Mircea Geoană, discurs de președinte și proiect de țară prezentat la Oradea: „Avem nevoie la vârful statului de o gândire independentă de jocurile partizane” (FOTO/VIDEO)

Prezent joi la Oradea, unde în prima partea a zilei a vizitat Centrul de excelență al NATO specializat în culegerea de informații, secretarul general adjunct Mircea Geoană a susținut la Muzeul Țării Crișurilor o conferință în care a propus, de fapt, un adevărat „proiect de țară”, ca din partea unui viitor candidat independent.

De altfel, un orădean l-a și întrebat pe oficialul NATO, care în 2009 a pierdut prezidențialele în fața lui Traian Băsescu din postura de reprezentant PSD, dacă va intra anul viitor în cursa pentru funcția supremă în stat, Geoană neexcluzând această posibilitate. Un altul l-a întrebat, însă, și dacă se simte responsabil pentru eșecurile din politica românească...

De la stânga la dreapta

Sala de conferințe a Muzeului a fost arhiplină, în asistență remarcându-se profesori de istorie, universitari, episcopul greco-catolic Virgil Bercea, președintele și vicepreședintele CJ Bihor Ilie Bolojan și Mircea Mălan, senatorul și deputatul liberali Adrian Hatos și Ioan Cupșa, fostul director al Centrului NATO din Oradea, generalul Eduard Simion, acum profesor la Universitate, foștii șefi ai PSD Bihor Ioan Mang și Mihai Bar, fostul primar al Oradiei Petru Filip, fostul șef al Poliției, Liviu Popa, prefectul Dumitru Țiplea, subprefectul Emilian Pavel și mulți alții.

Amfitrion și moderator al conferinței despre „Viziune, inovare și transformare” a fost directorul Muzeului, profesorul Gabriel Moisa, care a intermediat dialogul invitatului cu publicul, arătând că prezența lui Mircea Geoană, diplomat de carieră, fost ambasador al României la Washington și ministru de Externe, în prezent românul cu cea mai înaltă poziție la nivel internațional, este onorantă pentru mediul intelectual local. La rându-i, și invitatul a fost măgulitor față de orădeni, declarându-se bucuros că se află „în mijlocul atâtor minți deschise, înconjurat de atât de multă cultură și atât de multă istorie”.

Istoria, cuvântul zilei

„Istoria este cuvântul zilei”, a punctat Geoană, arătând, cu referire la războiul din Ucraina, că „evenimentele care cutremură azi Europa răvășesc întreaga lume, clatină din temelii o societate globală întemeiată pe reguli”, iar „lumea liberă strânge rândurile, se mobilizează, își adaptează structurile”.

Oficialul NATO a subliniat că „războaiele sunt întotdeauna purtătoare de dezastru și tragedie”, dar „și declanșatoare de noi dinamici, care accelerează schimbarea, prefigurând un nou moment de reașezare la nivel global”. „Lumea se repolarizează, dar rămâne globală. Inovația tehnologică și comerțul planetar vor rămâne motoarele dezvoltării. Întrebarea se pune: Cât de mult poate inova România? Cât de mult se poate ea transforma? Ce viziune concretă își poate construi? Există, în afara vorbelor, un viitor pentru ea?”, a deschis Mircea Geoană tema conferinței.

Viitorul României, „în criză de timp”

Geoană a spus că, în acest context complicat, „viitorul României a intrat în criză de timp”, „de zeci de ani plutește în ceață, se împleticește în vorbele unor politicieni și atât”, astfel că „viitorul trebuie reproiectat”, cu cinci „ingrediente care definesc o națiune de succes de-a lungul vremurilor”, văzute ca „precondiții ale succesului”.

„În primul rând, existența unei viziuni, o idee centrală de organizare a societății (...). Apoi, existența instituțiilor politice și economice, de a căror calitate depinde performanța acelei națiuni. Calitatea leadership-ului politic și capacitatea de a conduce, în timp de criză sau conflict, și de a anticipa și croi viitorul, capabil de a mobiliza încrederea cetățenilor, respectul, admirația sau teama celorlalți”. O a treia condiție ar fi, în viziunea vorbitorului, „capacitatea de a inova permanent, de a anticipa și transforma din mers mecanismele care guvernează economia, politicul și societatea, atunci când acestea își ating limitele de a genera progres, securitate și prosperitate”.

