Prezumţia de nesimţire

Preşedintele PPDD-ului bihorean, Ioan "Puiu" Lascău, a intrat undeva în spaţiul Schengen. Asta ca să nu intre la puşcărie. Iată, totuşi, încă un politician care a ajuns să dea socoteală în faţa legii!

Chiar nu pricep: oare partidele sunt aşa de sărace în oameni valoroşi încât trebuie să scoată în faţă toţi penalii? L-am văzut pe Crin Antonescu cum îl apără pe suspectul Relu Fenechiu, explicând cum acesta este nevinovat până la o sentinţă judecătorească şi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Dar prezumţia că toţi politicienii ar trebui să aibă obraz când se aplică? Mă aştept ca în curând şi Adrian Năstase să fie reevaluat şi să reintre în forţă în PSD, de parcă ar fi fost deţinut politic şi nu un borfaş de talie internaţională.

Poate că unii cu dosare penale vor demonstra în justiţie că sunt nevinovaţi. Dar de ce nu pot lua o pauză de la partid până nu se lămuresc lucrurile? Ne mai mirăm că se uită occidentalii la noi cu albuşul ochiului când văd că Parlamentul României adună mai eficient infractorii decât Interpolul? Nu degeaba rămân nemuritoare şi actuale versurile lui Păstorel Teodoreanu: "Din Banat şi pân' la Iaşi / Se resimte lipsa sării / Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi / Au ajuns la cârma ţării".

Dar până la urmă ce ne tot mirăm de conducătorii noştri? Tot mai multe ţări din Uniunea Europeană consideră România o ţară de hoţi. Şi cum în ţara orbilor chioru-i împărat, era normal ca şi conducătorii să nu fie altceva decât un fel de infractori cu imunitate.