Mina de... dolari: Detaliile afacerii prin care americanii vor să exploateze o mină din Bihor, „luând fața” chinezilor și rușilor (FOTO)

O veste surprinzătoare a făcut înconjurul României luna trecută: o firmă finanțată de o companie din America a pus mâna pe magneziul din subsolul Bihorului, promițând o investiție colosală, de peste un miliard de dolari, pentru extragerea și producerea metalului foarte căutat în industria europeană, dar furnizat aproape în exclusivitate de China.

Deși încă n-au semnat contractul cu autoritățile române, americanii par încrezători că în trei ani vor pune pe piață magneziu de Budureasa și promit că bihorenii nu vor suferi de pe urma poluării. Cum investiția pare prea frumoasă să fie reală, localnicii încă nu deschid șampaniile. „Se vorbește de sume atât de mari că nici nu știu ce să spun. Nu trag speranță la proiectul ăsta...”, zice primarul Adrian Magda.

Planurile lui Vîntu 

Descoperit în timpul căutărilor de uraniu din anii ’80, dar neexploatat de comuniști, zăcământul de la Budureasa a intrat în atenția publicului în 2006, când Geoasset SRL, o firmă controlată de controversatul afacerist Sorin Ovidiu Vîntu (foto), a primit de la Agenția Națională de Resurse Minerale (ANRM) o licență de exploatare pe 49 de ani pentru perimetrul minier Dealul Pițigușului. Aflat la circa 2 kilometri de ultima casă din sat, el ascunde calcare cu brucit cu un potențial uriaș de îmbogățire pentru cine le scoate la suprafață.

În brucitul prelucrat la temperaturi înalte se izolează magneziul, un metal la mare căutare în industria aeronautică și automobilistică pentru că este foarte rezistent, dar mult mai ușor ca aluminiul. Valoarea magneziului este dată de penuria lui: în UE nu mai există vreo asemenea exploatare, peste 90% din necesar fiind asigurat de China, iar restul de Rusia și alte țări asiatice.

Geoasset SRL avea planuri mari, pe măsura profitului de 10 miliarde de euro pe care trebuia să-l aducă mina, după cum a dezvăluit însuși SOV când a fost arestat pentru devalizarea Petromservice. Atunci, afaceristul acuza că este băgat la zdup pentru ca alții să pună mâna pe zăcământul din Budureasa. Când a fost condamnat la 2 ani de închisoare, pedeapsă pe care între timp a executat-o, afacerile i s-au dus în cap. Geoasset a intrat în insolvență, iar licența i-a fost revocată...

Câștigători pe hârtie 

La începutul acestui an, zăcământul a fost iar scos la mezat. După o procedură discretă, așa cum sunt toate ale ANRM, pe 18 aprilie firma Verde Magnesium SRL a fost declarată câștigătoarea licitației pentru explorarea minereului polimetalic din Dealul Pițigușului. Dreptul de explorare se acordă pentru 5 ani, iar miza este, de fapt, exploatarea, pentru că legea permite titularului permisului de prospecțiune să solicite direct, fără altă licitație, dreptul de a valorifica zăcământul. Contractul între ANRM și Verde Magnesium SRL nu a fost încă semnat, pentru că o a doua firmă competitoare a contestat rezultatul. Când se va da o soluție nu se știe.

Reprezentanții Verde Magnesium speră că își vor instala echipamentele la Budureasa cât mai curând. „Suntem nerăbdători să semnăm licența minieră. Acest lucru ne va permite să începem implementarea proiectului nostru, cu scopul ambițios de a livra o soluție verde locală pentru lanțurile de aprovizionare ale industriei din UE pentru magneziu metalic”, este mesajul postat pe contul de Linkedin al societății.

Înființată în 2019 cu obiectul de activitate extracția minereurilor metalifere, firma are sediul în București și un singur acționar, o companie cu același nume înregistrată în statul american Delaware și deținută de fondul privat de investiții Amerocap, cu afaceri în energie și resurse naturale derulate din Washington și Miami până la Londra, Bogota sau în Portugalia. Din echipa de management a investitorului face parte Spencer Abraham (foto), fost ministru al Energiei în administrația George W. Bush (2001-2005), în timp ce CEO-ul Verde Magnesium LLC este un fost director Audi, Bernd Martens. Nume solide...

