Kiss, demisia! BIHOREANUL cere demisia liderului UDMR Bihor din funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean

BIHOREANUL a prezentat în serial rechizitoriul DNA împotriva lui Alexandru Kiss, descriind cum hotăra bossul UDMR cu cine să facă afaceri Primăria Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor şi ce şpăgi să-i revină, lui şi amicului său, Alexandru Mudura, proprietarul Lotus Center.

Că şeful UDMR nu era un inocent bănuia toată lumea, dar articolele au etalat probele ce atestă că, pentru a-şi atinge scopurile, acesta şi-a subjugat propria formaţiune, politicieni din alte partide, funcţionari şi instituţii... O adevărată lecţie de anatomie a răului, care explică de ce organismul social a fost atât de bolnav cât timp "capul" său a fost un asemenea politician.

În acest articol, BIHOREANUL trage concluziile, aratând nu doar cine i-au fost complici, dar şi de ce Kiss e încă liber şi lipit de scaunul de vicepreşedinte al CJ, de ce a durat atât până să fie tras la răspundere şi cât riscă să plătească, în bani şi ani. Cerându-i, logic şi legitim, demisia din funcţia publică pe care a folosit-o în interes personal...

Big-boşii

Vreme îndelungată, Alexandru Kiss a fost stăpânul afacerilor publice din Oradea şi Bihor. Este concluzia asumată a DNA, care l-a inculpat pentru contracte vizând realizarea haldei ecologice a oraşului (2002), modernizarea unor drumuri judeţene şi deszăpezirea lor, a unor reţele de apă şi canalizare (2003-2004), vânzarea fostelor cazărmi (2005-2006) şi aprovizionarea CET cu cărbune (2002-2008). Procurorii spun clar: "În Bihor s-a cristalizat un grup infracţional format din politicieni, oameni de afaceri şi persoane din administraţie care au acţionat pentru influenţarea deciziilor economice semnificative la nivel judeţean şi local, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite".

Condus de liderul UDMR şi întemeietorul Lotus Center, Alexandru Mudura, grupul "şi-a exercitat influenţa din plin după anul 2000, când inculpatul Kiss a fost ales vicepreşedinte al CJ şi a preluat conducerea organizaţiei judeţene a unui partid. Funcţia din administraţia publică i-a permis să participe la luarea deciziilor, să angajeze şi/sau promoveze persoane obediente, să desemneze membri în comisii de licitaţii (...), să stabilească persoanele care candidau din partea partidului său pentru funcţiile de primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni. Nu în ultimul rând, inculpatul Kiss s-a folosit de aleşii locali pentru a exercita presiuni asupra persoanelor care nu erau cooperante". Pe scurt, Kiss şi Mudura "şi-au subordonat administraţia, care a devenit un instrument de promovare a intereselor acestora, în dispreţul şi în dauna interesului public".

Din gunoaie

Primul tun dovedit a început în 2002, când deşi era doar vicepreşedinte al CJ, Kiss a decis cui să dea Primăria Oradea contractul pentru halda ecologică: firmei Keviep, patronate de Miklossy Ferenc, preşedintele Camerei de Comerţ din Debreţin, care l-a recompensat, pe el şi pe Mudura, cu 300.000 euro. Deşi nu au cercetat aspectul, procurorii reţin că afacerea a fost perfectată după ce o ofertă mai bună a fost respinsă de o comisie condusă de primarul Petru Filip (foto), secondat de viceprimarii Rozalia Biro şi Gavrilă Ghilea, din care mai făceau parte directorii din Primărie şi trei consilieri PD, UDMR şi PSD.

Valoarea contractului nici măcar nu era precizată, procurorii calculând-o însă la cel puţin 12,3 milioane euro, căci Primăria s-a obligat să ducă în noua haldă minim 50.000 tone deşeuri/an, la tariful de 12,3 euro/tonă, timp de 20 de ani. Mai mult, deşi vechea groapă era autorizată până în 2008, Primăria a închis-o în 2005, depozitând toate deşeurilor în cea nouă, unde tarifele erau de 6 ori mai mari.

Cine i-a dat concursul lui Kiss? În primul rând, viceprimăriţa Biro, care chiar şi în 2008 era interceptată intervenind pentru Keviep la ministrul Mediului, Laszlo Borbely, apoi consilierul judeţean Szabo Odon, pe care Kiss îl pusese în 2005 să aranjeze cu secretarul de stat Korodi Attila ca halda să nu fie închisă pentru o neconformitate, şi nu în ultimul rând primarul Petru Filip, fără de care contractul nu putea fi aprobat.

