România impracticabilă

Poate din naivitate, poate din cauza educaţiei, am fost mereu încredinţat că, oricât de greu ar fi, aici e ţara noastră, iar ăsta este un motiv temeinic pentru ca orice "aparţinător" să o aleagă. Să-i fie opţiune, preferinţă. Nu fatalitate, nu resemnare. Să o cultive şi să o frecventeze, să încerce în viaţa de toate zilele să o schimbe pe cât îl duce mintea şi îl ţin puterile. Cum anume, credeam că e simplu: făcându-ţi cât mai bine munca, plătindu-ţi taxele, informându-te, judecând şi mergând la vot, trecând strada pe verde şi aruncând gunoiul la coş, nu la nimereală.

Am avut şansa să umblu prin lume. Am fost şi sunt călător şi prin ţară, descoperind frumuseţi către care nu mă ademenise niciun ghid sau agenţie de turism, despre care nu văzusem mai nimic la televiziunile noastre, spre care mă stârniseră mai mult manualele de geografie şi de istorie, legendele cele vechi şi poveştile prietenilor. Aşa m-am îndrăgostit de România cea la fel de pitorească pe cât este de necăjită, aşa am întâlnit oameni de treabă care spulberă prejudecăţi ba despre "lenea moldovenilor", ba despre "neseriozitatea Miticilor".

Am căpătat şi mi s-a întărit credinţa că sunt multe de văzut şi multe de învăţat despre ţară, oricât de mare şi de îndreptăţit ar fi visul de a vedea întregul mapamond. Urmarea este că până şi despre decizia petrecerii concediului aici şi nu prin vreo rezervaţie all inclusive de aiurea am crezut că poate fi un act de patriotism, sentimental, dar şi foarte pragmatic deopotrivă. Căci dacă noi fugim nu doar din, ci şi de propria ţară, cheltuind pe afară agoniseala de peste ani, cum să nu o ducă prost propria industrie de turism, serviciile, până la urmă finanţele?

Nefiind un încăpăţânat fanatic şi vetust, înţeleg de ce mulţi amici îşi fac vacanţele oriunde numai în ţară nu, şi nici pe departe nu-i bănuiesc de mai puţin patriotism. De prea multe ori "dincolo este mai ieftin" nu-i doar o reclamă, ci o realitate, de prea multe ori trebuie să admitem că dincolo totul e mai îngrijit, pe când "eterna şi fascinanta Românie" se zbate în delăsare. Poţi să disperi vrând să ajungi, de pildă, la Curtea de Argeş, pentru că drumurile sunt capcane fără capăt. Te iau nervii căutând cutare "obiectiv turistic" pe care ştabii de la Turism îl promovează cu milioane de euro la televiziuni europene, în timp ce tovarăşii lor de la Drumuri nu pun pe marginea şoselelor nici măcar nişte amărâte de indicatoare, necum asfalt.

Ani întregi, singura "lucrare" pe drumurile României a fost frenetica şi, pentru unii, bănoasa amplasare a panourilor cu cinicul mesaj "Aici sunt banii dumneavoastră!". Alţi bandiţi voiau acum sondaje despre "gradul de satisfacţie" al românilor cu privire la liliputanele lor autostrăzi. Mi-aş dori totuşi să apuc ziua în care să ne putem ura "Drum bun!" în propria ţară fără să ne bănuim că ne batem joc unii de alţii.