„Imaginați-vă că România nu ar fi fost în NATO în acest moment!”. Interviu cu Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO (VIDEO)

Nu departe de granița de nord a României are loc, de aproape un an și jumătate, cel mai dur război pe care l-a cunoscut Europa după a doua conflagrație mondială. În același timp, puțin mai mult de un an a rămas până când în România, la fel ca în alte state democratice care formează Alianța Euro-Atlantică, vor avea loc alegeri ce vor modela inclusiv deznodământul războiului Rusiei asupra Ucrainei, despre care Kremlinul afirmă că ar fi o încleștare cu întregul „Occident colectiv”.

Sunt două coordonate temporale între care, săptămâna trecută, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, politicianul român cu cea mai înaltă poziție în establishmentul european și atlantic politic, militar și economic, a vizitat Centrul de Excelență Hum-Int NATO din Oradea, specializat în culegerea de informații din resursă umană, iar apoi a susținut la Muzeul Țării Crișurilor o conferință intitulată „Viziune, inovare, transformare” în cadrul căreia a prezentat un adevărat „proiect național”, ceea ce amplifică alegațiile privind intenția acestuia de a candida anul viitor, când i se încheie mandatul la sediul NATO de la Bruxelles, la Președinția României. De data asta fără „naivitățile” care în 2009, când a reprezentat USL, l-au făcut să eșueze.

BIHOREANUL a profitat de moment pentru a-l intervieva atât despre poziția NATO în conflictul declanșat de Rusia, cât și despre poziționările Alianței față de diferitele provocări, despre vulnerabilitățile lumii democratice, pericolele la care ar fi expusă România și, bineînțeles, cât de conturată este viitoarea sa candidatură la conducerea Statului Român.

- Declanșată ca un blitzkrieg, invazia Rusiei în Ucraina a devenit un război de uzură cu costuri umane și materiale enorme. Ce așteptări are NATO de la anunțata contraofensivă a Kievului? Cât poate dura războiul, poate fi „înghețat”?

- Prin definiție, războaiele sunt imprevizibile, dar noi credem în capacitatea Ucrainei de a-și elibera teritoriul ocupat ilegal de Federația Rusă. Această contraofensivă va fi probabil ea însăși de durată, să nu ne așteptăm ca într-o singură zi să vedem lucruri care să schimbe realitatea de pe teren. Ucraina are capacitatea, voința și echipamentele necesare pentru o contraofensivă de succes, dar și Federația Rusă și-a consolidat poziții defensive care fac ca această contraofensivă să fie una probabil de durată.

Acest conflict are o componentă militară, dar și o componentă politică, și una economică, și este clar că în acest război deja de artriție cele două părți sunt departe de a găsi un punct comun, de aceea probabil va continua o bucată de timp.

În ce privește înghețarea conflictului, sunt multe ipoteze de lucru, noi lucrăm cu scenarii care țin cont de dinamica acestui război, dar, repet, suntem convinși că Ucraina va izbândi și se va alătura democrațiilor occidentale.

„E foarte ușor să comentezi din afară”

- Serviciile de informații americane au prevenit Ucraina încă de la finele anului 2021 asupra intențiilor rușilor de a ataca, de altfel acumulările de trupe la granițe erau evidente. Au fost împărtășite astfel de informații, la acel moment, și structurilor NATO?

- Modul în care SUA și alți aliați au împărtășit informații sensibile cu privire la intențiile reale ale Rusiei a fost la un nivel fără precedent. Însuși șeful Comunității Naționale de Informații a SUA, Avril Haines, a fost de trei sau de patru ori personal la NATO pentru a vorbi cu aliații și pentru a ne prezenta aceste informații, deci aș spune că modul în care Statele Unite și alți aliați care au capabilități de intelligence semnificative au informat toți aliații a făcut ca reacția noastră să fie promptă, unită și extrem de solidară. 

- Și, totuși, până cu câteva zile înainte de 24 februarie 2022, președintele Zelenski cerea să nu se mai vorbească despre o invazie rusă, zicând că „zvonurile” dăunează economiei. Sau asta a făcut parte dintr-o strategie ?

- E foarte ușor să comentezi din afară. Eu aș spune că și președintele Zelenski, și conducerea politică și militară au dat dovadă de un excepțional eroism și cred că sunt o sursă de inspirație pentru noi toți.

- După ce luni bune liderii europeni păreau preocupați să „nu supere” Rusia, UE a conștientizat că Ucraina are nevoie de sprijin constant și continuu. La nivelul NATO există o planificare între statele membre, care să furnizeze tancuri, care avioane, care muniții?  

