Alexandru Mudura a fost o personalitate importantă a acestui oraş, dar şi un personaj fascinant. Când comuniştii au confiscat România, românii, maghiarii şi evreii de aici şi-au declarat ca patrie Oradea. Iată de ce, deşi putea avea un trai îmbelşugat pe meleaguri străine, unul care s-a format în acest spirit a ales să se întoarcă acasă. Mudura era, aşa cum obişnuia el să spună, "local patriot".
Nu s-a maturizat nicodată. Pe la 70 de ani visa la investiţii de peste un miliard de euro, iar cu puţin înainte de a muri avea pe masă planuri în domeniul energiei regenerabile. Şi nu ştiu cum făcea, dar mai toate visele i s-au împlinit.
Mulţi nu l-au iubit pentru că era bogat, pentru că-i plăceau femeile tinere şi frumoase. Dar cine nu-şi doreşte să fie bogat? Cărui bărbat nu-i plac femeile frumoase? Probabil celor care regretă şi acum comunismul, nu pentru că atunci ar fi dus-o mai bine, ci pentru că pe vremea lui Ceauşescu toţi trăiau la fel de rău. Pentru un capitalist pur-sânge ca Mudura, ura frustraţilor e cel mai frumos omagiu pe care i-l pot aduce.
Dacă majoritatea oamenilor de afaceri merg cu cotizaţii pe la partide pentru a putea supravieţui în jungla economică românească, la Mudura veneau mai toţi politrucii în genunchi, să-i cerşească bunăvoinţă. Măcar pentru asta, şi o să-i duc dorul. "Local patriotul" avea capacitatea de a pune la aceeaşi masă oameni cu intrese antagonice şi reuşea adesea să armonizeze neînţelegerile, spre binele oraşului pe care l-a iubit.
Alexandru Mudura lasă în urmă un brand puternic, dar mai ales imaginea unui om de calibru, de care Oradea rar a avut parte.
Citiţi pe această temă şi articolul "Adio, Mudura! S-a stins unul din cei mai pitoreşti oameni de afaceri din Oradea, lăsând în urmă un imperiu"
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.