Mesajul episcopului romano-catolic Böcskei László: Sărbătoarea Învierii, „o chemare spre înnoirea propriei vieţi”

Episcopul romano-catolic de Oradea, Böcskei László, le transmite credincioșilor un mesaj înainte de Paștele catolic, spunând că sărbătoarea Învierii reprezintă și „o chemare spre înnoirea propriei vieţi”.

„Moartea lui Isus Cristos pe cruce a transformat nimicirea totală în începutul înnoirii pentru toți. Nu numai pentru cei care au fost martori ai acestor evenimente, ci şi pentru cei care au primit deja prin botez sămânța vieții adevărate”, spune eparhul.

În mesajul său, PS Böcskei adaugă că „este greu a scrie lucruri frumoase, în timp ce în jurul nostru există dezbinare, invidie, egoism, răutăți și violență care se manifestă în cea mai brutală formă”, dar că „Sărbătoarea Învierii lui Isus poartă un mesaj în care omenirea poate recunoaşte singurul adevăr etern și neschimbător: Cristos este viu! Trebuie să-L căutăm, să-L primim, căci acolo unde El este primit, acolo începe o viață nouă”.

Mesajul complet al episcopului Böcskei László:

Iubiți Credincioși!

Pe fundalul naturii revenite la viaţă mai devreme ca de obicei, nu mult după perioada Crăciunului, timpul de pocăință al Postului Mare ne-a condus şi în acest an la sărbătoarea sărbătorilor. Celebrarea Învierii din morţi a Domnului nostru Isus Cristos ne readuce în atenţie adevărul fundamental din care se alimentează credința noastră, și prin care viața noastră îşi găsește echilibrul. Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Cristos nu este doar un moment de comemorare sau evocare a unor evenimente trecute, ci este un mister și un dar constant care se actualizează în prezent. Atunci când, prin victoria asupra morții, Cristos cel răstignit ne aduce bucuria unei vieți înnoite, Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, ne cheamă să experimentăm noua creație. Prin manifestarea fidelității și dragostei lui Dumnezeu, în faţa noastră se dezvăluie o noutate absolută, care devine o chemare spre înnoirea propriei vieţi. 

Perioada amintită a Postului Mare ne-a chemat la o liniștire interioară și la introspecție. În alternanța luminii și a umbrelor am putut descoperi adevărata noastră fiinţă. Oglinda curată a introspecției ne-a arătat acele trăsături care distorsionează frumosul creat de Dumnezeu, în timp ce dorința de a regăsi imaginea noastră originală s-a întărit în noi. Într-o reculegere sinceră ne-am putut regăsi în vârtejul lumii, unde vedem multă durere și suferință, ură și violență, și unde omul caută cu speranță siguranța unui viitor mai bun și mai frumos. Oglinda în fața căreia am putut sta atât ca indivizi, dar și ca parte a unei comunități, ne-a arătat adevărata noastră ființă, lăsând loc întrebărilor care ne definesc existența. Mă refer la întrebări care preocupă în general pe toată lumea şi la care cu toţii căutăm un răspuns acceptabil, prin care să ne putem fundamenta viitorul şi fericirea. Cineva, care încă nu a experimentat în viaţa sa apropierea de Dumnezeu, a exprimat această dilemă în felul următor: Mă simt ca într-o pădure densă și impenetrabilă. Posed tot ce am nevoie, dar totuși mă simt neputincios în fața lumii și a viitorului meu. Pentru că nu știu la ce să mă raportez în această viață. Știu că trebuie să existe un punct de referință, dar nimeni nu mi-a spus încă unde să-l găsesc în viața mea. - Privind în oglinda reculegerii amintite deja, ne confruntăm și noi cu o astfel de întrebare: La ce să mă raportez? Ce să reprezint? La ce să țin pentru a nu deveni victimă pe altarul transformării rapide a lumii, ci să contribui la edificarea unei lumi, a unei societăți și comunități mai bune, mai iubitoare și mai primitoare.

Un grup de copii a plecat în excursie în pădurea apropiată. Organizatorul a oferit copiilor toate informațiile necesare, iar scopul grupului a fost să ajungă în punctul de întâlnire marcat la marginea pădurii, împărțindu-se în grupuri mai mici și urmând trasee diferite. Pe lângă instrucțiunile importante, copiii au primit și o hartă, pe care a fost marcat cu exactitate traseul. Grupurile au plecat cu entuziasm, iar cei care s-au orientat bine au ajuns la punctul de întâlnire. Un singur grup nu a ajuns la punctul de întâlnire. Organizatorul excursiei a hotărât să pornească în căutarea copiilor pierduți, și nu a durat mult timp, până când i-a găsit pe copiii disperați, care au povestit cu lacrimi în ochi cele trăite. Am pierdut harta, ne-am panicat și nu am reușit să ne îndeplinească misiunea. Organizatorul le-a reamintit copiilor cele spuse deja: trebuie să urmărim traiectoria soarelui şi cu siguranță vom ajunge la destinație.

