Octavian Şovre, primul arbitru orădean la un turneu final al unui Campionat European de Fotbal: "M-a motivat presiunea meciurilor"

Nu toţi românii care au participat la EURO 2016 s-au întors acasă cu capul plecat. În premieră, la turneul final a arbitrat o brigadă exclusiv românească, din care a făcut parte şi orădeanul Octavian Şovre, cel mai bun "tuşier" din ţară, în al cărui CV figurează şi meciuri din Liga Campionilor, ba şi convocarea la Jocurile Olimpice ce vor începe luna viitoare în Brazilia.

Într-un interviu acordat BIHOREANULUI, arbitrul orădean vorbeşte despre experienţa de la EURO, pe care o consideră cea mai frumoasă din carieră, despre atmosfera de pe stadioane, despre evoluţia "Naţionalei" României, dar şi despre măsurile extreme de securitate adoptate pentru cea mai importantă competiţie fotbalistică a continentului.

"Surziţi" de fanii irlandezi

- Cum vă simţiţi ca singurul orădean care a arbitrat vreodată la un turneu final al unui Campionat European de Fotbal?

- Nu mă gândesc prea mult la asta. Gândul meu şi al brigăzii din care fac parte, alături de Ovidiu Haţegan şi Sebastian Gheorghe, a fost să reprezentăm cât mai bine ţara la această competiţie atât de importantă.

- Ca membru al unei brigăzi exclusiv româneşti, aţi arbitrat partidele Polonia - Irlanda de Nord (1-0) şi Italia - Irlanda (0-1), ambele rezultate fiind considerate surprinzătoare. Cum vedeţi acum cele două întreceri?

- După meciuri am primit felicitări din partea Comisiei de Arbitri a UEFA şi a colegilor noştri mai experimentaţi. La al doilea joc atmosfera a fost incendiară. Italia era calificată, dar Irlanda avea neapărată nevoie de victorie. Meciul avea miză, totuşi, şi pentru Italia, căci UEFA premiază fiecare victorie la EURO cu 1,5 milioane euro. În minutul ’43 irlandezii au cerut penalty, dar noi am considerat că nu se impunea o asemenea decizie. Până la urmă au reuşit să dea gol pe finalul meciului. Gălăgia pe care au creat-o suporterii irlandezi după gol a stabilit recordul de decibeli la EURO. Din cauza asta, noi, arbitrii nu ne mai auzeam în căşti. Trebuia să tot repetăm, să nu confundăm "fault" cu "out"...

"Collina ştia totul despre noi"

- Aţi mai fost delegat de-a lungul carierei şi la alte meciuri cu miză, de pildă în Champions League. Presiunea la EURO a fost mai mare?

- Da, dar pe mine presiunea nu mă inhibă, ci mă face să fiu mai concentrat, mai motivat. Mă bucură când văd stadioanele pline cu zeci de mii de oameni. La primul meci au fost aproape 50.000 de spectatori, iar la al doilea circa 35.000. După toată experienţa asta simt că am crescut foarte mult din punct de vedere profesional. Un adevărat etalon în domeniu este Pierluigi Collina, unul din cei mai buni arbitri ai tuturor timpurilor, preşedinte al Comisiei de Arbitri a UEFA. Tipul este desăvârşit, ştia totul despre fiecare arbitru delegat la EURO. Când ne-am întâlnit am simţit nevoia să mă prezint, dar el mi-a zis: "Serios? Dar tu unde te crezi? Crezi că eu nu ştiu cine eşti?". A fost tare simpatic.

- De ce a condus brigada românească doar două partide? Cum a fost organizat turneul sub aspectul arbitrajului?

