Comedia s-a născut la sat: O comună din Bihor are o trupă de teatru în toată regula (FOTO / VIDEO)

La 40 de kilometri distanţă de Oradea, deci cât se poate de departe de Broadway şi Hollywood, comuna Tinca are, spre surprinderea multora, o trupă de teatru în toată regula. Care, pe deasupra, mai face şi filme, "trase", ce-i drept, cu o cameră video cam modestă.

Început în urmă cu mai bine de cinci ani, proiectul trupei TincArt s-a transformat într-un "bun" al comunităţii, adunând în palmares comedii, drame, tragedii şi poveşti de dragoste, prezentate mereu prima dată publicului de acasă, adică în faţa consătenilor. Apoi, şi la oraş...

Ţara lui… Iuliu

Trupa TincArt a fost înfiinţată la finalul anului 2013, după ce Liceul Teoretic Nicolae Jiga din Tinca a câştigat 5.000 euro prin programul "Ţara lui Andrei", finanţat de OMV Petrom, bani destinaţi înfiinţării unei trupe de teatru de amatori cu elevi şi profesori şi achiziţionării unor reflectoare şi echipamente de sonorizare.

Iniţiatorul proiectului a fost învăţătorul Iuliu Orban (foto), care, pasionat de mic de teatru, a vrut să arate că şi oamenii din comuna lui pot crea spectacole cu priză la public. "Când eram copil regizam piese, iar personajele erau păpuşile surorii mele", îşi explică el pasiunea. Lui Iuliu i s-a alăturat de la început educatoarea Olimpia Oniga. "Mi-a plăcut ideea asta, deja mă vedeam pe scenă", recunoaşte ea.

Cinci ani mai târziu, trupa de teatru şi film TincArt are un palmares bogat, cu peste 20 de spectacole. Deşi compusă din actori amatori, majoritatea elevi, a reuşit să pună în scenă comedii savuroase, drame şi chiar tragedii, a jucat pe scenele din Oradea, la Arcadia şi în fosta sală ARLUS, dar şi la Salonta şi chiar la Cluj. De altfel, clujenii i-au şi premiat trei ani la rând pe tincani, la festivalul de teatru pentru elevi "Stage", şi încă cu locul I.

Vedetele din Tinca

Sufletul proiectului este şi acum Iuliu Orban, om bun la toate: selectarea pieselor, adaptarea lor pentru a putea fi jucate de adolescenţi, plus regia, fiind pe deasupra maşinist şi creator de decoruri. Şi, când situaţia o cere, şi sufleur. "Sunt all inclusive. Am în spatele scenei bormaşina şi firezul. Până şi munca la decoruri îmi place".

Ca o trupă serioasă, TincArt îşi împarte spectacolele pe stagiuni, le programează din timp, le repetă şi apoi le prezintă pe scena Centrului Cultural din comună, într-o sală de tip amfiteatru.

Elevii din trupă sunt mici vedete în liceu şi spun că, prin teatru, câştigă încredere în ei. "Devenim mai deschişi, ştim cum să vorbim în public, scăpăm şi de emoţii, ne ajută şi când dăm teste la şcoală", spune Viktoria Varadi, elevă de clasa a XI-a.

Din rândul lor, cel mai longeviv actor este Patrik Bucsko (foto), de 17 ani, care după trei ani în TincArt vrea să dea la Actorie. "Iniţial a fost doar o curiozitate, să văd cum e să joci", spune adolescentul. Patrik a interpretat câteva dintre cele mai grele roluri în spectacolele TincArt, îl laudă regizorul. Unul dintre ele a fost Oscar, un copil bolnav de cancer care vorbeşte cu Dumnezeu, în spectacolul "Oscar şi Tanti Roz", ce are la bază cel mai citit roman al lui Éric-Emmanuel Schmitt.

Trupă cu B1 şi B2

Rolul lui Tanti Roz, asistenta băiatului, a fost interpretat de veterana trupei, fosta directoare a liceului din comună, ieşită de curând la pensie, Carmen Monica Anton (foto), în vârstă de 63 de ani, care joacă în spectacolele TincArt încă de la înfiinţare. Căci da, din trupă fac parte şi educatoare, învăţătoare şi foste profesoare, nu doar elevi.

Glumeaţă, Carmen se autointitulează "B1", de la "baba 1", iar pe o colegă, învăţătoarea Dorina Negrean, o numeşte "B2", având în vedere că majoritatea celorlalţi actori sunt adolescenţi. De ce joacă teatru? "Dacă aş fi vopsită roşcată n-ai întreba. Zici că sunt verişoară de-a patra cu Stela Popescu", răspunde ea râzând, căci trăsăturile ei aduc, într-adevăr, cu cele ale marii actriţe. "Îmi place teatrul, îmi schimbă atmosfera, e relaxant", spune apoi, pe un ton mai serios.