Început de monopol

În aceeaşi perioadă când era doar vicepreşedinte al CJ, Kiss a început şi seria dedicaţiilor pentru firma orădeană Selina, căreia în 2003-2004 i-a atribuit, pe şpăgi de 100.000 euro, modernizări de drumuri judeţene şi deszăpezirea lor, plus majoritatea lucrărilor la reţelele de apă şi canalizare derulate prin Programul SAPARD în 9 comune.

Secretul? Tot complicitatea politicienilor din celelalte partide. Pesedistul Teodor Fericean, şi el vicepreşedinte CJ în acea vreme, era interceptat în 2003 în timp ce Kiss îl instruia că licitaţiile trebuie aranjate pentru Selina. De altfel, la anchetă, Fericean avea să declare că două persoane hotărau, de fapt, cine să câştige licitaţiile: preşedintele Ştefan Seremi (foto) şi vicele Alexandru Kiss, care "luau toate deciziile în materie de achiziţii publice şi nu numai" şi care "stabileau de comun acord firma care trebuia să obţină un contract anume, iar funcţionarii din comisia de licitaţie trebuiau doar să le pună în aplicare deciziile".

Mega-amăgirea

Cel mai notoriu tun a fost vânzarea fostelor unităţi militare din Calea Aradului şi din strada Universităţii către aceeaşi Selina în 2005-2006, contra unor şpăgi de peste 700.000 euro. Iniţial, Kiss a lansat mirajul unui proiect social pentru edificarea a 4.000 de apartamente vândute cu cel mult 27.000 euro bucata, prin asocierea CJ cu o firmă ungară, dar aceasta a fost doar "o perdea de fum", ulterior vânzând terenurile la valori sub cele reale, în baza unor caiete de sarcini ticluite împreună cu patronul Selinei, Beneamin Rus. Rezultatul? Firma a făcut doar 210 apartamente, şi acelea de lux.

Şi în această combinaţie, Kiss s-a folosit de viceprimăriţa Rozalia Biro (foto), care a rezolvat avizele de la Primărie, deşi urbanismul era în răspunderea directă a primarului. Procurorii nu au cercetat dacă Filip i-a cedat dreptul de semnătură gratuit sau nu, deşi tot ei au subliniat importanţa actelor. Motivul? În baza lor, Selina a cumpărat doar amprentele blocurilor, nu şi parcelele dintre ele, rămase fără nicio valoare. În final acestea au şi fost pasate municipalităţii, Primăria plătind introducerea utilităţilor, din nou fără nicio opoziţie. Paguba? Doar pentru CJ 6,8 milioane euro, fără cea a oraşului...

Fumul tău, averea lor

Ultima combinaţie, din care Kiss şi Mudura s-au ales cu 3,21 milioane euro, a fost cea mai puţin cunoscută orădenilor, dar i-a ars cel mai tare: aprovizionarea CET cu cărbune în perioada 2002-2008. DNA arată că, încă de la înfiinţare, datorită faptului că rula sume uriaşe, Electrocentrale "a atras atenţia unor persoane influente care şi-au propus să obţină controlul aprovizionării cu combustibili pentru a influenţa încredinţarea contractelor de achiziţie către agenţii economici dispuşi să le plătească foloase necuvenite".

Deşi procurorii spun că Petru Filip ar fi primit 15.000 euro şpagă de la un afacerist interesat să majoreze consumul de gaz (detaliul fiind însă îngropat într-un dosar al structurii centrale a fostului PNA), Kiss a preluat rapid, fără împotrivirea primarului, controlul aprovizionării cu cărbune: firmele indicate de el, în special Martex Trans Oradea, au livrat CET 1,51 milioane tone cărbune în valoare de 50 milioane euro, cumpărat din Ungaria la preţuri aproape duble faţă de al cărbunelui din ţară. Fie pur şi simplu fără licitaţii, fie prin licitaţii măsluite!

Cum a reuşit? Încă în 2002, Mudura l-a convocat la el acasă pe directorul Electrocentrale, Dragoş Gligor, somându-l să cumpere cărbune din Ungaria şi ameninţându-l că altfel va fi înlocuit cu un director supus, iar individul s-a executat. Evident, doar cine controla conducerea oraşului putea schimba managerul CET, dar nici acest detaliu n-a fost dezvoltat de procurori.

Presiunea timpului

De ce ancheta n-a fost aprofundată şi cu privire la politicienii care l-au ajutat pe Kiss? Oricât de dezamăgitor, răspunsul se află în acel pasaj din rechizitoriu ce arată că "Biro Rozalia a acţionat permanent ca reprezentant al inculpatului Kiss Alexandru", dar DNA n-a reuşit să "administreze probe de vinovăţie".

