Turism pe risc: traseele montane din Bihor sunt pericol public!

O nouă tragedie s-a consumat în urmă cu două săptămâni în munţii Bihorului, unde un tânăr şi-a pierdut viaţa într-o prăpastie de 100 de metri din Cetăţile Ponorului.

Pe urmele dramei, BIHOREANUL a descoperit o realitate ignorată atât de amatorii de drumeţii, cât şi de autorităţi: dificultăţii de a străbate cu maşina drumurile pline de hârtoape ce duc spre munţi i se adaugă şi pericolul ca, odată ajunşi la înălţime, turiştii să se rătăcească, să se accidenteze sau chiar să-şi găsească sfârşitul. Motivul? Potecile sunt prost marcate, iar amenajările care ar trebui să le asigure protecţia - vechi şi deteriorate. Cu toate acestea, autorităţile nu investesc nimic în refacerea lor, ci doar îşi pasează problema de la una la alta.

Poteca morţii

Însoţit de salvamontişti, BIHOREANUL a refăcut la faţa locului filmul accidentului care pe 25 august a dus la moartea orădeanului Ionuţ Cozma, unul dintre turiştii care vizitau Cetăţile Ponorului. În fatidica zi, la orele prânzului, grupul din care făcea parte şi tânărul parcurgea traseul din zona cunoscută sub numele de Balcoane. La un moment dat, Ionuţ încerca să-şi convingă prietenii să coboare pe o potecă ce şerpuia sub balconul I, lângă traseul marcat. În cele din urmă a coborât singur. După câteva minute, s-a auzit o cădere de pietre, o bufnitură surdă, iar apoi tăcere. Presimţind o nenorocire, un alt tânăr din grup a coborât pe urmele sale. Câteva clipe mai târziu, un salvamontist urca în goană poteca, dând vestea tragicului accident şi oprindu-l în ultima clipă, tocmai când era să cadă şi el în gol. "Dacă nu-l avertizam, cădea şi al doilea turist", povestea Mircea Petrescu, salvamontist de serviciu la punctul Glăvoi, aflat în imediata apropiere a Cetăţilor.

Cum a aflat acesta despre accident relatează colegul său, Nagy Ivan (foto). "Un turist care era la balconul II a văzut pe cineva căzând şi a sunat la 112. Mircea era în zonă şi se îndrepta spre locul accidentului ca să acorde primul ajutor victimei când l-a văzut pe al doilea tânăr deasupra prăpastiei. L-a scos legat în coardă, paralizat de frică". Între timp, un alt salvamontist a coborât în prăpastie să-l ajute pe Ionuţ. "Când a ajuns, mai avea puls, dar faţa îi era pământie, semn de hemoragie internă. A murit în braţele celor de la SMURD. E păcat, dar a fost vina lui! A urmat o potecă abruptă, săpată de apă pe versant, care sfârşeşte brusc în gol. O fi alunecat pe pietre şi a căzut în prăpastie", crede Ivan.

Autopsia a arătat că Ionuţ avea organele interne zdrobite, coloana vertebrală frântă în trei locuri, plus o fractură craniană cu hemoragie internă. N-a mai stat, însă, nimeni să remarce că accidentul putea fi evitat dacă poteca falsă era semnalizată cu un indicator scris, eventual, şi în maghiară şi engleză, pentru a fi înţeles şi de turiştii străini.

Fără semnalizare

Tragedii ca aceasta se întâmplă în Apuseni de cel puţin două-trei ori pe an, şi nu doar pentru că turiştii sunt nesăbuiţi, dar şi pentru că traseele, marcajele şi amenajările fie lipsesc cu desăvârşire, fie sunt în stare deplorabilă. În total, Parcul Natural Apuseni are 23 de trasee turistice omologate, din care 8 sunt deosebit de periculoase. Marcajele corespunzătoare (semnalizarea traseelor cu vopsea pe copaci şi stânci) lipsesc însă pe multe porţiuni, aşa cum se întâmplă pe traseele Valea Sighiştel-Poiana Florilor, Boga-Şaua Bohodei, în Cetăţile Rădesei şi la Izvoarele Someşului Cald. Pe cât de frumoase sunt aceste locuri, pe tot atât sunt de riscante, turiştii rătăcindu-se adesea pentru că până şi copacii cu marcaje cad sub drujbele hoţilor.

Pe alte trasee, pericolul îl reprezintă lipsa amenajărilor, adică a lanţurilor sau cablurilor de care turiştii să se ţină ori a treptelor pe care să se sprijine când urcă sau coboară pe teren dificil. Aşa este pe Circuitul Cheilor Galbenei, unde traversarea defileului se face pe nişte lanţuri ruginite şi pe alocuri rupte, iar temerarii se pot ajuta doar de un cablu vechi şi nesigur. La fel de periculos e şi traseul spre Cascada Bohodei, unde drumeţii urcă ultima parte căţărându-se "la liber", fără vreo balustradă ori trepte săpate în stâncă.

