Profesorul şi sociologul Eugeniu Speranţia, celebrat la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Universitatea din Oradea, prin Departamentul de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, a celebrat, marţi, 130 de ani de la naşterea sociologului Eugeniu Speranţia.

Evenimentul a fost marcat printr-o conferinţă dedicată sociologului Eugeniu Speranţia, un dascăl care a influenţat învăţământul şi mediul cultural orădean. Intitulată "Sociologul Eugeniu Speranţia, reprezentant emblematic al mediului cultural orădean din perioada interbelică", conferinţa s-a desfăşurat la iniţiativa profesoarei Floare Chipea şi l-a avut ca moderator pe sociologul Dragoş Dărăbăneanu, prodecanul facultăţii orădene.

În cadrul celor două secţiuni, au susţinut prelegeri 12 invitaţi şi opt doctoranzi ai Şcolii Doctorale de Sociologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Oradea.

Prezentările invitaţilor au evocat activitatea profesorului universitar Eugeniu Speranţia de pe tot parcursul vieţii sale. Cele mai dezbătute perioade au fost cele în care sociologul bucreştean a predat la Academia Regală de Drept din Oradea precum şi anii de comunism în care, "epurat" din mediul academic, a continuat să livreze posterităţii poezie şi literatură.

A fost reiterată participanţilor importanţa şi preocuparea pentru elaborarea sistemului sociologic a lui Eugeniu Speranţia în perioada interbelică, o perioadă în care reformarea societăţii româneşti şi a mediului academic orădean aveau nevoie de elite şi de profesori univeristari cu viziuni europene. În anul 1975, profesorul universitar clujean Teodor Tanco a scris cartea "Sociologul Eugeniu Speranţia", în care a făcut o prezentare analitică  a operei sociologice a acestuia. Publicaţia a văzut lumina tiparului abia în 1993 din motive lesne de înţeles.

Eugeniu Speranţia şi-a făcut debutul editorial în 1912 la Bucureşti, ca absolvent al Facultăţii de Drept, şi doctor în filozofie al Univeristăţii din Bucureşti. După mai mulţi ani de predare în mediul universitar, din care 14 la Oradea, Speranţia a surprins goluri în spaţiul educativ. Conţinutul educaţiei îl corelează unui ideal social şi critică tendinţele de generalizare a modelelor, de copiere şi imitare mecanică din partea copiilor  a educatorului lor. Pentru Speranţia, "a educa nu înseamnă a transforma, ci înseamnă a conduce spre un ţel pe o persoană care va şti apoi să meargă singură".