Stat poliţienesc: 300.000 de români ascultaţi în numai 5 ani. Instanţele din Bihor, fruntaşe la exces de zel!

Dezvăluire de senzaţie a avocatului Radu Chiriţă: în perioada 2010-2015, judecătorii au emis peste 100.000 de autorizaţii de interceptări telefonice. Au existat 61 de instanţe care nu au respins nicio cerere, cum ar fi Curtea de Apel Oradea sau Judecătoria Salonta, dar şi câteva care ascund aceste cifre, cum e Tribunalul Bihor.

Drepturi teoretice

Ancheta a pornit de la o sentinţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a observat, în raport cu Republica Moldova, numărul uriaş de cereri de interceptare a telefoanelor formulate vreme de vreo trei ani, dar mai ales faptul că peste 97% din acestea au fost admise.

Concluzia judecătorilor europeni a fost aceea că sistemul de protecţie a dreptului la viaţă privată şi la inviolabilitatea corespondenţei a eşuat, câtă vreme judecătorii interni au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indică, în realitate, lipsa oricărei garanţii contra arbitrariului. 

Avocatul Radu Chiriţă, cadru didactic la Facultatea de Drept a Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca, specializat în jurisprudenţţa CEDO, a constat că exact aceeaşi situaţie - şi cam acelaşi procent – se înregistrează şi în România!

La foc automat

Chiriţă a solicitat tuturor instanţelor din ţară să îi comunice numărul solicitărilor de interceptări telefonice din perioada 2010–2015, concluzia fiind că, în perioada de referinţă, au fost ascultate circa 300.000 de persoane, un număr uriaş, de 10 ori mai mare, de pildă, decât cel al deţinuţilor din sistemul penitenciar românesc.

„În total s-a cerut autorizarea interceptării telefoanelor de 109.946 ori în cei aproape 5 ani care au făcut obiectul solicitării. Din ele, au fost admise 102.729 cereri. De regulă, pe o cerere figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere şi estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în ăştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni”, a spus Chiriţă.

Stat poliţienesc

Potrivit avocatului, la cele 6 curţi de apel din ţară (inclusiv la cea din Oradea) au fost admise cererile de interceptare a telefoanelor în proporţie de 100%, în total fiind vorba de 61 de instanţe care au admis tot ce s-a cerut.

„Am cerut în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul liber la informaţii publice la toate instanţele din ţară să mi se comunice numărul solicitărilor de autorizare a interceptărilor telefoanelor în perioada 2010 - septembrie 2015, numărul celor admise şi numărul celor respinse. Am primit datele de la 173 de judecătorii din cele 176 existente, de la 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curţi de apel, de la toate instanţele militare şi de la ÎCCJ”.

Avocatul a subliniat că se aştepta să vadă nişte cifre ridicate, dar nu chiar la acest nivel. „Faptul că se solicită e una, faptul că se încuviinţează de instanţe pe bandă rulantă este inacceptabil pentru că indică faptul că judecătorii şi-au uitat prima lor misiune într-un stat de drept, şi anume că trebuie să ne protejeze drepturile. În procedura de interceptare judecătorul a fost pus ca să preîntâmpine abuzul în ascultarea telefoanelor, or ei nu par să îşi facă treaba. E un stat poliţienesc. Statul poliţienesc e cel în care lipseşte controlul judecătoresc, or la noi, teoretic îl avem, dar practic e ca şi cum nu ar fi, pentru că dacă orice se cere se admite pe bandă rulantă e ca şi când nu am avea control judecătoresc şi ajung autorităţile să asculte pe cine vor”, a precizat Chiriţă.

Toată lumea, urmărită

Câteva din exemplele date de avocat sunt şocante. De exemplu, Înalta Curte a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una. “Probabil că cel vizat o fi fost mort, atfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremă”, a comentat Chiriţă.

Surprinde, de asemenea, numărul mare de solicitări adresate Judecătoriilor, care au în competenţă infracţiuni comune. “Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet?”, spune avocatul, descriind situaţia unei localităţi cu nici 7.000 de cetăţeni.

Instanţele din Bihor, fruntaşe la interceptări

Excesul de zel se manifestă din plin şi în instanţele bihorene. În perioada studiată, Curtea de Apel Oradea a primit 83 de solicitări de interceptări, aprobând toate solicitările procurorilor. La fel a făcut şi Judecătoria Salonta, toate cele 44 de cereri fiind aprobate, potrivit datelor culese de avocat.

Două instanţe din judeţ au respins câte o singură solicitare a procurorilor (Judecătoria Beiuş: 76 interceptări aprobate din 77 de cereri, respectiv Judecătoria Marghita, 17 din 18), Judecătoria Oradea a aprobat 401 din 415 (procent de 96,63%), iar Judecătoria Aleşd 67 din 71 (94,37%).

Tribunalul Bihor, cea mai opacă instanţă locală, se numără printre cele 5 din întreaga ţară care au refuzat să comunice informaţiile cerute, deşi acestea sunt de evident interes public. Aproape sigur, motivul este tocmai procentul ridicat, dacă nu cumva chiar 100%, al cererilor aprobate. Pentru acest refuz, instanţa bihoreană a şi fost acţionată în judecată de avocatul clujean.

“A fost greu… ICCJ nu a răspuns iniţial pe motiv că trebuie să îmi justific interesul. La a doua încercare o răspuns. Unele instanţe m-au minţit în faţă că cică nu au astfel de date. După plângerile administrative, unele şi-au amintit că le au şi le-au trimis. Altele nu. Alte instanţe mi-au spus că nu sunt informaţii de interes public sau că nu pot să îmi dea datele pentru că demască identitatea părţilor. Cel mai celebru nume de pe listă, onor Tribunalul Cluj. O să le dau în judecată pe toate care nu or răspuns niciodată sau pe cele care refuză să dea datele”, a anunţat Radu Chiriţă.