În fine, pe Circuitul Cetăţile Ponorului, panourile de avertizare a locurilor periculoase lipsesc aproape complet, deşi traseele marcate sunt mărginite de poteci false care se termină în hăuri, astfel că turiştii care se lasă ademeniţi de ele, cum a fost şi Ionuţ, ajung să-şi frângă gâtul. Tot în Cetăţi, la fel ca şi în Cheile Galbenei, cele trei balcoane de unde se poate admira panorama munţilor nu au niciun fel de protecţie, balustradele fiind inexistente.

Ping-pong

A trebuit să moară un om pentru ca aceia care răspund de traseele montane să ia în discuţie siguranţa precară a turiştilor. Asta deşi atât reprezentanţii Salvamont Bihor, cât şi cei ai Aministraţiei Parcului Natural Apuseni cunosc de mult situaţia. Fiecare susţine, însă, că alţii trebuie să se ocupe de rezolvarea problemei.

Directorul Administraţiei Parcului, Alin Moş (foto), spune că nu poate investi în marcarea şi amenajarea traseelor deoarece ar încălca prerogativele celor de la Salvamont. "Noi am pus panouri de avertizare în câteva zone de risc, deşi nu e treaba noastră, dar pentru reamenajarea traseelor ar fi nevoie de standarde legiferate de construire, de întreţinere, de durată de exploatare... Iar legislaţia e prea stufoasă", spune Moş.

De cealaltă parte, Adrian Marin, vicepreşedintele Salvamont Bihor, serviciu subordonat Consiliului Judeţean, se apără cu acelaşi argument: legislaţia interpretabilă. "Hotărârea de Guvern 77/2003 prevede că amenajarea şi întreţinerea traseelor cade în sarcina consiliilor judeţene şi/sau consiliilor locale sub a căror autoritate funcţionează serviciul Salvamont. Cum Salvamont este sub aripa CJ Bihor, teoretic banii ar trebui să vină de aici. Dar cea mai mare parte a Apusenilor aparţine consiliilor locale, deci şi comunele din zonă ar trebui să contribuie. Niciodată nu s-a clarificat chestiunea", zice Marin.

Primăriile, cu folosul

Cele şapte primării care deţin suprafeţe întinse din munţi (Pietroasa, Câmpani, Roşia, Borod, Şuncuiuş, Bratca şi Budureasa) au însă o singură preocupare: să colecteze impozite şi taxe de la proprietarii de terenuri şi pensiuni, de la comercianţi şi de la turiştii care campează, dar nu investesc nimic pentru a le oferi ceva acestora din urmă.

Primarul din Pietroasa, Ioan Pîlea, ales vara aceasta, recunoaşte că aşa au procedat predecesorii săi din ultimii 16 ani. Dar, de la anul, promite să schimbe macazul. "Vom amenaja un camping în Glăvoi, cu toalete şi duşuri, vom reface marcajele şi balcoanele în Cetăţile Ponorului şi vom monta panouri de avertizare", zice Pîlea.

Nici primarul din Cîmpani nu a făcut nimic concret. "Avem de gând să amenajăm Peştera Fânaţe, pe care o s-o legăm de trasee turistice din zonă", spune Raul Bocşe. Pentru potecile slab marcate de pe Valea Sighiştel, edilul zice că a vrut să cumpere vopsea, dar n-a mai făcut-o. Din ce motiv? A venit campania şi s-a luat cu altele...

Veteranul acuză

Vasile Coancă, veteranul montagnarzilor din Bihor, care de 30 de ani bate munţii cu pasul, ştie că potecile periculoase fac victime şi, tocmai pentru că autorităţile n-au mişcat un deget, s-a gândit să refacă o parte din amenajări pe speze proprii. Dar n-a avut voie!

"Salvamontul mi-a interzis să mai remarchez traseele. Poate pentru că dădeam un exemplu prea bun...", zice Coancă, nemulţumit că potecile de la noi sunt sub standardele din orice ţară. "Am fost şi în Tatra, tot într-o ţară fostă socialistă (n.r. - fosta Cehoslovacie), dar acolo toate sunt îngrijite", spune bărbatul. Supărat că, deşi "se ţine" bine, s-ar putea să nu mai apuce ziua când va vedea şi la noi aceeaşi grijă...

BRAVADĂ FATALĂ
Exemplu de neatins

Ionuţ Cozma, orădeanul care a murit în Cetăţile Ponorului, avea 31 de ani şi practica artele marţiale. BIHOREANUL a aflat că în această vară tânărul a mai avut o aventură riscantă pe munte. Incitat de emisiunile lui Bear Grylls de pe Discovery Channel, care într-unul din episoade arăta cum a coborât în Groapa Ruginoasa din Apuseni, Ionuţ a încercat să-l copieze. Deşi nu era însoţit de o echipă de sprijin, cum fusese Bear, orădeanul a scăpat atunci cu bine. Surse din anturajul său spun că în Cetăţile Ponorului a bravat din nou, fără să ţină cont că nu putea coborî peretele muntelui fără echipament. Necugetare care-i poate fi fatală chiar şi unui alpinist, nu doar unui karateka...