Iubiți credincioși!

Papa Benedict al XVI-lea în cartea sa „Isus din Nazaret” scrie: „Doar dacă Isus a înviat, doar atunci s-a întâmplat ceva cu adevărat nou, ceea ce schimbă lumea și situația omului. Atunci El va fi măsura pe care ne putem baza. Pentru că atunci Dumnezeu s-a arătat cu adevărat.” (Isus din Nazaret, pag. 182). Noutatea sărbătorii Paștelui este cuprinsă în această idee, care într-o minunată prezentare, ne transmite adevărul înnoirii. Recunoaştem în acest mesaj vulnerabilitatea și tragedia sacrificiului de sine, care fundamentează acest mesaj îmbucurător. În Vinerea Mare și apoi în Sâmbăta tăcută mulţimea care l-a însoțit pe Isus a experimentat doar această realitate. Cu toate acestea însă, moartea lui Isus Cristos pe cruce a transformat nimicirea totală în începutul înnoirii pentru toți. Nu numai pentru cei care au fost martori ai acestor evenimente, ci şi pentru cei care au primit deja prin botez sămânța vieții adevărate. Această sămânță, care ne readuce la botezul nostru, începe să se dezvolte în lumina Învierii lui Cristos, motiv pentru care, singurul răspuns la întrebările noastre rămâne că trebuie să ne orientăm doar către Isus Cristos, Soarele nostru, şi lumina adevăratei vieţi. Apostolul Pavel, în prima sa epistolă către Corinteni, se referă tocmai la acest mare adevăr: „Curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă… Să sărbătorim, aşadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al nelegiuirii, ci cu azimele sincerităţii şi ale adevărului. (1 Corinteni 5,7a-8).

Iubiți Credincioși!

În contextul obișnuit al exprimării urărilor pascale, cineva mi-a spus cât de dificil îi este să scrie și să transmită ceva autentic. Este greu a scrie lucruri frumoase, în timp ce în jurul nostru există dezbinare, invidie, egoism, răutăți și violență care se manifestă în cea mai brutală formă. Milioane de oameni suferă, flămânzesc, parcurg calea pribegiei, popoare se războiesc și nenumăraţi oameni mor pe câmpurile de luptă moderne ale lumii de astăzi. „Aș dori să stau în fața lumii cu un mesaj autentic!” – și-a încheiat gândurile persoana respectivă. Şi noi puteam afirma același lucru: este dificil să transmiți un mesaj autentic și captivant, atunci când nu reuşim să privim dincolo de mormântul gol. Atâta timp cât ne concentrăm prea mult asupra lucrurilor pământești și le așezăm în centrul vieții noastre, vederea noastră nu poate să se deschidă către adevărata realitate: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus!” – a spus Maria Magdalena lui Petru după ce a găsit mormântul gol. Ea încă nu putea să vadă dincolo de goliciunea mormântului, dar după ce s-a întâlnit cu Cristos cel înviat, totul s-a îmbrăcat în lumină şi a primit un sens nou. 

Sărbătoarea Paștelui pentru noi astăzi rămâne o confruntare directă cu lumea în care trăim. Sărbătoarea Învierii lui Isus poartă un mesaj în care omenirea poate recunoaşte singurul adevăr etern și neschimbător: Cristos este viu! Trebuie să-L căutăm, să-L primim, căci acolo unde El este primit, acolo începe o viață nouă. „Isus nu s-a întors la o viață pământească, obișnuită, ca și Lazăr sau ceilalți morți pe care i-a înviat. El a pășit într-o altă viață, într-o viață nouă – în amploarea lui Dumnezeu, din care se arată apoi celor ai Săi.” (Papa Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret). Îmi doresc pentru fiecare dintre noi, dragii mei frați și surori, ca în bucuria celui Înviat să avem curajul să privim în amploarea lui Dumnezeu, să ne putem bucura de posibilitățile vieții noi și să facem roditoare semințele acesteia în activitățile și întâlnirile noastre de zi cu zi.

Doresc tuturor confraților mei preoți, călugărilor, călugărițelor, colaboratorilor episcopiei și a parohiilor, precum și tuturor credincioșilor sărbători pascale binecuvântate, liniștite și pline de bucurie. Harul sărbătorii pascale să ne aducă o speranță nouă și să ne încurajeze spre o angajare fermă în construirea unei vieți comunitare înnoite.

la Sărbătoarea Învierii, 2024.

† Böcskei László, episcop