- Pentru turneul final UEFA a selectat 18 brigăzi, iar după meciurile din grupe a trimis acasă 6. Noi am făcut parte dintr-un lot de arbitri mai tineri, cu brigada rusă, franceză, care am fost debutanţi la acest nivel. În consecinţă, după grupe am fost trimişi acasă, dar nu din cauza prestaţiei noastre - nu am simţit lucrul acesta - ci a lipsei de experienţă. Cei care au rămas sunt arbitrii cu cel puţin o semifinală de cupă europeană la activ, mulţi s-au aflat la a doua participare la EURO.

- Care a fost atmosfera pe stadioanele din Franţa? Cum s-au comportat suporterii la EURO?

- E o diferenţă între un joc între cluburi şi unul între reprezentativele naţionale. La acestea din urmă oamenii vin deschişi, cu familia, cu copiii, încurajează echipa ţării lor. În Franţa a fost o atmosferă chiar frumoasă. Cu siguranţă aţi văzut filmuleţele acelea haioase cu suporterii irlandezi care le cântau serenade domnişoarelor prin Paris. Şi suporterii români s-au remarcat. Am fost şi eu la meciul de deschidere, când mai bine de 18.000 de oameni îmbrăcaţi în galben au cântat Imnul Naţional la unison. Mi-a plăcut atitudinea lor.

Echipa României nu a avut "încrâncenare"

- În contextul atacurilor teroriste din ultima vreme, ce măsuri speciale de securitate au fost?

- Arbitrii şi staff-ul Comisiei UEFA au locuit într-un hotel dintr-o suburbie a Parisului, păzit de cel puţin 20 de gărzi care stăteau la intrări, la fiecare etaj, la sala de conferinţe, în zona SPA, peste tot. Mai erau şi două echipaje de poliţişti, unul la fiecare intrare, precum şi un echipaj de jandarmi, cu toţii înarmaţi. Noi aveam un ecuson de trecere pe care trebuia să-l purtăm tot timpul. La stadion erau mai multe filtre şi mulţi voluntari. În zona noastră se trecea şi printr-un detector de metale. Nu intra nimeni fără ID-ul corespunzător. Organizatorii s-au străduit şi au şi reuşit să evite incidentele majore.

- La modul general, cum analizaţi din punct de vedere sportiv, dar şi al arbitrajului, jocurile de până acum?

- Meciurile pe care le-am văzut au fost spectaculoase. Jucătorii au avut o atitudine pro-fotbal şi au practicat un joc plăcut publicului. Arbitrii au permis jocul liber, nu au sancţionat contactele minore, ceea ce a creat o spectaculozitate în plus. Bineînţeles, erori de arbitraj există în fiecare joc. Arbitrez din 1991 şi nu am văzut nicio partidă fără nicio greşeală. Important este ca acestea să nu fie mari şi în niciun caz să influenţeze rezultatul meciului.

- Dar meciurile Naţionalei noastre?

- În ce priveşte Naţionala României, m-a bucurat tare atitudinea jucătorilor la meciul de debut cu Franţa. Ulterior n-a mai fost la fel. Cred că, în general la EURO, diferenţa a făcut-o atitudinea jucătorilor. Revin la meciul Italiei cu Irlanda. Am văzut sportivii irlandezi că trăiau şi disputau fiecare minge la maxim. Cred că de aceea au şi câştigat. La noi nu am văzut aceeaşi încrâncenare.

- În acest context, cât de mare este diferenţa între fotbalul nostru şi cel practicat în Europa?

- Bineînţeles că există o diferenţă, dar e un subiect mai complicat. Un jucător bun din alte ligi costă în Europa cât mai mulţi adunaţi din România. Situaţia are, deci, legătură şi cu partea financiară. Totuşi, chiar dacă banii contează, ei nu înseamnă totul. Cred că atitudinea unui fotbalist nu trebuie să ţină neapărat de prima pe care o are.

- După întoarcere spuneaţi că organizarea EURO 2016 a fost impecabilă. Ce înseamnă asta? Cum sunt trataţi arbitrii la un asemenea nivel?

