... a început deja campania electorală pentru primărie. Actualul primar a câştigat alegerile din greşeală. Intrat în competiţie cu rol de candidat-fantomă, s-a trezit ales în locul celui care trebuia să câştige funcţia, dar care avusese, între timp, o ciocnire frontală cu legea. De atunci, primarul merge la serviciu cu acelaşi elan cu care merg copiii la şcoală în zi de teză.
Când e luat la întrebări de ce nu face una sau alta, primarul se scuză: "Eu n-am vrut să fiu primar!". Iar asta se vede. În mandatul lui, orăşelul arată rău, parcă mai rău ca niciodată. Drumurile sunt praf, spaţiile verzi neîngrijite, dezordinea se vede la tot pasul, traficul e îngrozitor, maşinile zac parcate peste tot, fără nicio regulă. Imaginea generală e dezolantă, nici măcar cei mai optimişti locuitori nu mai reuşesc să extragă ceva frumos din jur.
În tot acest climat, după cum spuneam, a început campania electorală. Discret, finuţ, cu şopârle bine plasate în spaţiul public virtual. Un candidat e deja pe ţeavă, cu planurile făcute. E bine văzut în comunitate, provine din mediul privat, e întreprinzător, om harnic şi bun organizator. Oamenilor le plac toate aceste calităţi, atât timp cât nu li se cer şi lor. Un astfel de om se califică din start în postura de salvator, iar, dacă va fi ales, se vor aştepta minuni imediate din bagheta lui magică.
Ei, dar am aflat din surse sigure că respectivul nu are o baghetă magică cu care să rezolve tonele de probleme din orăşelul peste care se vrea păstor. Ca orice om gospodar, dacă va ajunge în jilţul numărul 1 din oraş, va trebui să impună disciplină, să facă ordine prin reguli, regulamente şi hotărâri, ceea ce s-ar putea să nu fie pe placul alegătorilor. Căci alegătorul român, bată-l norocul să-l bată, ar vrea să se schimbe totul, mai puţin el şi obiceiurile sale. Evit citatul cu revizuirea din Caragiale, căci îl ştiţi prea bine.
Nemulţumirile generalizate în rândul unei comunităţi reprezintă o trambulină foarte bună pentru candidaţi noi, oameni nemânjiţi, buni şi luminaţi, care promit să schimbe totul în bine. Însă, imediat ce-şi iau în primire funcţia, ei şi electoratul se separă ca uleiul şi apa, ajungând în tabere adverse din oficiu. Căci la prima amendă de parcare primită de alegător, dragostea pentru dom' primar păleşte, iar râca se instalează numaidecât. Iar dacă mai vrei să îi demolezi garajul construit ilegal, te trezeşti cu un duşman pe viaţă.
Primarul poate să fie unsul Domnului, poate să aibă IQ din 4 cifre, dar fără implicarea oamenilor nu va putea face nimic. Atât timp cât obiceiurile proaste rămân, viaţa din jur nu se va schimba. Un oraş e ca un vas: dacă nu are grijă de el toată lumea de la bord, se strică şi se scufundă, oricât de priceput navigator e căpitanul. Aşa că o campanie electorală corectă ar trebui să spună lucrurilor pe nume de la bun început. Dar nimeni nu are curaj: cu adevărul, nu se câştigă alegeri în niciun orăşel din România.
.jpg "Avarie pe Calea Clujului din Oradea. Lucrările restricționează traficul")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.