"Meciul" galeriei: Cu riscul de a-şi ridica în cap artiştii plastici, primarul Ilie Bolojan vrea să mute Galeria de Artă

Anul 2015 a debutat cu un scandal "artistic". Speriaţi de intenţia primarului Ilie Bolojan de a muta Galeria de Artă din strada Republicii 15, artiştii plastici orădeni au încercat să-l înduplece prin apropiaţi.

Aceştia s-au plâns consilierului local Daniel Vulcu, actor de profesie, şi l-au rugat pe sticlarul Ioan Tămâian, deputat PNL de Sibiu, să-l abordeze pe edil într-o şedinţă de partid desfăşurată la Bucureşti. Intervenţiile n-au făcut însă decât să-l enerveze pe edil. "Nu înţeleg ce au toţi, galeria se mută într-un sediu mai bun!", susţine primarul.

Evacuarea!

Contractul de închiriere a spaţiului din strada Republicii a expirat în decembrie, anul trecut, şi nu a mai fost prelungit. Amenajat în 2005 pe locul fostului restaurant Select, spaţiul de circa 180 metri pătraţi este folosit de Uniunea Artiştilor Plastici Oradea şi Ordinul Arhitecţilor Bihor, care îşi împart în mod egal chiria simbolică (400 lei pe trimestru) şi ţin aici expoziţii în baza unui calendar prestabilit.

În plus, de-a lungul săptămânii, galeria funcţionează şi ca magazin de desfacere. "E unicul spaţiu în care mai pot vinde artiştii plastici orădeni. Aşa cum este, mic şi nenorocit, măcar îl ştie lumea", spune Aurel Roşu, preşedintele UAP Oradea, care se declară convins că mutarea galeriei va duce la închiderea filialei. "Peste tot în ţară galeriile de artă funcţionează în centrul oraşului. Nimeni nu merge la periferie să cumpere un tablou", spune artistul.

Schimb la schimb

Artiştii se agită degeaba: mutarea galeriei e ca şi hotărâtă. Primarul Ilie Bolojan (foto) vrea să cedeze spaţiul acesteia în schimbul unor apartamente din casa Darvas La Roche din strada Iosif Vulcan, unde municipalitatea, care deţine deja o parte din imobil, intenţionează să amenajeze un Muzeu Art Nouveau, dar pentru a putea atrage fonduri europene trebuie să îl aibă integral în proprietate. "Proprietarii apartamentelor ne-au cerut la schimb un amplasament pe strada Republicii. Cel mai potrivit este galeria de artă", explică primarul.

Edilul spune că UAP nu va ajunge în stradă, iar spaţiul de vânzare al artiştilor plastici se va muta în sinagoga Zion din Piaţa Independenţei. Imobilul, de peste trei ori mai mare (600 metri pătraţi), a fost concesionat de municipalitate pe 15 ani de la Comunitatea Evreilor, Primăria investeşte în reabilitarea clădirii, inclusiv a picturilor interioare (circa 1,9 milioane euro, din bani europeni), iar din iunie, după finalizarea lucrărilor, aceasta va intra în circuitul turistic ca sală multifuncţională pentru expoziţii şi spectacole, precum şi ca punct de informare turistică.  "Artiştii vor avea la dispoziţie un spaţiu mult mai mare, cu aflux de turişti asigurat şi cu parcare în vecinătate. Nu văd de ce s-ar plânge", spune edilul.

Sinagoga cu vânzare

Cu toate acestea, artiştii sunt convinşi că mutarea îi va ruina. Pictorul Cornel Abrudan spune că peste 80% din clienţi sunt orădeni care îşi completează colecţiile sau care vor să ofere cadouri. "Orădeanul e obişnuit să ne găsească pe Corso. Dacă ne mută, nu mai vindem nimic. Turistul nu cumpără tablouri cu 1.000 lei, ci piese mici şi ieftine care pot servi de suveniruri".

În plus, artiştii cred că sinagoga ar fi nepotrivită pentru expoziţii. "Arta contemporană depăşeşte limitele impuse de un spaţiu de cult. Jumătate din artişii orădeni nu vor putea expune aici. Şi chiar dacă ar putea, nu îl văd pe vizitatorul care vine cu kipa pe cap să cumpere un nud", spune lectorul universitar Mihaela Tătulescu, din cadrul Facultăţii de Arte.

Radu Târnăveanu (foto), administratorul filialei UAP, crede şi el că, în ciuda spaţiului generos, sinagoga e improprie unei expoziţii, oricât de "cuminte" ar fi tema. "Pentru o expoziţie ai nevoie de un spaţiu mare cu pereţii albi, neutri. Aici sala are bănci pe mijloc, deci nu ai unde pune soclul statuilor, iar pictura tocmai se restaurează, deci nu vei putea bate niciun cui în perete ca să atârni un tablou", spune artistul.

Artă şi decenţă

Cristian Beltechi, directorul Administraţiei Imobiliare Oradea, care a preluat în comodat sinagoga Zion, crede că artiştii, pur şi simplu, exagerează. "Conform înţelegerii încheiate cu Comunitatea Evreilor, în sinagogă nu se vor putea expune obscenităţi şi însemne antisemite. În rest, nu vor fi niciun fel de restricţii", explică Beltechi.

Spusele îi sunt susţinute inclusiv de  preşedintele Comunităţii Evreilor, Felix Koppelmann (foto). "Este vorba de o sinagogă, deci se impune o anumită decenţă: WC-ul se amenajează afară şi nu se pun pe clădire însemnele altor religii. În schimb, se poate servi o şampanie, dar fără să se deschidă acolo un bar, se poate pune muzică, dar să nu fie bisericească, se pot expune statui, dar ca opere de artă, nu ca obiecte de cult. Că mai apare un nud sau altceva, nu văd nicio problemă câtă vreme nu jigneşte vreuna din cele trei religii monoteiste", spune Koppelmann.

Pentru că, până la urmă, arta trebuie să unească, nu-i aşa? Chiar dacă, deocamdată, e mai mult pricină de zâzanie...

Relaţia tensionată a primarului Ilie Bolojan cu artiştii orădeni, mai mult sau mai puţin neînţeleşi, nu e chiar o noutate. Reprezentanţi ai mediului artistic au criticat proiectul de reabilitare a Pieţei Unirii şi s-au opus mutării Muzeului Ţării Crişurilor în Cetate, dar nimic nu l-a supărat pe edil mai tare decât faptul că a fost persiflat pentru o idee de la începutul primului mandat.

Atunci, Bolojan le-a propus artiştilor plastici ca, în schimbul ajutorului dat de municipalitate, care le oferea spaţii pentru creaţie şi vânzare, aceştia să doneze oraşului măcar o lucrare pe an, piesele urmând să fie oferite de conducerea Primăriei oficialilor care vizitează Oradea. Artiştii au trimis însă un triptic din lemn, un desen şi o acuarelă realizate într-o manieră suficient de modernistă încât să fie imposibil de oferit unor musafiri. Primarul s-a simţit jignit şi le-a transmis autorilor să vină să-şi recupereze "operele".

Pictorul Cornel Abrudan (foto) susţine acum că a fost doar o neînţelegere. "Primăria trebuia să spună clar că vrea lucrări cu ramă, cu temă Oradea, care să poată încăpea într-o pungă de cadou. Dar n-a spus. Aşa, a dat fiecare ce-a avut. Lipsa criteriilor a dus la arbitrariu, iar arbitrariul la scandal", povesteşte artistul.