El a adăugat, de asemenea, „o puternică cultură națională, identitară și comunitară, bazată pe patriotism, solidaritate și reziliență societală”, o „ancoră pentru vremuri de furtună și o fundație solidă pentru vremuri de construcție”, precum și, în fine, „nivelul de educație și sănătatea fizică și morală a unei națiuni - condițiile sine qua-non ale însăși capacității de supraviețuire ale acesteia”.

„Paradoxul românesc”

Geoană a definit drept „paradoxul românesc” „tensiunea permanentă între uriașul talent și potențialul națiunii noastre și uriașa frustrare de a nu fi capabili să ni le punem în valoare”, arătând însă că „nu există o fatalitate sau un parcurs predeterminat în viața națiunilor”, adică națiuni „programate să reușească și altele blestemate să eșueze”.

El a afirmat că „în anii ’50 Coreea de Sud era mai săracă decât majoritatea țărilor africane, dar alianța cu America și munca asiduă i-a transformat în superputerea tehnologică de astăzi”, adăugând  că „între războaie România era mai bogată decât Suedia; ei au avut șansa să fie în tabăra bună, a lumii libere, noi, nu”.

„Acum ne aflăm, în sfârșit, în tabăra cea bună”, a spus Geoană, astfel că întrebarea care se pune este „de ce părem atunci să ne fi pierdut suflul și busola, în cel mai bun moment al istoriei noastre naționale? De ce în loc de entuziasm și mânați de ambiție, părem bântuiți de pesimism și abandon?”.

Proiectul de țară: un „salt istoric către statutul de țară dezvoltată”

Mircea Geoană a propus un „proiect național” „reinterpretat în context contemporan”, care în viziunea sa „are aceleași două mari componente care traversează ca un fir roșu întreaga noastră istorie modernă: păstrarea unității întregii națiuni române, atât acasă, dar și cea răspândită în toată lumea (...) și recuperarea definitivă a decalajelor de dezvoltare față de occidentul avansat, prin realizarea unui adevărat salt istoric către statutul de țară dezvoltată, prosperă și influentă, în centrul și nu la periferia Europei”.

Descriindu-se drept un „lider român” care „am avut privilegiul să ridic steagul României la NATO și să semnez încheierea negocierilor de aderare la UE”, trimitere la pozițiile diplomatice deținute în trecut, Geoană a afirmat că „am crezut că misiunea mea și a generației integrării s-a încheiat. Am avut iluzia să credem că, odată integrați politic în familia euro-atlantică, modernizarea, progresul și prosperitatea României vor veni automat”. Dar, a adăugat el, „ne-am înșelat”.

Fără „interese înguste de partid”

Geoană a propus „să avem curajul să regândim din temelii statul român și responsabilitatea în funcția publică, să rescriem criteriile după care ne alegem reprezentanții, astfel încât liderii țării să fie cu adevărat independenți de interesele înguste de partid și total dedicați marilor interese naționale ale țării, să promovăm meritocrația la fiecare nivel, să irigăm politicul cu resursa umană competentă și să recirculăm talentul între zona publică, privată și academică”.

„România are nevoie ca de aer de un nou model economic și de un contract social și democratic adecvat vremurilor de astăzi”, a afirmat Mircea Geoană, arătând că asta înseamnă „o regândire a relației între București și restul țării, între autoritățiile centrale și teritoriu, între noi și Europa”, asigurarea de locuri de muncă „pentru tinerele și tinerii noștri”, „investiții masive în educație (...), spitale noi și medici mai mulți care să rămână în țară, pentru că doar așa statul român își va convinge tinerii să nu-l abandoneze”.

Soluția, un independent. Ca el însuși

Geoană a spus că „toate aceste transformări nu pot fi gândite și aplicate doar de la București”, prin urmare, „arhitectura statului român trebuie schimbată din temelii”: „Avem nevoie de o gândire independentă la vârful statului, respectată și conectată la marile transformări ale lumii, dar ancorată în problemele reale ale țării, o gândire independentă, care să dea tonul și să lucreze cot la cot cu elitele locale competente, care deja văd clar calea corectă pentru ca România să devină o țară respectată și prosperă”.

