Oradea ieri, Oradea azi: viata pe strazi

Folclor de Bihor

Acum ceva ani s-a făcut o analiză a calificării pe care o aveau slujbașii CNAIR, pentru că lumea era intrigată de ce nu se mișcă lucrurile în atât de sensibilul domeniu al construirii de autostrăzi. S-a constatat că mare parte dintre cei care luau salariile pe acolo erau ori absolvenți de teologie, ori profesori de română.

CITEŞTE >

Cu tupeu

Noi cu cine votăm?

Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.

CITEŞTE >

Zic şi eu

Un anti-model: Bolojan

Vă mai amintiți bancul care circulă tot la patru ani, cu alegerile care în România se fac doar pentru a stabili cu cine guvernează UDMR? În Bihor e pe cale să apară altul: alegerile se fac ca să se știe pe cine a bătut Bolojan.

CITEŞTE >

Oradea ieri, Oradea azi: viaţa pe străzi

1 imagine

0 clipuri

0 audio

0 fisiere

0 comentarii

1938. Îngrijiţi la "Biroul de Triaj"

În perioada interbelică, cei care locuiau pe străzi erau ajutaţi de Biroul de Triaj din cadrul Chesturii Poliţiei Oradea, un organism care le oferea un loc de dormit şi trei mese pe zi. Vagabonzii şi cerşetorii erau luaţi de pe străzi de gardienii publici şi duşi în cele patru săli ale Biroului de Triaj, două dintre ele fiind echipate cu 24 de paturi.

Oamenii care ajungeau aici puteau să facă o baie caldă, iar rufele le erau dezinfectate. Într-un raport trimis către primarul Oradiei în 1938, conducerea azilului arăta: "Numărul cerşetorilor şi vagabonzilor în timpul verei este redus la Triaj fiindcă majoritatea se scutesc în aer liber, mănâncă fructe şi se feresc de gardieni. În schimb, în timpul iernei aproape toţi se prezintă benevol la Triaj fiindcă sunt bolnavi". La azil, bolnavii beneficiau şi de asistenţă medicală. Totuşi, anual acolo decedau în medie 10-15 persoane din cauza bolilor. În cadrul aceluiaşi raport, cei de la Biroul de Triaj cereau suplimentarea bugetului acordat de Primărie pentru a putea ajuta mai mulţi oameni şi pentru a le oferi acestora îmbrăcăminte.

2011. Casă de-o noapte

În zilele noastre, orădenii care au rămas fără un acoperiş deasupra capului pot să apeleze la azilul de noapte din strada Gutenberg, care adăposteşte în medie 65 de oameni pe zi, în perioada iernii. Când frigul e prea greu de suportat, "homeleşii" bat la uşa azilului unde dorm în paturi curate şi se pot uita la televizor, pentru suma de 2,5 lei pe noapte.

Însă azilul îi poate găzdui doar între orele 17 şi 7, ziua fiind nevoiţi să se reîntoarcă pe stradă. Unii dintre oamenii de la azil rămân acolo până îşi găsesc o locuinţă, în timp ce alţii vin doar pentru o noapte.

"Anul acesta am avut un om care a venit cu degerături şi am chemat Ambulanţa şi a fost tratat la spital", afirmă Ferencz Istvan, administratorul azilului. Tot în această iarnă, în perioada 23 decembrie - 5 ianuarie, reprezentanţii azilului au împărţit o masă caldă săracilor în Parcul Brătianu. "În medie au venit 47 de cetăţeni pe zi, oameni fără casă sau săraci", spune Ferencz. Acesta menţionează că pe străzile oraşului locuiesc între 100 şi 150 de vagabonzi, mulţi dintre ei provenind din alte judeţe.

Comentarii

Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.

0 Comentarii