Ceremonie spectaculoasă la Universitate

La propunerea doctorului obstetrician-ginecolog Petru Chitulea, conferenţiar la Facultatea de Medicină şi Farmacie a Universităţii Oradea, miercuri i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al acestei instituţii savantului suedez de origine maghiară Egon Diczfalusy, fost profesor la Institutul Karolinska din Stockholm, coordonator al patru programe ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi consultant medical al faimoasei Fundaţii Rockfeller.

Dacă primele 15 minute ale ceremoniei s-au scurs în nota obişnuită la noi, în schimb conferinţa de numai 40 de minute susţinută de proaspătul laureat a părut pentru asistenţă, inclusiv pentru studenţi (din care, probabil, mulţi au participat din obligaţie) la fel de spectaculoasă şi captivantă ca un film de acţiune, dar şi de meditaţie, condimentat cu numeroase scene de un umor de cea mai bună calitate. Şi nu unul gratuit, ci cu mult tâlc.

Egon Diczfalusy, aflat la aproape 80 de ani, şi prin "mâinile" căruia au trecut alţi peste 150 de savanţi din domeniul medical, şi-a câştigat celebritatea în anii 70, când a consacrat conceptul de unitate feto-placentară în Obstetrică-Ginecologie, idee care postulează, în esenţă, faptul că fătul aflat în dezvoltare nu este singur, iar placenta o anexă, ci constituie împreună cu aceasta un tot unitar, căci un element fără celălalt nu şi-ar avea sensul şi, de altfel, nici nu există, "descoperire" care a revoluţionat acest segment al medicinei.

Diczfalusy şi-a început conferinţa cu umor, prezentând în faţa asistenţei un set de diapozitive din care prima imagine îl reprezenta tocmai pe el, fotografiat din spate, dar cu capul "aranjat" invers, cu faţa spre spate. Mesajul l-a "tradus" simplu: "Mă uit în faţă cu spatele, deoarece am viitorul în spatele meu". Ceea ce a vrut savantul să spună este că în cei 60 de ani de când cercetează omul ca medic, a asistat la mai multe descoperiri decât toţi savanţii dinaintea sa, iar concluzia nu poate fi decât optimistă, căci cei care vor urma vor avea parte, în mod sigur, de o revoluţie ştiinţifică de o intensitate care le va depăşi pe cele precedente.

Proaspătul Doctor Honoris Causa a făcut incursiuni în istoria omenirii, a medicinei, în artă şi filozofie, fără însă a fi pretenţios, ci doar pentru a argumenta teza sa că "Mâine va fi altfel".

Ca o ironie a sorţii, profesorul a subliniat că şi-a dedicat viaţa naşterii, dar la senectute a ajuns să studieze îmbătrânirea, şi nu pentru că el însuşi, ca "persoană fizică" a îmbătrânit, ci fiindcă problema longevităţii a devenit una socială şi economică, aptă să determine schimbarea omenirii. Argumente: dacă în antichitate erau pe tot globul doar 250 de milioane de oameni, în preajma celui de-al doilea război mondial 2 miliarde, în anii 70 - 4 miliarde, iar în prezent aproape 7 miliarde, în anii 2050, conform prognozelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pământul va număra circa 10 miliarde de locuitori. Şi nu aceasta e problema, ci faptul că o treime din populaţie va fi alcătuită din categoria de vârstă peste 65 de ani, iar 10% din persoane peste 80 de ani.

"Toată istoria ne-am dorit longevitatea. Acum, că am atins-o, ne-o permitem?", a pus profesorul întrebarea, pentru ca tot el să spună că, în calitate de medic, adică de slujitor al unei ştiinţe care studiază organismul uman, nu poate decât să încurajeze dorinţa oamenilor de a trăi cât mai mult, dar totodată şi să avertizeze că, nu peste mult timp, o treime din populaţia globului, nefiind activă, va trebui susţinută de categoria populaţiei active, care nu va depăşi 20% din totalul locuitorilor. Concluzia, crede Diczfalusy, este că proporţional cu îmbătrânirea omenirii, trebuie ca aceasta să-şi asigure şi viitorul, adică să aibă curajul să procreeze.

La finalul scurtei conferinţe, savantul suedez a fost aplaudat puternic de profesorii şi studenţii prezenţi, nu puţini dintre aceştia remarcând anvergura celui pe care tocmai avuseseră privilegiul să-l urmărească. Iar unul dintre tineri a şi remarcat: "Nu-i de mirare că bătrânul acesta a scos 150 de savanţi. Dacă şi profesorii noştri ar ţine la fel cursurile, şi nu ar citi din foile puse pe catedră, chiar şi un habarnist tot ar înţelege despre ce e vorba..."