Fără cianuri, acizi sau metale grele 

Americanii știu bine ce caută la Budureasa. Înainte de a concura pentru explorare, Verde Magnesium a încercat să cumpere licența pe care o avusese Geoasset, dar n-a ajuns la un consens cu lichidatorul judiciar. CEO-ul firmei, Alexandru Roșu (foto), admite că proiectul Budureasa este în analiză din 2018 și că din 2022 are certitudinea că va fi profitabil.

„Prin teste de laborator pilot realizate în China și SUA am demonstrat că, pe baza minereurilor existente în zonă, putem produce magneziu metalic verde. Dovezile au fost prezentate oficial Guvernului României și ANRM”, a precizat pentru BIHOREANUL Alexandru Roșu.

Compania și-a propus să producă magneziu în cuptoare aluminotermice, unde temperaturile de până la 2.400 de grade Celsius vor topi oxidul de magneziu obținut din calcarul de brucit. Printr-o procedură care folosește și deșeuri de aluminiu, fabrica va obține magneziu metalic, care va putea fi vândut pentru producția de autoturisme, rachete, avioane sau drone.

Utilizarea de cuptoare electrice și tehnologia pe care firma vrea să o folosească sunt cheia producției „verzi”, cu impact redus asupra mediului. „Noi urmărim să dezvoltăm un proiect verde, prietenos cu mediul. (...) În activitatea Verde Magnesium nu vor exista cianuri, contaminări cu acizi și metale grele, bataluri de reziduuri periculoase etc. Nimic din toate astea”, garantează CEO-ul.

Investiție uriașă

Compania a anunțat că și-a propus să livreze prima bară de magneziu în 2027. Reprezentanții ei nu vorbesc despre capacitatea zăcământului, dar au dezvăluit că mizează pe o producție anuală de 90.000 tone de magneziu, adică aproape jumătate din necesarul Uniunii Europene. Pentru câți ani nu se știe.

O altă cifră dezvăluită este cea a investiției totale pe care întreprinzătorii o vor face în producția de magneziu: aproape 1,5 miliarde de dolari, după spusele lui Roșu. „Din acest total, aproximativ 40% se vor investi în fabrica de magneziu, 40% în sustenabilitate (economie circulară, formarea de personal, energie regenerabilă, ecologizări, protecția mediului etc.), 10% în elemente de infrastructură și până la 10% în minerit”, explică Alexandru Roșu.

Accentul pus pe sustenabilitatea proiectului va face magneziul de România mai bun decât cel din China, chiar dacă va fi mai scump. Potrivit directorului, o tonă de magneziu de China costă 3.000 dolari, iar una de Budureasa este estimată la 5.000 dolari. Totuși, magneziul româno-american va fi preferat de industria europeană, pentru că are o amprentă redusă de carbon, deci taxe reduse pentru poluare.

Americanii par să mizeze și pe dorința UE de a investi în mineritul „verde”, pentru a reduce dependența de piața chineză. În urma lobby-ului făcut la Bruxelles, proiectul Amerocap figurează pe o listă cu 18 proiecte strategice, ceea ce sugerează posibilitatea ca la Budureasa să se investească nu doar dolari, ci și euro puși la bătaie de UE.

PIȚIGUȘ AMERICAN. Aflat la 2 kilometri de ultima casă din sat, Dealul Pițigușului din Budureasa, pe la poalele căruia curge cristalina Vale a Buduresei, ar putea să contribuie semnificativ la industria europeană automobilistică sau aeronautică. Versantul este format din calcare de brucit, roci din care se poate izola magneziul, iar o companie cu acționariat american știe și cum să facă asta

Bihorul, doar „exploatat”

Bihorenii ar putea să vadă magneziul doar în camioanele pornite spre fabrică. Într-un interviu acordat Ziarului Financiar anul trecut, când încă nici licitația ANRM nu era lansată, directorul Roșu a spus că Verde Magnesium ia în calcul ca brucitul extras de la Budureasa să fie prelucrat „undeva în centrul României”, din cauza unei infrastructuri precare în comuna bihoreană, care nu are rețea electrică de înaltă tensiune, nici rețea de gaz.

