Oradea pur şi simplu. Cum arată orădenii în ochii "străinilor": săritori, dar speculanţi, şi gospodari, dar snobi

Grăbiţi, prinşi în rutină, atât de obişnuiţi cu oraşul încât uneori observă noutăţile după ce se perimează, contestatari ori dezinteresaţi faţă de ceea ce nu-i afectează direct şi personal, orădenii se privesc rar în oglindă. Cum sunt ei şi cum le este oraşul văd uneori, mai detaşat, cei cărora Oradea le-a plăcut atât de mult încât s-au făcut, la rându-le, orădeni.

BIHOREANUL a notat opinii ale unora dintre locuitorii oraşului stabiliţi aici din alte regiuni, păreri ce compun un altfel de portret al orădenilor şi al urbei care le-a devenit "acasă".

"Socrii au început să mă iubească"

Clujeanul Bogdan Babalău-Maghiar (foto) s-a mutat în Oradea cu 3 ani în urmă, împreună cu soţia, o orădeancă absolventă de Babeş-Bolyai, cu care e căsătorit de 11 ani. De la mutare, "socrii au început să mă iubească pentru că le-am adus fiica înapoi", s-a confesat BIHOREANULUI tânărul, reprezentant al unei agenţii cu capital elveţian care recrutează personal şi gestionează resurse umane.

Firma activa aici şi înainte, dar în sens unic: racola profesionişti pentru oraşe mai mari, însă de o vreme migrarea s-a inversat: acum se caută oameni care să lucreze pentru tot mai multele companii de aici. "Oradea este un oraş mai promiţător decât Clujul. Acolo multe chestii sunt "luate", aici este loc pe piaţă, indiferent de domeniu. Oraşul e în plină dezvoltare".

Deşi cunoştea Oradea din desele vizite la socri, înainte de mutare a analizat oferta. Deformaţie profesională! "Am evaluat Oradea din punct de vedere economic, atunci tocmai se clasase pe locul IV în Top Forbes al oraşelor din România în care să faci afaceri. Acum e mai sus".

"Bine gospodărit"

Decisive au fost perspectivele de viitor, dar şi condiţiile deja existente. "În Cluj traficul e dezastru, îţi ia 2 ore să străbaţi oraşul. În Oradea, deşi am venit când se lucra la Piaţa Unirii, este mult mai fluent. În centrul Clujului găseşti parcare cu noroc, aici nu trebuie să dau ture", spune Bogdan, al cărui birou este, totuşi, în plin centru. În alegerea sa au contat, de asemenea, apropierea de graniţa vestică şi aeroportul, a cărui modernizare a atras companii low-cost cu destinaţii atractive.

Oradea este un oraş nu doar frumos, ci şi îngrijit, zice Bogdan, "bine gospodărit", mai ales după înnoirile din Cetate, de la Ciuperca, după refacerea Pieţei Unirii, deschiderea Aquaparkului şi reabilitarea clădirilor din centru. "Colegii din ţară care vin aici spun că este extraordinar. Cei din afară văd Oradea cu ochi mai buni decât orădenii, care sunt excesiv de critici. Paradoxal, totuşi, au o părere foarte bună despre ei comparativ cu românii din alte zone, chiar dacă, pe de altă parte, au şi complexe de provinciali".

"Mentalitate de bişniţă"

Bogdan e convins că Oradea va "duce" mult de acum încolo, principalul argument fiind expansiunea industrială, care determină dezvoltarea întregului oraş. Dar multe alte sectoare au nevoie şi ele de îmbunătăţiri. Un exemplu la îndemână e cel al restaurantelor. "Există localuri bune, dar nu au ceva special. Unele şi-ar putea contura un anume profil, care să le diferenţieze de altele, cu meniuri şi muzică adecvate, jazz, lăutărească... Sunt bani în Oradea, dar nu sunt puşi în mişcare, mulţi proprietari nu investesc din zgârcenie".