- Am fost trataţi la superlativ. Am fost 94 de arbitri şi alţi membri ai staff-ului UEFA, precum observatori, medici, fizioterapeuţi. În fiecare zi aveam antrenamente pe un stadion mai mic şi eram conduşi până acolo cu antemergător şi girofar. Aveam echipaje medicale tot timpul la dispoziţie şi posibilitatea să ne recuperăm la hotel, în zona SPA. Am avut, de asemenea, şi întâlniri de analiză tactică a echipelor pe care urma să le arbitrăm. Condiţiile au fost desăvârşite. Noi ne-am obişnuit cu genul acesta de atitudine din partea UEFA: ei oferă totul, dar au, la rândul lor, pretenţii foarte ridicate de la arbitri.

"Aşa e fotbalul, nu suntem la teatru…"

- Dar fotbaliştii, cum se comportă cu arbitrii la Campionatul European? Sunt la fel de arţăgoşi sau încearcă să se controleze?

- Sunt jucători cu personalitate, cum e Cristiano Ronaldo. Spre exemplu, la meciul Portugalia-Austria, unde am fost rezervă, a încercat să creeze presiune şi să obţină mici avantaje, asta în condiţiile în care arbitra o brigadă italiană cu experienţă. Mă gândeam că dacă ar fi fost o brigadă mai tânără, presiunea ar fi fost mai mare. Dar, una peste alta, la EURO 2016 am sesizat o atitudine fair-play. Evident, există ieşiri de moment şi frustrări, dar nu exagerate. Regulamentul UEFA spune că la injurii arbitrii sancţionează jucătorul cu pedeapsa maximă, cartonaşul roşu. Totuşi, în mod normal, nu se taxează toate scăpările şi frustrările de moment. Pe acelea le mai înţelegem, căci aşa e fotbalul, nu suntem la teatru...

- Cât câştigă un arbitru care fluieră la EURO?

- Spre deosebire de cupele europene, unde există un cuantum fix în funcţie de calificarea arbitrului pe lista FIFA, la turneele finale sumele diferă de la o ediţie la alta după mai mulţi factori. Cam atât pot să vă spun, căci nu vreau să stârnesc comentarii.

- Acum, că v-aţi întors, puteţi să faceţi predicţii pentru cine va juca finala? Dar privind câştigătoarea trofeului?

- Nu prea fac predicţii. Dacă Italia trece de Germania în sferturi, e o candidată serioasă la câştigarea turneului (n.r. – discuţia a fost purtată înainte de meciul respectiv).

- Sunteţi cel mai bun arbitru asistent din ţară şi preşedintele Comisiei Judeţene a Arbitrilor din Bihor. Cum analizaţi arbitrajul de la noi? Cât contează participarea unei brigăzi româneşti la un turneu final?

- Arbitrajul românesc traversează o perioadă bună, mai ales de când preşedintele Comisiei Centrale este domnul Kiros Vasaras. Este un tip de un profesionalism desăvârşit, membru în Comisia de Arbitri a UEFA. De asemenea, faptul că o brigadă românească tocmai a arbitrat la EURO 2016 va crea o emulaţie în domeniu.

- La finalul lunii veţi zbura spre Rio de Janeiro, unde veţi arbitra, tot în premieră, la Jocurile Olimpice. Cum aţi ajuns să fiţi delegat şi care vă va fi programul în Brazilia?

- Competiţia va începe pe 5 august, dar noi vom ajunge mai repede cu o săptămână pentru a ne acomoda cu fusul orar. Nu ştiu câte meciuri ni se va cere să arbitrăm. Competiţia de fotbal din cadrul Jocurilor Olimpice este organizată de forul mondial, FIFA. Am intrat în vizorul acestuia în urmă cu un an şi jumătate, când am fost delegat la Campionatul Mondial U20 din Noua Zeelandă, ceea ce, fireşte, mă onorează. Şi mă obligă...