Oradea, oraş turistic

Dacă tot vrem să transformăm Oradea într-o atracţie turistică, hai să ne imaginăm cum vede un călător venit din Apus centrul municipiului nostru. În primul rând, i se confirmă bănuiala că ţara asta e plină de escroci. Toate monumentele din centru sunt acoperite cu plase. Carevasăzică, la noi până şi clădirile iau plasă!

Apoi, turistul occidental îşi dă seama că trăim într-o sărăcie lucie. Un sfert din magazine sunt închise, iar vitrinele acoperite cu ziare. Percepţia lui nu e aceea că respectivele locuri urmează să fie reocupate, ci că orădenii sunt atât de faliţi încât nu-şi permit nici măcar să cumpere un ziar. Aşa că pun ziare în vitrine, ca să poată citi ştiri tot trecătorul.

Un alt aspect şocant e puzderia de magazine second hand. În buricul târgului, în zona zero, să ai haine proaspăt despăduchiate aduse din îndepărtatul Albion înseamnă mult pentru ochiul critic al turistului. Iar dacă, dintr-o curiozitate maladivă, chiar vrea să intre în magazin, constată că scurtele de piele provin din haine mai lungi, atât doar că ultimului posesor i-a tăiat trenul picioarele. Vede că bluzele cârpite maschează tăieturi de cuţit bine înfipt ori că florile ornamentale brodate pe sacouri acoperă găurile de glonţ.

Desigur că economia trebuie lăsată liberă. Dar poate n-ar strica să existe, totuşi, decât anumite tipuri de magazine pe centru. Nu de alta, dar în goana după profit ne trezim azi-mâine cu depozite de betoane sau cu staţie de butelii.

Apoi, s-ar putea supraimpozita magazinele lăsate goale cu anii. Am constatat că, în ciuda crizei, preţul chiriilor e în continuare ruşinos de mare. Un impozit cât o amendă usturătoare poate i-ar lămuri pe cei cu spaţii să le pună în valoare!

Singura mirare a călătorului străin este, în aceste condiţii, de ce băştinaşii sunt albi. De ce nu poartă belciuge în nas şi, cu excepţia lui alde Mircea Badea, nici pene între buci.