- Toate ipotezele pe care conducerea de la Kremlin le-a avut în vedere la declanșarea acestui război s-au dovedit false și au fost infirmate de realitate. Au crezut că Ucraina va cădea în câteva zile, că populația acestei țări îi va primi pe soldații invadatori cu flori, că NATO este divizat și incapabil să reacționeze, și uitați-vă că toate aceste ipoteze sunt exact în dimensiunea opusă. La scurt timp după începerea invaziei, în Parlamentul german, cancelarul Scholtz a avut cea mai sintetică formulare a acestei schimbări de paradigmă în Europa, zeitenwende (n.r. - punct de cotitură, în germană), sau, cum spune președintele Macron, reveille strategique (n.r. – trezire strategică, în franceză). Acest lucru se vede, funcționează.

Este contraproductiv să arătăm cu degetul în spate, când unele țări erau poate mai vigilente și mai lucide cu privire la ceea ce Rusia este capabilă să facă, și altele poate nu, dar ceea ce este esențial - și asta facem în fiecare zi la NATO - este un nivel de unitate și de coordonare absolut impecabil. NATO oferă Ucrainei asistență neletală prin mecanisme specifice, iar coordonarea pentru echipamente militare se face în cadrul unui grup distinct, așa numitul proces Ramstein, coordonat de SUA, unde există un dialog permanent între militarii ucraineni și cele peste 50 de țări care contribuie la acest efort (n.r. – NATO având 31 state membre, din Europa, Asia și America de Nord).

„România își face pe deplin datoria”

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

- În România se discută dacă oficialii procedează bine evitând informarea publică legată de sprijinul acordat Ucrainei. Care e opinia dvs?

- Fiecare aliat decide în mod suveran cum să comunice, iar acest lucru îl respectăm. Ceea ce văd este că România își face pe deplin datoria, face parte dintr-un concert extrem de omogen al Alianței. Deci fiecare aliat, mare sau mic, din prima linie sau mai din spatele geografiei europene, își face datoria, și la fel face și România. 

- Care e rolul nostru și poziția noastră în NATO în acest context? Cât de vulnerabili suntem noi înșine? Ne ajută sau ne expune existența bazelor NATO din țară? Cât de periculoasă e vecinătatea aproape directă cu Rusia, de care ne despart doar Ucraina și Moldova?

- Eu răspund cu o altă întrebare: imaginați-vă că România nu ar fi fost în NATO în acest moment! România este în NATO și este cel mai bun moment al națiunii române, când avem securitatea națională acoperită de cea mai puternică alianță din istoria umanității. România n-a avut niciodată atât de puternice garanții de securitate. Iar faptul că ajutăm Ucraina înseamnă că suntem convinși nu doar de justețea cauzei sale, ci și că va izbândi și se va alătura familiei noastre euroatlantice.

Asta ajută, evident, și Republica Moldova, și acolo are loc un zeitenwende, o trezire la o nouă realitate în care nu mai există iluzia că îți poți permite să neglijezi sau să nu investești în propria securitate națională. În prezent Chișinăul, președinta Maia Sandu și guvernul, lucrează foarte bine cu NATO, astfel că Republica Moldova este acum un partener și al Alianței, și al UE, iar perspectiva sa europeană începe să capete contur. Este în interesul general al Europei ca toate țările care aleg să facă parte din familia noastră politică și economică să facă acest lucru în mod liber.

„Să vină alții să ne apere!?”

- Vorbeați de investiții în apărare, dar o parte a românilor nu par dispuși să plătească acest preț. Nu puțini spun că nu ar trebui să alocăm 2% pentru Apărare dacă nu putem asigura 6% pentru Educație...

- ... Și să vină alții să ne apere?! Libertatea și securitatea nu pot veni pe gratis. Eu cunosc Armata română, tatăl meu a fost militar și știu că au fost decenii de sub-înzestrare, decenii de lipsă de resurse, și chiar și așa Armata este instituția cu gradul de încredere cel mai mare în această țară. Și nu doar pentru că acum avem acest război nu departe de granițele noastre (n.r. - trebuie să investim în apărare), ci pentru că o țară care dorește să aibă putere politică și economică trebuie să aibă și o putere militară. Polonia, de pildă, investește 3% din PIB pentru apărare. Cred că această falsă dilemă - a investi în securitate națională sau în probleme sociale? - trebuie să fie abordată franc. De fapt, trebuie să le facem pe amândouă, iar calea cea mai bună este să creștem economia, și atunci vom avea bani mai mulți și pentru Educație, și pentru Apărare.

- Cât contează prezența unui român la vârful NATO? Nu este o excepție, mai degrabă decât o normalitate, ca România să aibă un cuvânt mai greu în structurile occidentale?

- Eu sunt excepția care sper că va contura o nouă regulă pentru viitor. Sunt excepția, pentru că sunt primul, dar sper că pentru alți români din toate generațiile acest succes al meu, acest succes românesc, să fie sursă de inspirație. Este momentul ca români și românce să ocupe locul pe care îl putem avea, și sunt absolut convins, vorbind cu cei mai tineri, că acest lucru se va întâmpla și în NATO, și în UE, și în ONU, și în OSCE, și în alte organizații.

