Palate de poveste: Poveştile palatelor orădene, în prima carte dedicată acestor bijuterii arhitecturale

De la Gară până în Piaţa Unirii, oricine ia oraşul la pas rămâne impresionat de frumuseţea clădirilor Oradiei. Palate care n-au adăpostit prinţi şi prinţese, ci doar oameni de ispravă ai urbei, fac din Oradea un loc unic şi pe drept lăudat.

Pentru că în ultimii ani cele mai importante palate ale oraşului au fost reabilitate, Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Bihor a lansat primul album dedicat acestora. O carte care le dezvăluie nu doar frumuseţea, ci şi poveştile...

Volum în premieră

Albumul „Povestea palatelor orădene” a fost lansat înainte de Crăciun, ca un cadou pentru orădeni în primul rând. Oraşul nu avusese niciodată o carte despre cele mai frumoase clădiri ale sale.

Volumul este un cadou numai bun, de asemenea, şi pentru vizitatori. „Turiştii sunt încântaţi de palatele noastre, dar un singur reproş au avut, şi anume că acestea nu se regăsesc, împreună, într-un album”, a mărturisit coordonatorul proiectului, Angela Lupşea (foto). În plus, a explicat aceasta, dat fiind că palatele au acum faţadele reabilitate, meritau să fie arătate lumii.

Realizat de Oradea Heritage (brandul sub care se prezintă Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor), cu sprijinul Agenţiei de Dezvoltare Locală Oradea, albumul este o colecţie de imagini impresionante, realizate de fotograful Larisa Birta, cu texte care dezvăluie istoria palatelor.

Hotelul de la gară

Pagină cu pagină, „Povestea palatelor orădene” înşiră amănunte despre zeci de edificii. Desigur, primele prezentate sunt şi cele mai cunoscute: imobilele din Piaţa Unirii, adică Vulturul Negru (foto), Palatul Primăriei, Palatul Episcopiei Greco-Catolice şi Palatul Moskovits Adolf şi fiii, Palatul Stern, Palatul Moskovits Miksa sau Palatul Baroc.

Un capitol aparte e dedicat „palatelor ascunse de pe strada Republicii”, unde sunt descrise mai multe imobile de pe artera ce duce de la Gară spre centru, pe vremuri denumită Rákóczi út, şi care, după anul 1860, când s-a finalizat clădirea staţiei feroviare, a devenit importantă.

Primul palat de aici a fost construit în imediata vecinătate a Gării, pe aceeaşi parte a străzii, spre centru (azi, la numărul 85), unde János Wöber a comandat construirea unui hotel, finalizat în anul 1872. Făcut după planul arhitectului Novotny, hotelul a fost o construcţie modernă pentru acele vremuri, cu un restaurant la parter şi cu 22 de camere la cele trei etaje.

Voia baronesei

În 1911, la câţiva zeci de metri depărtare a răsărit un alt palat superb: Darvassy (foto). Construit în stil secession după planurile arhitectului Lőbl Ferenc, imobilul a fost comandat de Societatea Imobiliară pe Acţiuni a oraşului. Un an mai târziu, a fost cumpărat de Lajos Darvassy, un consilier orăşenesc, notar şef la Tabla regală, adică tribunalul suprem al vremii.

Vecine cu Palatul Darvassy sunt alte două clădiri, construite în oglindă: palatele Gerliczy (foto). Aproape identice, imobilele aflate pe partea stângă şi pe cea dreaptă a străzii au fost construite la comanda doamnei Kornis Lujza Annamária, soţia baronului Gerliczy Felix, fost şambelan la camera imperială, adică demnitar de rang înalt, care avea în grijă camera suveranului.

Baroneasa Gerliczy, prototipul femeii milostive, a fost cunoscută pentru faptele de binefacere, fiind cea care a înfiinţat Orfelinatul de fete Erzsébet şi Adăpostul Luiza, pentru femei. Palatele Gerliczy s-au făcut după dorinţa ei şi planurile arhitectului Ferencz Sztarill, ambele fiind terminate în 1907.

Casa muzei

Ultimul „palat ascuns” este o casă somptuoasă, cunoscută cu numele de Stern sau Léda (foto). Ridicat la finalul secolului XIX, imobilul în stil eclectic, cu grădină la stradă, l-a avut ca întâi proprietar pe Márton Stern, posesor de pământuri şi comerciant de confecţii.

În 1902, acesta a donat casa surorii sale, Ceciliei Brüll, rămase văduvă, şi fiicelor acesteia, Adél, Berta şi Margit. Diósyné Brüll Adél a devenit faimoasă, fiindu-i amantă şi muză poetului Ady Endre, iar numele ei anagramat, Léda, a „botezat” ulterior clădirea.

Dornici să descopere toate aceste poveşti, orădenii au epuizat rapid stocul celor 350 exemplare din „Povestea albumelor orădene” scoase la vânzare la finalul anului. De vinerea trecută, însă, cartea se regăseşte din nou în librăria Cărtureşti şi la toate punctele de informare turistică din oraş, la preţul de 50 de lei. Un cost modic pentru o poveste atât de măreaţă...