De fapt, a constatat tânărul, oamenii de afaceri orădeni nu prea inovează, ci mai curând speculează. "Văzut din afară, oraşul pare să aibă o mentalitate occidentală, dar nu-i aşa. Încă există mentalitate de bişniţă. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar şi în afaceri se vede. Aici se călăreşte valul. Merg bine transporturile? Toţi îşi fac firme de transporturi!".

Conservatorismul transpare până şi din preferinţele pentru vacanţe. Orădenii mai înstăriţi călătoresc invariabil la Budapesta, Viena, Praga, alţii îşi repetă concediile în Grecia şi Turcia. Ce ar fi de făcut pentru lărgirea orizonturilor? "Mie îmi place mult ce face Teatrul Regina Maria, dar Oradea trebuie să investească mult mai mult în educaţie şi cultură. Doar aşa se poate schimba mentalitatea oamenilor".

Una caldă...

Florina Iordănescu (foto) a venit în Oradea, cu soţul şi cei doi copii, primăvara trecută, odată cu deschiderea unui mare magazin de bricolaj al cărui manager este. După ce ani întregi a condus unităţi în mai multe oraşe, de Oradea s-a îndrăgostit la prima vedere. Motivele? Frumuseţea reîmprospătată a palatelor, Piaţa Unirii, parcurile, traficul, dezvoltarea economică şi administraţia locală. "Nu vreau să fac politică, dar e inevitabil. Orice comparaţie cu alte oraşe mari este în favoarea Oradiei. Chiar şi faptul că în piramida din Primărie sunt toate serviciile la un loc şi oamenii nu sunt puşi pe drumuri mi se pare foarte wow!".

În opţiune au mai cântărit poziţia geografică şi oferta "neaşteptat de mare" pentru petrecerea timpului liber: "Suntem aproape şi de graniţa de vest, şi de munţi. Mergem la teatru, la alte spectacole, la cele de balet şi de operă chiar am fost surprinsă să văd că sălile sunt pline, mergem la evenimente în aer liber, la baschet, unde suntem adesea în galeria CSM".

... una rece

Florina vede, însă, şi minusuri ce ţin tot de conservatorism, de lipsa de inspiraţie sau poate de cea a îndrăznelii: "Există terenuri de fotbal şi săli de fitness, dar nu şi pentru alte sporturi, de exemplu pentru squash. Nu sunt cluburi pentru persoane peste 30 de ani, iar în cele care există îţi bubuie muzica în cap".

Orădenii, spune Florina, sunt calmi, prietenoşi, dar uneori şi greu de priceput: "În trafic, dacă eşti pe banda a doua şi semnalizezi că vrei la dreapta, te lasă fără să claxoneze", exemplifică ea. Pe de altă parte, când căuta o casă de închiriat în centru, proprietarii aveau pretenţii exorbitante, cerând chiar şi 2.000 euro pe lună. În final, a închiriat o casă în Sântandrei, unde vecinii au devenit primii prieteni ai familiei.

La muncă, însă, nu înţelege atitudinea unora. "Oamenii nu îţi cer ceva explicit, dar pe măsură ce le oferi mai mult consideră că li se cuvine şi mai mult. Din oficiu, pentru simplul fapt că sunt angajaţi, nu pentru ce, cât şi cum muncesc".

Universitatea, în urmă

Explicaţiile, crede Florina, trebuie căutate în educaţie. "Am văzut că Universitatea are multe specializări, dar nu ştiu în ce măsură sunt legate de piaţa muncii. Poate nu întâmplător mulţi tineri orădeni preferă facultăţile din Cluj. Cred că ar trebui ca şi Universitatea să se adapteze economiei locale, altfel producem specialişti fără căutare".

În privinţa asta, Bogdan e radical: "Universitatea din Oradea nu este la zi, şi nu doar în comparaţie cu UBB din Cluj, ci şi cu Emanuel, tot din Oradea, care organizează conferinţe şi cursuri interesante, pe teme actuale, de exemplu despre economia digitală. Universitatea de stat ar trebui să se upgradeze!".

