Comune care n-ar trebui să existe

Imaginaţi-vă o maşină electrică ce consumă pentru claxon 80% din puterea bateriei. Aţi zice că e o aberaţie tehnică şi că un astfel de produs nu e viabil. În schimb, dacă există aberaţii în administraţia locală, lucrurile merg mai departe, ba riscă să se perpetueze la infinit.

Discutăm pe cifre. Un sfert dintre unităţile administrative din Bihor nu-şi pot plăti din veniturile proprii salariile angajaţilor. Pornind de la Hidişelu de Sus, în care salariile reprezintă 100,48% din venituri, până la Pietroasa, unde ajungem la 193%, avem o grămadă de comune care economic nu sunt viabile.

Şi vorbim doar de salarii. Numai că o primărie presupune şi alte cheltuieli, de la întreţinere la chirii şi la consumabile. Nici nu mai vorbim de sume pentru cofinanţarea proiectelor europene. Iar ca tabloul catastrofei să fie complet, după ce că amărâtele de comune în cauză nu se închid pe buget, destule nici nu colectează impozitele, multe, puţine, câte or fi ele.

Aşa că, an de an, din banii tuturor plătim salarii pentru nişte localităţi care nu se pot întreţine singure. Soluţia evidentă ar fi comasarea mai multor comune, pentru ca salariile slujbaşilor să fie împărţite la un număr mai mare de cetăţeni. 

O comună cu până pe la 10.000 de suflete ar avea numai avantaje. Ar găsi mai uşor investitori dispuşi să vină, ba medicii poate ar fi tentaţi să-şi deschidă cabinete, şcolile din centrele de comune ar deveni mai puternice, cu mai mulţi elevi şi dascăli mai bine pregătiţi...

Doar printr-o simplă redesenare administrativ-teritorială s-ar obţine economii uriaşe la buget, iar comunele ar avea o şansă în plus de a reveni la viaţă. Numai să vrea politicienii...