Ulcerul duodenal

Ulcerul duodenal este o boală cronică ce afectează circa 10% din populaţie şi care prezintă o tendinţă de scădere, mai ales în ţările dezvoltate. Frecvenţa este asemănătoare la ambele sexe, iar evoluţia bolii este spre vindecare şi apoi reapariţie (aproximativ 60% din ulcererele duodenale vindecate reapar în decurs de un an, iar 80-90%  în decurs de 2 ani).

Cauzele bolii nu sunt pe deplin elucidate, dar este clar că existenţa secreţiei acide gastrice este factorul cheie. Boala este de 3 ori mai frecventă la rudele de gradul întâi ale bolnavilor de ulcer duodenal decât la ceilalţi.

Fumatul a fost asociat cu ulcerul duodenal, dar s-a demonstrat că acesta nu este responsabil de creşterea secreţiei acide gastrice; totuşi, frecvenţa mai mare a ulcerului duodenal la fumători a fost pusă pe seama efectului nicotinei de a inhiba secreţia de bicarbonaţi de la nivelul pancreasului (care au efectul de a neutraliza acidul) şi/ sau de a goli rapid acidul gastric în duoden. De asemenea s-a constatat o creştere a numărului de cazuri de boală la bolnavii cu insuficienţă renală cronică, ciroză hepatică şi boli pumonare cronice obstructive.

Deşi implicarea factorilor psihici este o temă controversată, totuşi se acceptă că stresul psihic şi anxietatea (senzaţia de teamă) cronică pot duce la activarea bolii. Studiile arată că nu există diferenţe ale frecvenţei bolii între diferitele clase socio-economice sau profesionale. Infecţia cu Helicobacter pylori (un bacil care poate coloniza stomacul şi duodenul) determină de obicei gastrite acute şi cronice, dar se pare că are un rol important şi în ulcerul duodenal.

ATENŢIE! Simptomul cel mai frecvent este durerea de la nivelul stomacului (de obicei sub formă de arsură) care apare la 90 de minute până la 3 ore după mâncare şi care poate trezi bolnavul din somn. De regulă se ameliorează la câteva minute după masă sau după administrarea antiacidelor. Intensitatea este variabilă, existând ulcere duodenale fără durere. Episoadele dureroase pot persista timp de câteva zile până la câteva săptămâni sau chiar luni, iar perioadele de remisiune durează luni sau ani. Modificarea caracterului durerii ulceroase poate însemna apariţia unei complicaţii (de exemplu caracterul constant al durerii, sau absenţa ameliorării după mâncare sau după administrarea de antiacide), la fel ca şi apariţia hemoragiei gastrointestinale exteriorizată de obicei prin vărsături şi/sau scaune (aşa-zisa vărsătură "în zaţ de cafea", sau scaunul negru ca "de păcură").

REŢINEŢI! Diagnosticul se pune pe baza durerii, a examenului radiologic (care evidenţiază circa 90% din ulcerele duodenale) şi a endoscopiei (utilizată când radiologia nu poate evidenţia leziunea). Orice durere de la nivelul stomacului (epigastrică) care se amelioreză rapid după ingestia de alimente sau medicamente antiacide orientează diagnosticul spre ulcer duodenal.