Alţii cred, totuşi, că sistemul de învăţământ local poate oferi specialişti, mai ales dacă este cointeresat. Cristian Gulicska, venit acum 4 ani din Timişoara pentru a conduce o mare companie, spune că aceasta a avut peste 500 de studenţi în internship, motiv pentru care a decis să-i doteze Universităţii laboratorul Departamentului de Electrotehnică. Firma colaborează şi cu Colegiul Tehnic Traian Vuia, de unde vin elevi în practică, oferind la schimb renovarea şcolii şi începând, la fel, să-i doteze laboratoarele. "Am fost surprins că Primăria ne-a oferit şi un loc în Consiliul de Administraţie al şcolii, ceea ce poate strânge legătura între şcoală şi piaţa muncii", adaugă managerul.

Cei mai buni vecini

Originar din Bicaz, Ciprian Popescu (foto) s-a stabilit aici anul trecut, după ce o vreme a învăţat şi a muncit şi în Marea Britanie. Agent comercial la o firmă de distribuţie piese auto, bărbatul, care la mijlocul anilor ’90 făcuse o facultate la Oradea, spune că principala motivaţie a sa şi a soţiei, asistentă medicală, a fost tot una de natură economică.

"Am găsit Oradea schimbată radical. Clădirile sunt reabilitate, oraşul e ordonat, are o şosea de centură foarte bună şi multe drumuri care leagă cartierele. Viaţa e mult mai bună decât în Bucureşti, chiar dacă acolo veniturile sunt mai mari. Înainte să venim ne-am gândit şi la Cluj, dar aici infrastructura este superioară, iar Parcul Industrial în extindere. Ca om de vânzări, vă spun că îţi trebuie 2-3 săptămâni doar ca să-l explorezi", zice Ciprian.

Peste toate, bărbatul spune că îi plac bihorenii. Deocamdată familia sa locuieşte într-o casă închiriată în Nojorid, dar îşi construieşte una în Episcopia. "M-a surprins că în timpul lucrărilor vecinii mi-au oferit curent şi apă de la ei. În Moldova mentalitatea este să moară şi capra vecinilor". Unul dintre lucrurile pe care nu-l înţelege la orădeni este, în schimb, că se plâng de nivelul salariilor, dar nu discută deschis, pentru a le negocia, cu şefii. "Soţia lucrează la o clinică privată, dar are colege care stau pe salariul minim, pentru că nu au negociat".

Snobismul orădenilor

Păreri similare are şi Georgiana Ivaşcu, stabilită în Oradea cu 9 ani în urmă, când firma al cărei manager este deschidea, practic, Parcul Industrial. Inginer mecanic de profesie, a renunţat la posibilitatea de a fi cadru didactic la Politehnica din Bucureşti pentru a lucra la Centrul de cercetare tehnologică Renault, iar în Oradea conduce sucursala unei companii cu capital spaniol care produce piese auto pentru pieţele din România, Franţa, Germania şi chiar Mexic.

"Oradea are foarte multe de oferit. Îmi amintesc cum era când am venit şi văd cum este acum. Primăria a schimbat radical lucrurile, iar calitatea vieţii a crescut mult. Pe atunci, în parcările fabricilor erau mai mult biciclete, acum sunt pline cu maşini". Cu toate acestea, spune şi ea, orădenii sunt exagerat de critici: "Critica este bună, dar când este constructivă. Unii se plâng că din cauza unor lucrări nu au apă caldă, eu cred că ar fi de criticat dacă nu s-ar face lucrările".

Pe de altă parte, a remarcat directoarea, "există un snobism al orădenilor" greu de priceput. "Mulţi merg la cumpărături sau la ştrand în Ungaria, dar nu înţeleg de ce. Şi cei de la Renault se întreabă de ce românii aleg maşini străine, pentru că Dacia se vinde foarte bine în Europa, iar românii ar putea să-şi protejeze economia dacă ar alege un produs fabricat în ţară".

Mai ardeleni decât toţi

După ce a lucrat o vreme în Bucureşti şi în Alexandria, bucovineanca Mirabela Ţîmpău (foto), directoare economică a unei mari firme de construcţii, spune că odată cu mutarea la Oradea, acum 2 ani, a simţit că intră într-o altă lume. În Teleorman era deprimant, iar în Capitală prea stresant, pierdea o oră la volan pentru a face 2-3 kilometri.

