Preşedinte de asociaţie de 20 de ani, Ioan Horvath critică măsurile Primăriei Oradea: „Primarul nu poate fi buricul pământului”

Preşedintele unei asociaţii din Rogerius, Ioan Horvath, o voce activă a societății civile, contestă reabilitarea termică a blocurilor, dar şi noul sistem de tarifare a salubrităţii.

Din anul 1983, Ioan Horvath locuieşte în acelaşi bloc de pe strada Şelimbărului şi n-ar schimba viaţa de apartament pentru nicio vilă. „Sunt orădean de trei generaţii şi m-am născut, am crescut şi voi muri la bloc”, spune bărbatul, de profesie economist şi director al unei fabrici orădene din domeniul industriei chimice.

Când s-a mutat pe Şelimbărului, vecinii mai vârstnici l-au „prelucrat”, spunându-i că are stofă de şef de scară. „Ei au fost cei care au plantat copacii şi s-au ocupat de orice problemă. Mi-au spus că cineva trebuie să le continue munca”, rememorează Horvath.

Din 2000, de când s-a înfiinţat asociaţia, este oficial preşedintele ei. Hotărât să-şi respecte obligaţia de a asigura confortul locatarilor, nu se sfieşte să cheme Primăria la judecată. Aşa a făcut cu regulamentul care obliga asociaţiile să îngrijească spaţiile verzi din jurul blocurilor, anulat recent de instanţă. Acum, preşedintele pregăteşte un proces pentru gunoaie...

„Cetăţeanul să plătească doar ce primeşte”

- Sunteţi cel mai vocal preşedinte de asociaţie din Oradea şi unul dintre fondatorii grupului civic Coaliţia Rogerius. Ce vă determină să fiţi atât de activ?

- Nu sunt vocal, eu vin în sprijinul celor care conduc urbea noastră, pentru binele nostru şi eficienţa lor. Semnalez greşelile şi măsurile nesolicitate, care pot produce disconfort şi costuri nejustificate. Nu sunt în competiţie cu edilii şi nici nu îi ţin sub lupă. Alt scop nu am, eu am un serviciu bun, câştig enorm. Dar politicile mele de administrare urmăresc nişte parametri: siguranţă, confort, iar locatarul să fie sigur că plăteşte doar pentru ceea ce i se furnizează.

- Recent, într-un proces deschis de dvs., judecătorii au anulat regulamentul de întreţinere a spaţiilor verzi, care obliga asociaţiile să îngrijească zonele din jurul blocurilor, pe motiv că municipalitatea nu a organizat un referendum. Credeţi că orădenii s-ar fi împotrivit?

- Nu sunt Mafalda, dar în Oradea s-au mai organizat referendumuri şi rezultatul nu a fost cel dorit. Ce ştiu este că asociaţiile nu pot să facă teren de Wimbledon din spaţiile verzi, oamenii n-au utilaje şi nu sunt instruiţi pentru asta. Nici primarul nu poate fi buricul pământului.

- Cine ar trebui să îngrijească aceste spaţii verzi?

- Legea care spune că îngrijirea domeniului public este obligaţia administraţiei publice locale. Este în primele zece porunci ale administraţiei publice locale.

- Totuşi, cea mai mare parte a asociaţiilor din oraş şi-au asumat întreţinerea spaţiilor verzi. De frică sau din convingere?

- Mulţi din frică, unii din indolenţă. Vreo 500 de asociaţii au un spaţiu verde de mici dimensiuni, de câţiva metri pătraţi.

„O imbecilitate”

- În oraş se introduce acum colectarea separată a deşeurilor în trei fracţii. Credeţi că locatarii se vor obişnui uşor cu noile reguli şi tarife?

- Am primit o adresă de la RER Vest pe tema asta, cu care am de gând să mă duc la avocat, pentru că modalitatea de tarifare nu este corectă pentru asociaţii. Primesc o factură pentru 100 mc de deşeuri reziduale, în valoare de 10.000 lei. Cum pot împărţi suma echitabil la 80 de apartamente, când nu pot fi paznic la ţarc? Popescu şi-a refăcut apartamentul şi a aruncat 80% din deşeuri, Ionescu a plecat în vacanţă două săptămâni, nu a curăţat niciun morcov, iar altul poate mănâncă în fiecare zi în oraş. Este o imbecilitate, această măsură va genera tulburări şi foarte mulţi se vor considera furaţi.

- Care ar fi soluţia?

- Un tarif mai mare şi egal pentru toţi cetăţenii, în timp ce aruncă deşeurile ca până acum, ar rezolva problema. Le-aş spune orădenilor că ne năpădesc deşeurile, pentru că toate produsele au un exces de ambalaje, iar unii sunt puturoşi, mai puţin responsabili sau nu pot deosebi între rezidual şi biodeşeuri. Nicio problemă, face sortarea operatorul de salubritate, dar pe cetăţeni îi costă mai mult.

„Polistirenul, o modă nocivă”

- Cu ce probleme se mai confruntă asociaţiile de proprietari?

- În zona pe care eu o gestionez, lucrurile sunt cam în regulă. Când am avut probleme, nu m-am temut să mă duc la judecată.

- În atenţia publicului este şi reabilitarea termică a blocurilor. Care e situaţia la blocurile asociaţiei dvs.? Aţi intrat în program, vă doriţi?

- În 2016, primarul Londrei a interzis folosirea polistirenului pentru izolaţie. Eu nu mă pricep la construcţii, dar m-am documentat, întrebând ingineri, care mi-au spus că reabilitarea cu polistiren este o prostie fără margini. Europa nu mai foloseşte polistiren, care a ajuns ca azbestul, o modă nocivă. Aşa cum în urmă cu câţiva ani nu ne-am dorit repartitoare la încălzire, pentru că ne-am documentat, nu ne dorim nici reabilitarea, pentru că suntem inteligenţi şi ştim citi.

- Cum poate un orădean să reducă factura de întreţinere?

- Facturile sunt influenţate de costul mult prea mare al gigacaloriei, aşa că locatarii pot reduce costurile doar dacă reduc risipa.

- Mai e bătaie pe locurile de parcare din jurul blocurilor?

- Noi suntem un caz fericit, nu avem mulţi posesori de autoturisme. Dar Oradea are o politică greşită cu locurile de parcare. Nu ai voie să dărâmi nicio cocioabă pentru parcări.

Să primeze confortul

- În ce măsură se mai cunosc vecinii de bloc între ei?

- De dinainte de pandemie, la majoritatea asociaţiilor se încurajează izolarea, pentru că face parte din politica globalizării, izolarea individului pentru manipulare directă. Dacă îţi spui punctul de vedere, te-au mâncat diletanţii, te fac conspiraţionist, râd de tine. Dar la mine la asociaţie am încurajat întotdeauna schimbul de opinii, oamenii să se întâlnească, să discute probleme şi soluţii, ceea ce se întâmplă.

- Dacă aţi fi primarul Oradiei, care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi promova?

- Nu-mi doresc să fiu, nu mi-am pus problema asta niciodată. Dacă aş fi constrâns, aş aplica lucrurile pe care le-am amintit: proiectele ar pleca de la grupul vulnerabil şi ar prima condiţiile de confort şi siguranţă. Când omul e confortabil şi mulţumit, plăteşte uşor impozite.