Această „gândire independentă”, a continuat el, trebuie să fie „capabilă să găsească dialogul și echilibrul (...) între patriotism și europenism, între valori naționale și valori europene, între puterile statului și între stat și cetățean, între cei de acasă și cei de afară, între capitalul străin și cel românesc, între marele capital și firmele mici (...), între urban și rural”.

Nu în ultimul rând, a propus Geoană, „să încercăm o adevarată reconciliere între noi, fiicele și fiii aceluiași popor, unii resemnați, alții furioși, alții alegând să se rupă de o țară care pare să-i țină înapoi”, deoarece „toți aparținem unei singure națiuni, față de care avem obligația să ne strângem rândurile să-i dăm șansa unui nou început”.

„Avem nevoie la vârful statului de o gândire cu adevărat independentă de jocurile mici partizane, conectată profund la marile transformări ale lumii libere și dependentă exclusiv de marile interese naționale ale țării”, a insistat Geoană, adăugând că astfel s-ar ajunge la „o viziune a unei Românii iubite și admirate, descătușată de orice complex de inferioritate, o putere politică, economică și militară multi-regională și hrănindu-și, prin permanentă inovare și transformare, o foame aprigă de viitor, de succes, de autodepășire. O Românie în ascensiune și afirmare (...), evadând din plutonul țărilor în eternă dezvoltare și intrând pe ușa din față în clubul select al națiunilor dezvoltate și prospere”.

Anul electoral

De altfel, fără a exprima clar o intenție de a candida anul viitor la alegerile din România, în condițiile în care mandatul său de secretar general adjunct al NATO se va încheia, Geoană a sugerat un posibil come-back în politica românească, spunând că „2024 va fi anul în care ceasurile politice ale României, ale Europei și ale Americii se vor resincroniza”.

”Un nou lung ciclu politic, economic și strategic e pe cale să înceapă. De la Marea Unire și până la integrarea euroatlantică, România a știut să-și urmărească proiectul național, să profite de șocurile geostrategice și să-și unească toate energiile pozitive în momentele cheie ale istoriei naționale. Sunt convins că vom reuși și de această dată”, a spus Mircea Geoană.

„Nu vă simțiți responsabil?”

În sesiunea de întrebări și răspunsuri care a urmat, cele mai directe întrebări i le-a adresat un tânăr profesor de istorie, Alin Florin Oros, de la Liceul Ortodox.

În contextul în care în conferința sa a indicat ca vinovați de „neajunsurile României” politicienii care au condus țara și a subliniat importanța „meritocrației”, profesorul orădean l-a întrebat dacă se simte responsabil, în special ca fost președinte al PSD, partid fără elite, încăput apoi pe mâna unor personaje mult sub anvergura intelectuală cerută de pozițiile pe care le-au ocupat. „Nu vă simțiți responsabil, în calitate de lider politic român, cum v-ați descris, și direct responsabil pentru neajunsurile de care suferă România?”, a spus tânărul profesor.

Răspunsul? „Da, mă simt și eu responsabil pentru lucrurile pe care nu le-am făcut. Da... Dar dacă nu înveți și din ce greșești înseamnă că nu ai nicio șansă să progresezi”, a spus Geoană.

În condițiile în care surse politice citate de presă sugerează că fostul lider PSD ar putea candida anul viitor ca independent la Președinția României, Geoană a fost întrebat și despre asta. El a evitat răspunsul direct, dar nu a exclus posibilitatea: „Jobul meu la NATO este de a-mi face datoria până în ultima clipă și să asigur o succesiune corectă (n.r. – după încheierea mandatului actualului secretar general Jens Stoltenberg și înainte să-l preia succesorul acestuia). La întrebarea cu politica românească, vă spun sincer că nu e momentul acum să discutăm acest lucru, dar când se va termina mandatul vom vedea ce se va întâmpla atunci”.

Final, deci, deschis...

Vezi mai jos întregul discurs al lui Mircea Geoană!