Rabia

Rabia (turbarea) este o boală produsă de virusul rabic care aparţine grupului Rhabdovirusurilor. Boala afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării), atât la animale, cât şi la oameni.

Animalele infectate cu acest virus pot răspândi boala prin intermediul salivei. Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor produse de animalele infectate (sălbatice sau domestice), sau prin pătrunderea salivei infectate într-o rană deschisă sau în mucoasă. Virusul rămâne o perioadă de timp la nivelul locului de pătrundere în organism înainte de a ajunge la creier, unde provoacă o meningoencefalită ireversibilă, fatală în 5 până la 20 de zile. Boala poate fi transmisă prin saliva unui animal infectat la alte animale sau la oameni, înainte ca animalul infectat să manifeste semnele clinice de boală.

Ocazional, virusul se poate transmite şi prin intermediul animalelor de companie, cum sunt pisicile sau câinii, dar foarte rar, datorită programelor de vaccinare eficiente. Animalele de companie care nu părăsesc niciodată apartamentul au un risc foarte mic de a fi expuse virusului. În situaţii şi mai rare, unele persoane se pot infecta fără a fi muşcate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin inhalarea virusului, mai ales în locuri în care acesta se găseşte în cantitate foarte mare (peşterile în care trăiesc lilieci, de exemplu).

Cele mai frecvente muşcături sunt cele de câini, pisici, şobolani şi hamsteri. Boala debutează, după o incubaţie de aproximativ 3 săptămâni (uneori mult mai îndelungată), prin dureri localizate în zona plăgii de inoculare, urmate de tulburări nervoase, ca hidrofobia (adică teama de apă, bolnavul refuzând să bea orice lichide), aerofobia (teama de mişcările de aer), urmând accese de febră, tremurături, contracturi musculare (prin apariţia unor spasme dureroase), modificare a vocii şi o salivaţie intensă. Afectarea nervoasă debutează la puţin timp după aceasta putând surveni sub forma unei encefalite care evoluează repede spre comă (tulburări ale stării de conştienţă şi paralizii flasce), sau o stare de excitaţie furioasă în care contracturile se manifestă prin crize generalizate ce preced moartea.

Rabia este o boală care poate fi sută la sută prevenită prin informarea şi educarea proprietarilor şi vaccinarea animalelor. Vaccinul antirabic este utilizat în scop preventiv în profesiunile cu risc (veterinari, agricultori, paznici, forestieri etc.) şi se administrează în două doze la interval de o lună, cu rapel la 1 an şi la 3 ani după prima vaccinare. Nu există contraindicaţii ale acestei vaccinări, nici chiar în timpul sarcinii. Prevenirea rabiei animale constă în vaccinarea tuturor animalelor domestice şi chiar a unor animale sălbatice, cum este cea a vulpilor (posibilă prin existenţa unui vaccin oral care se pune în hrana răspândită în aria de activitate a acestor animale), dar şi prin controlul sanitar veterinar la frontiere, izolarea animalelor muşcate şi prin strângerea animalelor vagabonde.

ATENŢIE! Rabia ramâne o boală incurabilă, animalele având rolul de rezervor natural al virusurilor. Virusul rabic rezistă la congelări şi decongelări, fiind activ chiar şi pe un animal mort, timp de 45 de zile. Rabia odată declanşată clinic, nu mai este tratabilă. Primul gest după o muşcătură este spălarea cu apă şi săpun şi nu dezinfectarea cu produse speciale sau cu alcool, întrucât acestea coagulează sângele şi ridică posibilitatea de infectare cu rabie. Rabia animală se traduce prin modificări ale comportamentului obişnuit al animalului. Dacă este un animal domestic, el devine agresiv în mod anormal chiar şi făra motiv; dacă este un animal sălbatic, acesta se îndreaptă spre om în loc să fugă. Astfel de modificări comportamentale trebuie să atragă atenţia, mai ales când sunt însoţite de tulburări ale mersului şi de hipersalivaţie.

REŢINEŢI! Virusul se găseşte la câini şi pisici în egală măsură, dar şi la bursuci, lupi, lilieci, şoareci, şobolani şi vulpi. Potrivit studiilor internaţionale, aproximativ 55.000 de oameni mor anual de rabie, majoritatea fiind copii. Totodată, 98% dintre victime sunt persoane muşcate de un animal cu rabie. Majoritatea deceselor umane provocate de rabie se înregistrează în Asia şi Africa (în proporţie de 95%).