Ioan Lucian: "Nu mai sunt un Dandy"

Fost fundaş dreapta şi mijlocaş în anii '80, preşedintele FC Bihor Ioan Lucian regretă că, deşi în 2003 promovase în Divizia A, a fost schimbat pe criterii politice. Şi recunoaşte că de atunci şi-a dorit această funcţie fără încetare.

"M-am maturizat în ultimii ani", adaugă el, convins că a devenit un adevărat om de afaceri abia după ce s-a confruntat cu falimentul şi era să rămână fără nimic.

Aţi ajuns preşedinte al FC Bihor pentru că aţi cerut funcţia. Ce-aţi promis în schimb?

M-am angajat la două obiective financiare şi alte două sportive. În plan financiar, asigurarea unor contribuţii private de 200.000 de lei până la încheierea turului şi de 500.000 de euro până la finele campionatului. Dacă o să aduc doar 450.000 de euro, sper să nu mă condamne nimeni. Din punct de vedere sportiv, vreau să încheiem ediţia în prima jumătate a clasamentului, iar la anul să atacăm promovarea în Liga I.

Se poate, cu echipa asta?

La sfârşitul turului facem o triere a jucătorilor şi o să rămână doar cei care, acceptând condiţiile existente, îşi doresc să rămână pentru aceste obiective.

Sunt şi suporteri care cred că nu ne trebuie Liga I, că n-am rezista între atâţia rechini, dar vor ca echipa să joace frumos, să facă spectacol...

Nu. Eu cred că orice suporter ar vrea ca echipa să aibă un joc de divizia A şi să-l arate în divizia A.

V-aţi propus găsirea unui cumpărător?

E unul din obiective. Dar nu i-aş zice cumpărător, ci investitor, care să aleagă între cumpărarea pachetului majoritar, asociere sau sponsorizare. Eu cred că Primăria şi Consiliul Judeţean nu ar trebui să se retragă din fotbal, ci doar să-şi diminueze contribuţia.

Puteţi numi nişte oameni de afaceri interesaţi?

Nu.

Pentru că încă nu există?

Pentru că suntem la nivel de tratative şi n-aş vrea să vorbesc fără ceva concretizat.

Cu Bihorul, la greu

De ce vă doriţi funcţia? Păreţi lipsit de modestie...

Eu n-am ascuns că mi-am dorit-o. Dar se cam uită că Ioan Lucian n-a solicitat niciodată să fie preşedinte când lucrurile erau bune la club. Eu m-am implicat atunci când a fost greu. În 92-93 am adunat peste 200.000 de dolari pentru club, când era în pragul desfiinţării. Atunci, pentru prima dată în România, am făcut o societate pe acţiuni având ca scop susţinerea unei echipe de fotbal. În 2002, după doi ani în care Liberty eşuase la promovare, în colaborare cu Consiliul Local, clubul şi-a propus să atingă acest obiectiv. Am fost numit preşedinte, iar Dumnezeu ne-a ajutat să promovăm. Nu spun că numai datorită mie, dar am avut şi eu o contribuţie. Şi acum am venit la greu. Mi-am pus pielea la bătaie pentru că doresc să demonstrez că dacă problemele FC Bihor sunt tratate serios, acesta poate redeveni un club-fanion.

Dvs. vreţi ca suporterii să devină şi acţionari, dând exemplu Girondins Bordeaux, cu 20.000 de acţionari. Dar unii n-ar plăti nici bilet la meci...

Ideea asta e una din cele trei variante şi n-am s-o abandonez, fie şi ca să vedem cât de iubit este clubul. Mai am varianta de a găsi mai multe companii care să asigure împreună bugetul sau o companie mare care să susţină clubul singură.

Sunt din Oradea firmele la care vă gândiţi?

Şi din Oradea, dar şi din străinătate. Mai multe nu pot spune acum. Dar revenind la suporterii-acţionari, ştiu că există rezerve fiindcă n-au fost rezultate care să-i atragă. Or tocmai asta vreau să facem, să dovedim că suntem oameni serioşi, cu toţii bihoreni, care pricep fenomenul şi care îşi pun obrazul pentru club.

Aţi afirmat că aţi ales antrenorii, pe Ovidiu Lazăr şi Sandor Kulcsar, într-o noapte. N-a fost o decizie pripită?

Nu. M-am sfătuit cu 12 foşti jucători, cu Jenei, cu Mircea Rădulescu, şi în urma discuţiilor cu acest consiliu consultativ m-am oprit la ei. Sincer, în cazul lui Lazăr a contat foarte mult şi faptul că el şi-a dorit foarte, foarte tare să se implice.

Bolojan a avut rezerve

Cine a avut rolul decisiv în desemnarea dvs., primarul Ilie Bolojan sau preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Ţîrle?

Sunt impresionat de susţinerea din partea domnului Ţîrle, deşi cu domnia sa n-am prea avut tangenţe înainte să propun înscrierea clubului în Divizia B, şi nu în C, chiar şi în baza unei subscripţii publice. Domnul Bolojan a fost mai rezervat pentru că, fiind mai aproape de club, probabil ştia mai multe despre ce se întâmplă în interior şi poate a vrut ca în acest fel să asigure o susţinere mai puternică din partea CJ. I-am înţeles poziţia şi nu-i fac niciun reproş. Cu atât mai bine va fi dacă voi urni lucrurile, căci voi avea un susţinător în domnia sa.

Apropo de reproşuri: se spune că aţi preluat Federaţia Patronilor deşi aţi demonstrat că nu vă pricepeţi la afaceri, dovadă fiind falimentul firmelor dvs.

