Avere... uitată: Cum a aflat Primăria Oradea că este proprietara terenului necesar noului cămin de la Universitate

Scandalul parteneriatului dintre Primărie şi Universitatea din Oradea, pentru construcţia unui cămin studenţesc, s-a terminat cât se poate de româneşte: după dezbateri cu scântei, universitarii şi-au dat acordul ca municipalitatea să investească în curtea lor, dar au făcut-o până la urmă degeaba, întrucât Primăria nici nu mai avea nevoie de acest acord!

Terenul cu pricina, ca de altfel aproape toate terenurile Universităţii, era al oraşului încă din 2008, dar municipalitatea... a uitat de el.

Cu Bolojan în şedinţă

La finalul anului trecut, Senatul Universităţii a avut două şedinţe cu scandal. Motivul? Preşedintele Sorin Curilă (foto) a refuzat să supună votului parteneriatul cu Primăria, pentru construirea unui cămin studenţesc pe malul stâng al Peţei, în apropierea sălii de sport şi a căminului C3. Contractul fusese deja aprobat de Consiliul Local şi de Consiliul de Administraţie al Universităţii, iar pentru a-i convinge şi pe senatori, însuşi primarul Ilie Bolojan s-a dus la şedinţă.

Deşi edilul a spus pe şleau că Universitatea va primi în dar un cămin, Curilă n-a supus votului parteneriatul, pentru că la dosar nu era acordul Ministerului Educaţiei, despre care se spunea că este proprietarul pământului. "Nu poate chiriaşul să decidă lucrări pe terenul proprietarului. Dl Bolojan a explicat că obţinerea unei hotărâri de Guvern durează foarte mult şi se poate pierde proiectul. Noi nu contestăm asta, dar nici nu ne putem asuma o decizie la limita legalităţii sau poate dincolo de ea", a declarat Curilă. Degeaba a garantat Bolojan că acordul va fi obţinut, preşedintele a ţinut-o pe-a lui.

Votat cu modificări

Încăpăţânarea lui Curilă a atras nemulţumirea unor senatori, care i-au "taxat" stilul dictatorial părăsind şedinţa. În ziua următoare, o nouă şedinţă s-a lăsat iar cu scandal, din acelaşi motiv: în continuare, Curilă n-a vrut să supună proiectul la vot. N-a mai aşteptat ca senatorii să plece, ci de data aceasta a părăsit el şedinţa. În timp ce profesorii din Senat au bolborosit pe la colţuri acuzând că Curilă face jocurile PSD-istului Florian Bodog, studenţii au fost mai vehemenţi şi i-au cerut demisia, pe motiv că ignoră doleanţele forului. Fără niciun rezultat...

În schimb, la prima şedinţă din acest an, care a avut loc pe 28 ianuarie, Curilă a supus votului parteneriatul, dar într-o formă nouă: a adăugat un articol care prevede că investiţiile se vor face după ce Primăria sau Universitatea vor asigura cadrul legal. Proiectul a fost votat fără comentarii, iar preşedintele şi-a arogat, cu tupeu, succesul. "Conducerea Senatului universitar a reuşit deblocarea proiectului de investiţii necesar dezvoltării Universităţii", a pretins Curilă, într-un comunicat, ignorând că, de fapt, a fost singurul care a blocat investiţia...

Campusul... Primăriei

Reuşita Senatului nu mai contează deloc, însă, pentru că, între timp, Primăria şi-a dat seama că terenul pe care vrea să construiască este al ei. Enervat de încăpăţânarea lui Curilă, Bolojan le-a cerut funcţionarilor Primăriei soluţii pentru a putea construi căminul fără implicarea Universităţii. Aşa şi-au amintit angajaţii Direcţiei de Patrimoniu Imobiliar că, în 2008, municipalitatea  a câştigat în instanţă dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 135.842 mp, pe strada Armatei Române. Adică aproape tot terenul pe care îl foloseşte Universitatea, în campusul central!

Aflat la intersecţia străzilor Făgăraşului, Universităţii şi Islazului, terenul are o suprafaţă totală de 179.407 mp şi se credea că aparţine în întregime Statului Român. În realitate, însă, statul are aici doar 43.565 mp, diferenţa fiind a Primăriei.

De la Nagyvárad la Stat

În 2008, Judecătoria Oradea a decis, la cererea Administraţiei Imobiliare Oradea (actuala DPI), că terenul cu pricina a fost greşit întăbulat. Mai precis, după reinstaurarea administraţiei româneşti în Oradea, când s-au tradus colile funciare, acest teren a trecut din proprietatea "Nagyvárad" în cea a Statului Român. Or, după cum au arătat juriştii AIO în instanţă, proprietarul este de fapt oraşul, ceea ce judecătorii au şi aprobat.

Din 2008 şi până acum, Primăria n-a întăbulat terenul, astfel că... a uitat că îl deţine. "Nu pot să spun de ce s-a întâmplat aşa. Important este că avem aceste informaţii acum", zice şeful DPI, Lucian Popa (foto).

Aşa că, pe 30 ianuarie, în unanimitate şi fără comentarii, consilierii locali au aprobat înscrierea terenului în proprietatea privată a municipiului, dar şi darea lui în folosinţa gratuită a Universităţii, pentru următorii 49 de ani. Norocul universitarilor că în Primărie nu este un Gică-Contra, care să se fi opus acestei gratuităţi...