Pe de altă parte, DNA a acţionat extrem de târziu, deşi Kiss era interceptat încă din 2002 de SRI în baza unor mandate de siguranţă naţională, iar în 2006 anchetatorilor le erau deja clare ilegalităţile! În acel an, chiar la cererea lor, autorităţile ungare au descins la locuinţa din Budapesta a celui ce "albea" şpăgile pentru Kiss şi Mudura, Bojtor Vilmos, găsindu-i în calculator contracte de achiziţii şi consultanţă fictive încheiate între cele 7 firme-paravan ale sale cu Keviep, Selina şi Martex, fapt ce demonstra că aceste firme îi virau banii, iar el îi scotea în numerar pentru a-i înmâna boşilor.

De ce informaţiile au fost ţinute la sertar? Doar procurorul de caz Tiberiu Sigheartău, ofiţerul Traian Surducan şi foştii şefi ai DNA Oradea, Ioan Moldovan şi Marius Iancu, ar putea spune. Cert e că abia în 2014, când la conducerea instituţiei a ajuns Ciprian Man, iar dosarul l-a preluat un procuror venit din Hunedoara, Adrian Muntean, aceştia au accelerat urmărirea penală, finalizând-o anul trecut prin trimiterea în judecată a protagoniştilor (mai puţin a lui Mudura, decedat în mai 2014).

Parţial scăpaţi

Tot scurgerea timpului a făcut ca persoanele inculpate să nu mai poată fi trase la răspundere pentru toate faptele. Astfel, pentru afacerea Keviep, Kiss e judecat doar pentru spălare de bani în formă continuată, scăpând de acuzaţia de luare de mită, iar patronul firmei maghiare, Miklossy Ferenc, şi fiul său, Miklossy Laszlo, au scăpat şi ei de darea de mită, răspunzând doar pentru spălarea de bani, la fel ca intermediarul Bojtor.

În afacerea contractelor pentru Selina, Kiss va răspunde doar pentru spălare de bani în formă continuată, la fel ca Beneamin Rus şi Bojtor. Pentru tunul cu terenurile fostelor cazărmi, Kiss va da seamă pentru spălare de bani, abuz în serviciu contra intereselor publice şi luare de mită, Rus pentru spălare de bani şi dare de mită, iar Bojtor pentru spălare de bani şi complicitate la luare de mită. În fine, pentru afacerea CET, Kiss e inculpat pentru trafic de influenţă şi spălare de bani, la fel ca Bojtor. Patronul Martex Trans, Gheorghe Roatiş, va răspunde doar pentru spălare de bani, nu şi pentru dare de mită, întrucât s-a autodenunţat în 2014, înainte ca anchetatorii să afle despre implicarea sa.

Ce pedepse riscă aceştia? Doar pentru spălarea de bani (în formă continuată în toate cazurile), infracţiunea cea mai gravă, legea prevede între 5 şi 10 ani de închisoare, dar cum în cazul lui Kiss, Rus şi Bojtor au fost reţinute mai multe fapte, ar putea încasa până la 15 ani.

Cu blândeţe

Aşa cum BIHOREANUL a arătat, Bojtor şi Roatiş şi-au recunoscut vinovăţia în timpul cercetărilor, iar Kiss şi Rus au negat totul. De altfel, după audierea din 2 iunie anul trecut, aceştia au şi fost reţinuţi 24 de ore, DNA cerând şi arestarea lor pe 30 de zile. Judecătorul de drepturi şi libertăţi al Tribunalului a respins solicitarea, subliniind vechimea faptelor, şi i-a pus doar sub control judiciar, obligându-i să nu părăsească oraşul, pe Kiss să nu mai desfăşoare nicio activitate în cadrul CJ, iar pe Rus să nu mai administreze grupul Selina.

Cei doi au contestat decizia la Curtea de Apel, iar aici judecătorul Antik Levente (foto) le-a permis să călătorească în ţară şi să revină la vechile îndeletniciri, după ce avocaţii au invocat inclusiv dreptul lor la... muncă. "Inculpatul contestator Kiss Alexandru nu mai ocupă funcţia de preşedinte al CJ, ci de consilier judeţean, care nu are legătură cu pretinsele infracţiuni", au argumentat apărătorii lui Kiss, Răzvan Doseanu şi Cristian Popovici.

Cum a încercat DNA să menţină restricţia? Arătând, pe bună dreptate, că păstrarea funcţiei de vicepreşedinte CJ de către Kiss şi a calităţii de administrator de către Rus "ar crea un zid de compromitere în aflarea adevărului şi ar crea şi un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, că persoane cu funcţii publice sau cu afaceri importante pot săvârşi fapte grave de corupţie, desfăşurându-şi în continuare influenţa în exercitarea aceleiaşi activităţi în care au săvârşit infracţiuni grave de corupţie". Degeaba, însă, judecătorul Antik a fost blând. Iar consecinţele se văd deja, nu doar în percepţia opiniei publice, ci şi în influenţarea deciziilor CJ...