Pe lângă energie electrică și gaz, investitorul american mai are nevoie de apă industrială, cale ferată, autostradă și forță de muncă disponibilă. „Suntem interesați de amplasarea platformei în Bihor, dacă se întrunesc condițiile necesare”, zice, diplomat, Roșu.

Primarul Adrian Magda (foto) respinge clar scenariul în care americanii vin la Budureasa doar pentru exploatare. „Dacă nu vor prelucra aici, nu vor face nimic”, spune edilul social-democrat, candidat pentru al treilea mandat. El mizează pe faptul că primăria va avea un cuvânt de spus când va trebui să concesioneze terenurile și atunci va pune presiune pe investitori. „Rețeaua electrică se poate aduce de la Beiuș, iar noi avem proiectul de gaz pregătit”, zice Magda.

Bani buni din redevență

Deocamdată, primarul se arată sceptic față de întreg proiectul, chiar dacă planurile le-a auzit din gura lui Alexandru Roșu, care a venit prima oară în biroul său în urmă cu 4 ani, cu un delegat al Ambasadei SUA. „Deocamdată, n-au nici contract cu ANRM. Să îl semneze, să depună proiectul la Agenția de Mediu și apoi discutăm”, mai spune edilul.

Adrian Magda recunoaște că banii pe care comuna Budureasa i-ar încasa, fie și numai din redevența datorată statului de Verde Magnesium, ar fi bineveniți. Până nu demult, taxele achitate de firmele care exploatează bogățiile naturale ale României rămâneau autorităților centrale, însă în 2022, la propunerea ministrului bihorean al Dezvoltării, Cseke Attila, regulile s-au schimbat în favoarea administrațiilor locale. Acum, din redevența datorată pentru resurse minerale, 45% se distribuie primăriei pe teritoriul căreia se face exploatarea, 35% ajunge la bugetul județului și doar 20% la bugetul de stat.

Totuși, sumele mari vehiculate de americani îl fac pe edil să se întrebe dacă într-adevăr vor investi atât de mult. „Noi ne bucurăm și de o finanțare de 100.000 de lei, ei vorbesc de 1,5 miliarde de dolari. Sincer, mă sperie suma asta”, zice Magda. La Budureasa, exploatarea de magneziu pare, încă, un vis american îndepărtat...

CE SPUN LOCALNICII
Statul Român, câștigat sau îngenuncheat?

Când vor obține dreptul de explorare al zăcământului de la Budureasa, americanii de la Verde Magnesium vor trebui să concesioneze terenurile, pentru a săpa în subteranul acestora. Pământurile sunt în proprietatea Primăriei și a Asociației Urbariale Poiana, al cărei președinte, Cristian Dan, este un fost inginer geolog la Dobrești. Zice că meseria l-a făcut să cunoască bine zăcământul din comuna natală, dar și că nu va susține necondiționat proiectul minier.

„Iubesc prea mult acel loc și cu mine se va negocia greu. Dacă nu vor respecta procedurile de mediu, n-au șanse să intre acolo”, spune Dan, mărturisind că nu îl îngrijorează tehnologia de extracție, astăzi mult mai puțin poluantă decât pe vremuri, ci cum va arăta locul când exploatarea se va încheia. Pe de altă parte, ca mulți consăteni, se teme că deciziile îi vor ocoli pe cetățeni: „Statul Român ar putea fi îngenuncheat, s-ar putea să nu depindă de noi multe lucruri”.

Chiar dacă este foarte important pentru comunitatea locală, proiectul Verde Magnesium nu este subiect de discuție pe ulițele din Budureasa. Abordați de reporterul BIHOREANULUI, mai mulți localnici au spus fie că nu știu nimic despre el, fie că și ei au aflat doar ce au citit în ziare.