Muzeul Sorbonica

Adevărul e că numai asta îi mai lipsea Universităţii Oradea! Ideea unui Muzeu al Universităţii poate fi o idee bună doar dacă reuşeşte să pună mâna pe întreg spaţiul Muzeului Ţării Crişului, pentru că Sorbonica nu duce lipsă de exponate.

Dacă ar fi după mine, aş pune la loc de cinste o ladă de whisky, în memoria fondatorului Universităţii, Unchiu’ Teodor Maghiar. Iar băutura nu vrea să arate că onorabilul rector era consumator fruntaş, ci doar să întărească ideea că era nevoie să bei tot conţinutul pentru a vedea de 5 ori mai mulţi studenţi decât existau de fapt la Sorbonica.

Aş mai pune şi un serviciu de cafea, cu care a trudit ani buni doamna ex-decan Adriana Giurgiu, sub îndrumarea marilor dascăli Mocca, Lavazza şi Jacobs. La loc de cinste ar figura cel mai preţios şi rar incunabul, anume lucrarea de doctorat a domnului ministru Florian Bodog, care nu a fost văzută de nimeni până acum, nici măcar de autor. Alături aş amplasa nişte diplome false, frumos meşteşugite de familia Maghiar.

Un alt cap de afiş ar fi expoziţia numismatică cu maldărele de euroi pe care profesorul Constantin Romanul le-a agonisit în rodnica-i activitate de examinator. Ar trebui să mai vedem o cravată galbenă marca Bungău, nişte pantofi de firmă marca Chipea, o icoană de la preacurata Dindelegan, precum şi ceva carne de iepure oferită ofrandă profesorilor de la Stomatologie.

Dar cea mai mare parte a muzeului ar trebui ocupată de lucrările plagiate. Cred că la această secţiune doamnele Ionescu şi Cavalu ar trebui să aibă săli proprii.