Tratamentul dietetic al diabetului zaharat

Tratamentul diabetului zaharat vizează normalizarea glicemiei. Bolnavul trebuie să ştie şi să fie convins de importanţa respectării dietei şi a tratamentului, fiind de asemenea instruit să îşi controleze singur glicemia şi glicozuria (cantitatea de glucoză din urină).

Bolnavul se va afla în evidenţa medicului specialist diabetolog, care va stabili dieta, tratamentul, ritmicitatea controalelor şi monitorizarea în vederea prevenirii sau tratamentului complicaţiilor. Medicul de familie va controla respectarea indicaţiilor terapeutice recomandate şi va evalua starea globală de sănătate a bolnavului, informând specialistul diabetolog de eventualele modificări. Important este ca diabeticul să înţeleagă gravitatea bolii, dar şi faptul că dieta şi corectitudinea tratamentului indicat îi pot asigura o viaţă normală. Toţi bolnavii de diabet necesită modificări în dietă. Este important să se stabilească un regim alimentar care să prevină obezitatea, pierderea în greutate fiind benefică în diabetul non-insulino-dependent.

Proporţia de glucide ar trebui să fie de 50% (evitându-se zahărul şi celelalte produse zaharoase şi consumându-se glucide provenite din cereale, legume şi unele fructe), cea de proteine de 20% şi cea de gră-simi de 30% (fiind indicate cele de origine vegetală în proporţie mai mare). Este important să se consume alimente bogate în fibre (fructe proaspete cu coajă cu tot şi cu conţinut moderat de zaharuri, legume uşor fierte, pâine integrală, cartofi, paste, orez, toate în cantităţile recomandate). Bolnavii vor fi instruiţi de către medicul specialist cum să-şi calculeze necesarul de glucide (de obicei 200 g pe zi) din alimentele permise.

Atenţie! La pacienţii cu diabet insulino-necesitant este importantă distribuţia caloriilor pentru evitarea hipoglicemiei, de obicei fiind suficientă "alocarea" a 20% din total pentru micul dejun, 35% pentru prânz, 30% pentru cină şi 15% pentru o gustare la mijlocul dimineţii sau al amiezii. La aceşti bolnavi nu este foarte importantă compoziţia dietei, datorită faptului că ajustările tratamentului cu insulină pot acoperi variaţiile din alimentaţie. La cei non-insulino-dependenţi dieta este foarte importantă datorită rezervei limitate de insulină proprie care nu poate face faţă cererii crescute prin caloriile în exces.

Reţineţi! Raţia calorică a diabeticului trebuie să fie în general similară cu cea a omului sănătos de aceeaşi vârstă, sex şi profesie, cu scăderea acesteia în caz de tendinţă spre obezitate, cu reducerea glucidelor şi suprimarea celor concentrate rafinate. Necesarul caloric va fi împărţit în 5-6 mese zilnice (3 mese principale şi 2-3 gustări), cu consumarea a 2/3 din cantitatea de glucide până la orele 17. O dietă simplă conţinând 200 g de glucide este: 1 litru de lapte (40 g glucide), 250 g cartofi piure (50 g), 200 g de fructe (20 g) şi 180 g de pâine (90 g), la care se adaugă restul de calorii provenite din proteine şi lipide.