci neremarcat de miliţieni: în timpul încăierării cu femeia, cuţitul i s-a agăţat în dantela perdelei de pe uşă, pe care a şi tăiat-o în mai multe locuri.

În lanţuri

În urma procesului, Pavai Ladislau a fost condamnat la moarte prin împuşcare, dar n-a fost executat imediat, cerând ca pedeapsa să-i fie schimbată în închisoare pe viaţă. Până la verdictul final a fost încarcerat la Penitenciarul Oradea. "Stătea legat în cătuşe şi lanţuri grele, fixate de podeaua celulei. Mă mai duceam să-l vizitez. Mi-a cerut Ceacanica, care avea permanent grijă să nu comită erori judiciare. Voia să-l supraveghez pe Laczi şi să-l trag de limbă, poate mai spunea ceva", povesteşte Ciugudean.

La un moment dat, Pavai a mai făcut o confesiune ce nu lăsa loc de îndoială că era autorul crimelor. "«Ştiţi, tovarăşu’ locotenent, nu pot dormi. Mă tot gândesc la copilaşul acela, ce am avut cu el? De mamă-sa parcă nu-mi pare rău, dar nu pot înţelege ce am avut cu băiatul», mi-a zis. Era recunoaşterea de care avea nevoie Ceacanica. După aceea, nu m-a mai trimis la Laczi". După câteva zile, Pavai Ladislau a fost împuşcat, execuţia având loc în curtea Penitenciarului.

Ceacanica n-a mai venit la Oradea. Nu a mai fost nevoie: după cum spune în cartea sa, "aproape două decenii, liniştea oraşului Oradea n-a mai fost tulburată de asemenea fapte"...

"CRIMINALUL CU CIOCANUL"
Ucigaş în serie închis la Nucet

Un alt caz sângeros rezolvat de celebrul Dumitru Ceacanica în Bihor a vizat o serie de crime comise de un mecanic de locomotivă din Cluj, Romulus Vereş, poreclit "criminalul cu ciocanul". Bărbatul ucidea numai femei: le lovea în cap cu un ciocan, le viola şi apoi le dădea foc. A fost prins după ce şi-a ucis a opta victimă, o bătrână de 82 ani.

Deşi anchetatorii au cerut judecătorilor să-l condamne la pedeapsa capitală, o expertiză psihiatrică a arătat că Vereş era bolnav psihic, motiv pentru care a fost internat la Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Ştei, unde a murit după câţiva ani.