Viitoarea promenadă

Nu știu cum se face, dar, de câte ori compar noile proiecte cu lucrarea pusă în operă, constat că desenele arată mult mai bine decât realitatea. O fi și asta o tactică a arhitecților de a-și vinde marfa... Totuși, sper că respectivele planșe nu sunt bătute în cuie și că în timpul execuției se mai pot face îmbunătățiri.

La planșele cu Piața Ferdinand am constatat că șoseaua care o străbate este asfaltată. Păi, dacă tot avem harnicii și talentați meșteri pietrari italieni la îndemână, de ce să nu punem piatra cubică, cea care a înnobilat și Piața Unirii? E ca și cum la un bal cu ștaif de la Rotary sau Lion’s s-ar servi iahnie de fasole cu ceapă în farfurii de plastic și s-ar bea vin de pastilă din pahare de muștar.

Aceeași situație e și la viitorul Corso al orașului, zona pietonală din Piața Libertății. Pentru cunoscători, acum 100 de ani, aceasta era strada principală pe care orădenii ieșeau la plimbare. Acolo, am constatat tot - din planșe - că nu există un gard spre malul Crișului. Păi numai așa se vor duce în cap copiii neastâmpărați, consumatorii fruntași sau pur și simplu cetățenii care au ghinionul să se împiedice sau să alunece în Criș.

Zona de promenadă, care ar începe de la Crinul și s-ar termina la Podul Ladislau, este de departe cel mai spectaculos și frumos spațiu al orașului. Numai că Primăria trebuie să dea ștaif locației, să o facă efectiv obiectiv turistic.

Natural, se vor deschide câteva terase în zonă și mă gândesc în principal la Casa Darvas. Ideea de a umple zona cu lalele, ce-i aparține lui Marius Florarul, trebuie dusă până la capăt, adică până la Crinul. Lunca Crișului trebuie mobilată pentru ca oamenii să fie tentați să ajungă până pe malul apei.

Pun pariu că sunt mii de orădeni care încă n-au atins apa Crișului. Evident că pentru asta e nevoie de căi de acces pentru a ajunge ușor la cursul apei.

Ce bun ar fi un peisagist la casa omului care să ne înfrumusețeze viața! Ce minunat ar fi ca edilii noștri să mai dea bani și pentru bucuria ochiului! Întreaga zonă ar fi un obiectiv turistic în sine, un loc de pozat care ar contrabalansa pozele cu Dealul Ciuperca și cu eternul fum de la CET.