Primul lucru pe care l-a remarcat aici este frumuseţea oraşului şi faptul că are "neobişnuit de multe parcuri, chiar şi în cartiere", "oamenii nu-s aşa certăreţi ca în sudul ţării", iar administraţia aplecată spre nevoile cetăţeanului: "Când mi-am făcut aici propria firmă şi nu am avut toate actele la mine, funcţionarii mi-au explicat că le pot trimite şi pe mail".

Cu toate astea, nici ea nu înţelege "fiţoşenia" localnicilor. "Eu sunt mândră că-s bucovineancă, arăt asta şi când merg la cumpărături şi prefer să dau cu 1 leu în plus ca să cumpăr apă Bucovina şi lactate Dorna. Orădenii se ţin mai ardeleni decât toţi, dar le place numai ce vine din afară, fac cumpărături "dincolo" sau preferă importurile, chiar dacă alimentele noastre sunt mai sănătoase".

Obligaţi să se adapteze

Un alt nărav pe care l-a remarcat Georgiana Ivaşcu la orădeni este că nu prea le place noul dacă le afectează rutina şi, pe cât sunt de critici în unele împrejurări, pe tot atât de necomunicativi sunt în altele. "La spectacole, în general am văzut că orădenii stau ca de piatră, fără reacţie. La fel şi în fabrică, la şedinţe de bilanţ, când discutăm ce probleme au oamenii, ce cred că trebuie sau poate fi schimbat, nu spun nici că-s mulţumiţi, nici că-s nemulţumiţi".

Urmarea? Fără să-şi zică "baiurile", fie salariale, fie personale, unii pleacă pur şi simplu de la firmă. "Mai demult, politica noastră era să nu reprimim pe nimeni care a plecat, dar din cauza lipsei forţei de muncă ne-am adaptat şi pe unii îi mai reprimim", spune directoarea. Un semn de "orădenizare", probabil, dar totuşi, nu cel mai rău dintre ele...

DECAN DE VÂRSTĂ
"Paradisul pe pământ"

Numărul orădenilor îl sporesc nu doar românii mutaţi aici din alte regiuni, ci şi străinii. Unul cu totul atipic este italianul Raimondo Ercole (foto), care, spre deosebire de majoritatea conaţionalilor, n-a venit cu afaceri, ci convins că a găsit aici un "paradis pe pământ": "Oradea este frumoasă, are o istorie veche, natura este vie, oraşul liniştit, iar oamenii încă nu şi-au pierdut umanitatea. Poţi ieşi seara în oraş fără teamă", enumeră el câteva atuuri.

Specialist în telecomunicaţii, italianul a trăit în mai multe ţări, orădean fiind din 1994, când a venit din SUA cu soţia şi cei doi fii. Şi-a cumpărat o casă bătrânească în Ioşia, unde şi-a amenajat o grădină de legume şi un atelier de tâmplărie, şi o Dacia 1.310, înlocuită apoi cu un Logan, de care este foarte mândru. "Am făcut deja peste 500.000 kilometri, şi în Italia am fost totdeauna cu ea, este ieftină şi rezistentă", îşi laudă maşina.

Două lucruri nu-i prea plac, însă, la localnici: snobismul şi veşnica nemulţumire. "Mulţi vor să-şi etaleze posesiunile, să arate case mari, maşini străine, şi mulţi nu înţeleg că schimbările din oraş sunt bune. Eu le spun aşa: Oradea este cel mai bun oraş din România!", zice italianul, pătimaş.

În Oradea, Raimondo a fondat şi conduce Centrul Cultural Italian, care a oferit cursuri pentru învăţarea acestei limbi, a facilitat elevilor de la mai multe licee vizite în Italia finanţate de organizaţii din ţara natală, a oferit Primăriei studii pentru reabilitarea unor monumente şi chiar a lucrat voluntar la reabilitarea Pieţei Unirii. Tot fără plată, italianul lucrează şi la restaurarea unor biserici greco-catolice din judeţele Bihor şi Sălaj.