Sforar în continuare

Păstrarea funcţiei de vicepreşedinte de către Kiss dă naştere ipotezei că, dată fiind puterea pe care şi-o păstrează în administraţia şi politica bihoreană, liderul UDMR a avut un cuvânt decisiv şi în adoptarea Hotărârii prin care anul trecut Consiliul Judeţean a refuzat să se constituie parte civilă în procesul penal intentat de DNA.

Motivul invocat de CJ a fost că deschide împotriva firmei un proces civil, pentru a recupera prejudiciul din afacerea Luceafărul, socotit însă la doar 7 milioane lei, sumă stabilită în urma unui control al Curţii de Conturi ce releva că instituţia trebuia să rezilieze contractul cu Selina fiindcă aceasta n-a construit numărul promis de apartamente şi să recupereze terenurile pe care nu s-a construit. Numai că prejudiciul calculat mult mai amănunţit de specialiştii DNA depăşeşte 6,8 milioane euro...

"La cutie"

Prezentarea în detaliu a istoriei penale a lui Kiss de către BIHOREANUL a avut ca efect faptul că în ultimele săptămâni acesta n-a mai scos capul în lume, absentând atât de la festivităţile organizate de UDMR pe 15 martie, de Ziua Maghiarimii, cât şi de la Consiliul Judeţean, unde şi-a luat concediu din 16 până în 31 martie. Kiss a refuzat să răspundă întrebării adresate în scris de publicaţia noastră: dacă îşi va prezenta demisia "de onoare", măcar în al 13-lea ceas?

Aşa stând lucrurile, BIHOREANUL i-a întrebat şi pe actualii parteneri ai UDMR dacă vor continua colaborarea cu formaţiunea lui Kiss. Primarul Ilie Bolojan, cel care a stopat afacerile începute în mandatul lui Filip, a răspuns: "Colaborarea cu dl Kiss şi colaborarea cu UDMR sunt două lucruri diferite. Referitor la colaborarea cu dl Kiss, vă rog să vă adresaţi Consiliului Judeţean. În ce priveşte colaborarea cu UDMR, pot spune că, dată fiind structura electoratului orădean, partidele sunt obligate să colaboreze pentru a avea o majoritate care să promoveze proiectele oraşului. În Consiliul Local Oradea, PNL este obligat să colaboreze ori cu PSD, ori cu UDMR. Nu există alte variante".

În schimb, copreşedintele PNL Bihor, Cornel Popa, a refuzat pur şi simplu să răspundă, chiar dacă a semnat cu Kiss un protocol de colaborare valabil până în 2020. Iar liderul PSD Bihor, Ioan Mang, care plănuieşte să ia locul liberalilor în alianţa cu UDMR, consideră că nu are niciun motiv să nu discute cu Kiss. "În decembrie 1989 eu m-am bucurat că am intrat în democraţie, iar în democraţie trebuie să primeze prezumţia de nevinovăţie. Deocamdată nu ştiu ca dl Kiss să fie declarat vinovat de vreo instanţă, ca urmare nu am nicio problemă cu dl Kiss şi cu atât mai puţin cu UDMR", a spus Mang.

Cum ar veni, hoţul neprins e negustor cinstit. Atâta doar că negustorul a fost dovedit deja ca necinstit, cel puţin atât încât să fie pedepsit măcar politic. Până la judecata finală...

TRAGERE DE TIMP
Dar fără folos

Aşa cum BIHOREANUL a mai scris, dosarul Kiss se judecă la Tribunalul Bihor, însă de astă-toamnă a fost blocat în camera preliminară, un filtru prealabil procesului propriu-zis, deoarece la fel ca patronul Selinei, şeful UDMR a contestat probatoriul, cerând între altele desecretizarea hotărârilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza cărora SRI i-a interceptat convorbirile încă din 2002. Deşi în mod normal termenul pentru o asemenea procedură este de 60 de zile, abia acum trei săptămâni judecătorul de cameră preliminară a respins solicitarea ca nefondată, stabilind că toate probele, inclusiv interceptările, au fost obţinute şi administrate legal.

Kiss mai poate trage de timp atacând decizia la Curtea de Apel, unde dosarul poate să rămână împotmolit încă 60 de zile, iar dat fiind faptul că la începutul verii magistraţii vor intra în vacanţă judecătorească, procesul propriu-zis ar putea începe abia în toamnă. Tergiversarea însă nu-l poate ajuta prea mult, întrucât deşi unele fapte sunt destul de vechi, prescrierea răspunderii pentru cea mai gravă dintre ele, spălarea de bani,  va avea loc abia în jurul anului 2024.