Despre cromatică şi psihologia culorilor

Despre psihologia culorilor se vorbeşte mult, mai ales în domeniul marketingului, al modei sau divertismentului. Culorile sunt peste tot în jurul nostru şi fiecare dintre ele, într-un anumit context, are impact asupra noastră. S-au făcut studii - de exemplu - asupra gradului de atractivitate al femeilor în funcţie de culorile hainelor pe care le poartă şi a reieşit că femeile îmbrăcate în roşu strident sunt percepute ca fiind nu doar mai atrăgătoare, dar şi mai dispuse la iniţierea unei relaţii sexuale.

Asta deoarece roşul inspiră pericol (motiv pentru care este folosit în semnele de circulaţie care interzic anumite lucruri). Este posibil ca psihologia culorii roşii să se lege de culoarea sângelui, motiv pentru care atribuim semnificaţia de pericol acestei culori. La fel - femeile roşcate sunt percepute ca fiind mai atrăgătoare decât blondele, brunetele sau şatenele. Parţial pentru că ponderea roşcatelor naturale în lume (undeva sub 0,2% din populaţia planetei) este extrem de mică, parţial deoarece culoarea stridentă emite ideea de pericol şi - implicit - de "inaccesibil". Ori ceea ce este inaccesibil este perceput ca o provocare de majoritatea bărbaţilor.

Culoarea neagră o asociem cu doliul şi necunoscutul, o posibilă reminiscenţă ancestrală din vremurile în care strămoşii noştri încă nu descoperiseră focul, iar noaptea însemna beznă totală şi incertitudine.

Galbenul - găsit des în natură - este o culoare stridentă care atrage atenţia. Plantele, insectele şi unele animale se folosesc de galben pentru a atrage atenţia, fie că e vorba de polenizarea unei flori, fie că e vorba de atragerea unui partener. Dat fiind faptul că galbenul atrage uşor atenţia şi iese rapid în evidenţă, faţă de alte culori, este folosit des ca tehnică de marketing atunci când un designer sau producător vrea să-l facă pe privitor mai atent la un anumit element. Preţurile mici ale produselor din supermarketuri sunt deseori puse pe un fond galben iar promoţiile sunt subliniate vizual cu aceeaşi culoare.

Albul îl asociem de cele mai multe ori cu puritatea tocmai pentru că este o culoare peste care celelalte culori, suprapuse, devin vizibile. În vremurile de demult, când igiena populaţiei era precară, iar mijloacele curăţării eficiente a hainelor lipseau, un veşmânt alb era greu de întreţinut şi era rezervat de obicei clericilor, nobililor, copiilor ori altor persoane considerate "pure".

În design, verdele rezonează cu prospeţimea. Verdele este peste tot în jurul nostru, dat de clorofila plantelor. O plantă ruptă trece de la tente de verde crud la tente de verde închis până în punctul în care îşi pierde din prospeţime şi se întunecă. În marketing şi design verdele este folosit atunci când artistul vrea să imprime ideea de nou, proaspăt, inovator, de încredere.

Albastrul şi derivatele lui (mov, bleumarin) sunt sinonime cu calmul. Prezent în ocean, cer, unele plante şi animale, albastrul este cel mai des folosită culoare în publicitate după negru - atunci când este utilizat ca şi culoare de fond - deoarece permite evidenţierea eficientă a literelor albe sau galbene pe produse, fără a face uz de un roşu strident ori un negru morbid.

Psihologia culorilor ne influenţează deciziile, opţiunile politice, gusturile vestimentare şi stă chiar şi la baza tensiunilor rasiale de pe glob. Ne dictează ce şi în ce cantitate să cumpărăm, la ce preţ şi în ce ocazii. O reclamă la scutece de bebeluşi nu va face uz de fond negru ori roşu strident, ci va utiliza alb şi albastru, pentru a inspira calm şi puritate. Vom fi atraşi cu privirea mai rapid de o persoană îmbrăcată în portocaliu decât de una îmbrăcată în albastru. Vom aprecia mai mult un cadou împachetat în verde decât unul în alb.

În funcţie de context însă, semnificaţia culorilor tinde să se schimbe. Astfel, în mediile cu înaltă prosperitate economică, culorile închise denotă lux. Dovadă stau ambalajele parfumurilor ori culorile cu care firmele ce vând produse scumpe fac reclamă acelor produse. În China albul, şi nu negrul, este asociat cu doliul. În Africa Centrală albul este sinonim cu maleficul din cauza preponderenţei culorii negre în pigmentaţia populaţiei.

În funcţie de regimul politic, culorile îşi schimbă importanţa; regimurile totalitare pun accent pe culori fade şi închise, în timp ce democraţiile şi monarhiile pun accent pe culori vii. Ar mai fi de tratat importanţa derivatelor din culorile de bază: auriu, argintiu, fucsia, magenta, cenuşiu şi alte tente care apar des şi se pliază pe psihic în funcţie de context.

Auriul este asociat cu bogăţia din cauza culorii aurului, argintiul este o culoare rece şi face trimitere la metal, dur, inflexibil, durabil. O combinaţie fadă de verde şi albastru inspiră calm şi tocmai de aceea este folosită des în spitale şi clinici.

Contextul, vremurile, precum şi unele influenţe externe schimbă constant semnificaţia pe care o atribuim culorilor. De exemplu, isteria femeilor blonde din America anilor '50 a fost iniţiată de succesul actriţei Marilyn Monroe. Vreme de câţiva ani standardul femeii atrăgătoare s-a schimbat din pricina unei singure persoane, iar femeia blondă a fost asociată un timp cu atracţia sexuală, în ciuda rarităţii naturale a roşcatelor de pe planetă.