Am câteva precizări. Unu: în 1991 am fost unul din cei patru fondatori ai Federaţiei Patronilor. Doi: până în 2000, când am fost ales preşedinte, erau 35 de firme membre, din care doar 12 cotizante. Am dezvoltat-o încât acum suntem cea mai mare organizaţie patronală judeţeană. Rulăm miliarde de lei. Uniunea Naţională a Patronatelor a rulat anul trecut 9 miliarde de lei, iar noi 8 miliarde.

Legat de nepriceperea în afaceri, recunosc că am avut o perioadă foarte grea, cu pierderi mari, şi a trebuit să-mi restructurez afacerile. Dar m-a ajutat Dumnezeu şi de patru ani mi-am revenit aproape la nivelul pe care l-am avut. Dar nu mai fac tam-tam, pentru că odată cu vârsta am devenit şi eu mai precaut. A fost o lecţie de viaţă şi pot spune că mă consider un adevărat om de afaceri doar după ce am trecut prin acele greutăţi. Ce nu te omoară te întăreşte.

Lefurile pe care dvs. şi antrenorii le-aţi făcut publice la instalarea în funcţii sunt derizorii. Ce răspundeţi celor care zic că aţi venit pentru bani?

Data trecută când am fost preşedinte, timp de aproape doi ani, n-am luat niciun leu. Am crezut că voi putea discuta despre salariu după promovare. N-am mai ajuns la discuţie, deşi am promovat, pentru că am fost schimbat pe considerente politice. Acum, mi-am luat din nou nişte angajamente şi cred că obligativitatea de a mi le realiza e mai importantă decât salariul. Am cerut membrilor AGA să vadă care a fost cel mai mic salariu şi să taie din el 300 de euro. Despre viitoarea leafă vom discuta după ce-mi onorez angajamentele.

M-a schimbat viaţa

Tot la reproşuri, unii spun că prea sunteţi un dandy...

Din respect pentru ce fac, mi-am impus să fiu mereu la patru ace. Dandy, la vârsta mea, nu se mai pune problema să fiu, pentru că şi schimbările din viaţa mea mă obligă la o viaţă decentă şi onorabilă.

Deci v-aţi schimbat mult?

M-a schimbat viaţa, m-au schimbat încercările prin care am trecut. Cred cu tărie că am ajuns un om matur.

Cum veţi aduce suporterii lângă jucători şi invers?

Vizăm un plan de marketing pentru apropierea echipei de tribune. Printre primele acţiuni va fi vizitarea tuturor oraşelor din judeţ, unde la primării sau în sălile de sport jucătorii să se întâlnească cu microbiştii. La club vrem să punem pe pereţi pozele jucătorilor emblematici, pentru că din păcate sunt acum băieţi la echipă care nu ştiu cine a fost Kun Attila, Bodola, Zare... Orice idee care să inducă jucătorilor dragostea faţă de culorile clubului va fi pusă în practică.

Acum câţiva ani spuneaţi că vreţi să preluaţi Poli Iaşi. De ce aţi vrut şi de ce n-aţi mai făcut-o?

În 2006, la chemarea antrenorului Ionuţ Popa, am fost să văd acea echipă care semăna cu FC Bihor din punctul de vedere al acţionariatului, în sensul că tot Primăria şi Consiliul Judeţean sunt implicate, dar care avea datorii mari. Ionuţ Popa m-a întrebat dacă ştiu pe cineva să ajute şi am mers cu Daniel Condratov, care avea în zonă interese imobiliare. Treaba a căzut pentru că nouă ni se spusese că Poli avea datorii de 800.000 de euro, dar s-a descoperit că erau de 1,8 milioane de euro.

Vom cerne echipa

Spuneaţi că la FC Bihor criza s-a încheiat, adică jucătorii trebuie să joace fără să se tot plângă. Au înţeles sau nu?

Mi-am dat seama care doresc performanţă şi care sunt cu mintea în altă parte. Cred că în retur vor rămâne doar cei care vor să joace cu capul sus.

E vreo diferenţă între jucătorii bihoreni şi cei "importaţi"?

La localnici există elementul ruşine. Îmi spunea Bundea că pe el l-a durut foarte tare meciul pierdut cu Baia Mare. Iese din casă, prietenii se uită altfel la el, îi e ruşine. Sigur, un profesionist ar trebui să joace oriunde la un nivel ridicat.

Pe jucători i-a văzut vreun psiholog?

Mulţi sunt blocaţi. Pierzând meci de meci, sunt căzuţi psihic şi atunci trebuie să-i trezim cumva. Aş vrea să-i testăm din toate punctele de vedere.

Ce credeţi, vine italianul Criniti să dea 10 milioane de euro pe FC Bihor sau a blufat?

Nu vreau să fac comentarii, dar când tratezi cu două instituţii publice trebuie să dovedeşti seriozitate. Dacă e dornic să facă acest lucru, nu va fi refuzat. Chiar am spus membrilor AGA că m-aş bucura să vină un investitor puternic. Nu am niciun fel de reţinere în a atrage un finanţator, chiar dacă eu nu voi mai fi preşedinte şi îşi va aduce propria conducere.

Cum să vă judece orădenii dacă vă rataţi obiectivele?

Atunci orădenii vor spune: nu a fost în stare, nu este capabil!

CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte

Emeric Jenei - omul de fotbal pe care nimeni nu-şi permite să nu-l consulte

Gigi Alexandrescu - un om foarte ordonat

Marius Vizer - o persoană cu o ambiţie extraordinară