În trupă a fost cooptată nu demult şi o asistentă socială de la Primărie, Georgiana Ţărău, care a ales să-şi urmeze pasiunea deşi, având un copil de 12 ani, are destule responsabilităţi şi acasă. "Eu tot timpul joc teatru. De ce nu şi pe scenă?", glumeşte Georgiana.

Inspiraţi de profesionişti

Unele dintre spectacolele TincArt sunt inspirate de producţiile Teatrului Regina Maria, pe care actorii din Tinca vin des să le vizioneze, ca în excursiile cu şcoala. De altfel, actorii trupei Iosif Vulcan îi încurajează, iar unii, cum ar fi Richard Balint şi Ioana Dragoş Gajdo, le-au şi văzut producţiile.

În 2016, tincanii au jucat "Amor Toledo", readaptarea comediei de mare succes "Şi miniştrii calcă strâmb" din repertoriul teatrului orădean. De asemenea, în această perioadă, se pregătesc pentru reluarea uneia dintre primele lor producţii: "Ciao, Italia!", readaptarea unei alte comedii de succes de la Oradea, "Îndrăgostiţii din Ancona". Cu o altă distribuţie, însă, căci "elevii cresc şi pleacă la facultate, deci nu mai locuiesc în comună", spune Iuliu. Decorul e pregătit pe scena Centrului Cultural, actorii repetă aproape zilnic, iar premiera urmează să aibă loc în a doua jumătate a lunii martie.

Producţia cu care actorii TincArt se mândresc cel mai mult, însă, este "Rebecca", după romanul cu acelaşi nume scris de Daphne du Maurier, despre un aristocrat a cărui soţie a murit în împrejurări suspecte şi se recăsătoreşte. În 1940, thriller-ul regizat de Alfred Hitchcock pe baza aceluiaşi roman a câştigat Oscarul. "A fost cea mai grea piesă, atât emoţional, cât şi din punct de vedere al scenografiei", spune Iuliu.

Tinca, platou de filme

Actorii din Tinca nu se limitează doar la jocul pe scenă, ci şi-au făcut debutul, încă din prima stagiune, şi în filme. Este vorba, e drept, de producţii rudimentare, filmate cu o cameră mică, de tip "handycam". Dar asta nu înseamnă că filmările nu sunt luate în serios. Actorii găsesc locaţii, costume, iar scenariile sunt gândite de obicei tot de iniţiatorul proiectului, Iuliu.

Poveştile spuse sunt fie cu rol educativ, fie poveşti de dragoste, intrigi, pasiune şi răzbunare. De curând, TincArt a început filmarea unui serial, "Mirabelle", care are în prim plan doi tineri îndrăgostiţi, ţinuţi departe unul de celălalt. Episoadele sunt proiectate pe un ecran la Centrul Cultural, astfel că vizionarea lor este un eveniment al comunei.

Filmate sau jucate live, multe din scenele interpretate de actorii amatori i-au făcut pe consătenii lor ba să râdă, ba să plângă şi întotdeauna să aplaude. Semn că, deşi nu sunt şcoliţi în teatru, actorilor din Tinca nu le lipseşte nici pasiunea, nici talentul...

VOLUNTARI ŞI DARNICI
Pe pizza, nu pe bonuri de masă

Actorii din Tinca nu sunt remuneraţi pentru reprezentaţiile lor, ci o fac pur şi simplu din plăcere. Trupa nu are un buget pentru producţii şi nici vreun finanţator. "Ne ajută Primăria când avem nevoie de ceva anume pentru decor sau deplasări. Tot Primăria ne pune la dispoziţie Centrul Cultural pentru repetiţii şi spectacole. Mai este o farmacie locală care ne mai sponsorizează", spune Iuliu Orban.

Totuşi, la spectacolele TincArt intrarea este fie gratuită, fie cu un preţ modic sau pe bază de donaţii pentru încurajarea artiştilor. "Din donaţii se strâng, de regulă, atâţi bani cât să mergem toţi la pizza", povesteşte regizorul. "Deci nu jucăm pe bonuri de masă, ci pe pizza", adaugă, râzând, Carmen Anton, veterana trupei.

Chiar şi aşa, artiştii tincani nu s-au ferit să organizeze spectacole în scop caritabil, strângând bani pentru mai mulţi consăteni care aveau nevoie de ajutor, inclusiv de intervenţii medicale.