Pe de altă parte, se spune și că nivelul de ambiție ți-l fixezi singur. Vă dau un exemplu, al Portugaliei, o țară mică spre medie - a dat în aceeași generație președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, și secretarul general al ONU, Antonio Guterres. De ce? Pentru că au învățat să joace jocul.

„Federația Rusă nu are forță militară să creeze dificultăți NATO”

Foto: Inquam Photos / George Călin

- Cât de real este pericolul nuclear? Putin și „șoimii războiului” aduc recurent în discuție amenințarea nucleară...

- În ciuda retoricii nucleare iresponsabile, nu vedem totuși niciun indiciu că Federația Rusă ar avea intenția, capacitatea sau motivul să devină agresivă față de o țară NATO.

- Cât contează războiul nevăzut, cel informațional și cibernetic? Inclusiv o parte a românilor spun că Ucraina trebuie cedată Rusiei pentru a avea „pace”...

- Cu mult înaintea declanșării războiului din Ucraina, Federația Rusă și alți actori statali și non-statali au declanșat un război hibrid la adresa intereselor noastre, a democrațiilor noastre. Rusia folosește întregul arsenal al războiului hibrid. Federația Rusă nu are forță militară să creeze dificultăți NATO, pe niciun front, disproporția militară între Rusia și NATO este evidentă, dar asta nu ne pune la adăpost de dezinformare, de manipulare, de atacuri cibernetice asupra infrastructurilor noastre critice, de retorică nucleară foarte amenințătoare, care nu are în spate o bază, dar care încearcă să intimideze și să creeze fracturi în societățile noastre. De aceea, când vorbim de capacitățile noastre de apărare, ne referim și la reziliența societală. De aceea, ce face NATO este să acopere atât ceea ce înseamnă apărare și descurajare în sens tradițional, cât și multe alte fațete, care țin de apărarea cibernetică și informațională.

„Avem nevoie de corectarea multor lucruri din societățile noastre”

- Cum vedeți climatul din unele state europene, inclusiv România, unde curentele anti-UE și anti-NATO par în creștere?

- Evident că Rusia, cum spuneam, folosește acest tip de intimidări strategice sperând că va găsi fisuri în sistemele și în societățile noastre democratice, în opinia publică. Dar sunt fericit că în România sprijinul pentru NATO și respingerea acestor încercări sunt totuși puternice în continuare. Sunt absolut convins că prudența și înțelepciunea vor prevala, și la noi, și în alte părți.

Avem nevoie unii de alții, avem nevoie, în Europa și în general în comunitatea democrațiilor occidentale, de corectarea multor lucruri din interiorul societăților noastre. Mulți cetățeni sunt frustrați nu de motive legate de NATO, sunt frustrați de viața lor, de joburile lor, de faptul că le pleacă copiii în străinătate... De aceea, când am vorbit de reziliență societală m-am referit și la dimensiunea unui nou contract social, inclusiv aici, în România.

- Ați vizitat Centrul NATO Hum-Int din Oradea. Ce concluzii ați tras? Și poate fi acesta o țintă?

-  La Centrul de Excelență din Oradea m-am bucurat să văd colegi români, dar și din multe alte națiuni, lucrând cot la cot, derulând programe de pregătire și având în derulare un proiect chiar foarte important pentru noi. Acest Centru este lider în domeniul Hum-Int și în educație specializată pentru țările aliate. Profesioniști de top, condiții excepționale. Cât despre orice altceva, este suficient să amintesc că NATO și liderii statelor Alianței au repetat cu fiecare ocazie decizia de a apăra fiecare centimentru pătrat. Nu este, însă, cazul să vorbim că Federația Rusă ar ținti o țară membră NATO, din considerentele pe care deja le-am expus cu limpezime.

- Se spune că anul viitor veți candida la Președinția României, iar conferința pe care ați susținut-o la Muzeul Țării Crișurilor, unde ați vorbit despre necesitatea unui nou „proiect național” și a unei „gândiri independente”, nepartizane, sugerează că ați putea s-o faceți ca independent. Întrebarea e directă și scurtă: o veți face sau nu?

- Jobul meu la NATO ca secretar general adjunct este de a-mi face datoria până în ultima clipă și să asigur succesiunea după încheierea mandatului secretarului general (n.r. – Jens Stoltenberg, în această toamnă). La această întrebare vă răspund sincer că nu este momentul să discutăm despre așa ceva, dar vedem când se termină contractul, ce discuții mai putem avea până atunci.

Vezi mai jos o parte din interviul cu Mircea Geoană!