Cum îşi umileşte statul cetăţenii: bolnavi, bătrâni, batjocoriţi...

Ce durere şi ce zbucium sunt în inima unui om când îşi vede mama ţintuită într-un scaun cu rotile şi fără a putea spune, măcar o dată, ce simte sau ce vrea?

Dar în sufletul unui bărbat, când îşi vede consoarta de-o viaţă transformată într-o legumă, mereu dependentă de cei din jur?

Soarta a făcut ca familia Ungureanu din Oradea să cunoască această suferinţă. Iar autorităţile, în loc să le uşureze situaţia, chiar le-o îngreunează, spunând că femeia e prea puţin bolnavă pentru a "merita" un banal certificat de handicap...

Moment de cotitură

Lucia Ungureanu are 72 de ani şi locuieşte în Oradea de când s-a născut. A fost contabilă toată viaţa şi s-a pensionat când a atins vârsta limită şi a avut acest drept. Activă din fire, nu se plângea de nimic. "Anul trecut, în dimineaţa de 2 mai, când s-a trezit, eu citeam ziarele. S-a dus la baie şi am auzit o bufnitură. Am mers să văd ce s-a întâmplat şi am găsit-o întinsă pe jos", povesteşte Andrei Ungureanu (foto), soţul femeii. A chemat o Ambulanţă, însă graba medicilor n-a mai ajutat-o cu nimic pe consoarta sa. Suferise un atac ischemic cerebral: circulaţia sângelui din creier i se blocase.

Femeia a stat mai bine de o lună în spital, din care o săptămână a fost în comă. Apoi a fost externată, pentru că medicii nu mai aveau ce să-i facă. "O treime din creierul nu-i mai funcţionează, fiindu-i afectată funcţia cognitivă. Adică raţiunea...", spune Adriana Ungureanu, fiica bolnavei. În plus, mama ei suferă de atunci de afazie mixtă totală, adică şi-a pierdut capacitatea de a vorbi, dar şi de a înţelege ce spun cei din jur.

Adevărul!

Bolnavii de afazie rămân fixaţi pe un cuvânt. Adică, deşi nu mai comunică, un anume cuvânt le rămâne întipărit în minte şi îl pronunţă mereu şi mereu. Cum îşi aleg aceste cuvinte, medicii nu pricep. Lucia Ungureanu, de exemplu, pronunţă, de aproape un an, doar cuvântul "adevărul". "E singurul lucru pe care îl auzim de la ea. Câteodată simţim că înnebunim cu atâta "adevărul"...", spune Adriana Ungureanu (foto).

Ca să-şi ajute mama, a plătit un psiholog logoped, care timp de şase luni a făcut exerciţii de vorbire cu bolnava. N-a reuşit să obţină prea mari rezultate. O vreme, bătrâna mai spunea "aşa", dar acum nici acel cuvânt pare să nu-l mai ştie. Tot pe cont propriu, Adriana a angajat un kinetoterapeut. Însă nici acesta n-a putut să facă prea multe, pentru simplul motiv că bătrâna nu răspundea niciunei indicaţii medicale.

Speranţe spulberate

Lucia Ungureanu are zeci de foi cu rapoarte medicale, toate spunând acelaşi lucru: starea sa e irecuperabilă, nu va putea niciodată să se îngrijească singură şi are nevoie în permanenţă de un îngrijitor. Aşa că fiica bătrânei n-a avut de ales decât să renunţe la muncă şi să-i poarte de grijă, zi şi noapte.

Cu toate acestea, Adriana n-a cerut autorităţilor un certificat de handicap pentru ea. "Speram că-şi va reveni, dar am înţeles acum că nu sunt şanse", explică ea. Astfel, luna trecută s-a decis să ceară dreptul mamei sale, dar şi pe al ei ca îngrijitor, înaintând dosarul Comisiei Judeţene de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Nici nu şi-a imaginat că i s-ar putea refuza aceste drepturi. Dar, stupoare, aşa s-a întâmplat! "Am primit o foaie pe care scrie că nu se încadrează în criteriile medicopsihologice impuse de nu-ştiu-ce ordin. Nicio explicaţie în plus", zice femeia, revoltată. Ca şi cum, în faţa legii, mama ei ar fi perfect sănătoasă!

Prea puţin bolnavă!

Normativul invocat de Comisia Judeţeană este Ordinul comun 762 din 1992, actualizat în 2007, al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care stabileşte criteriile în funcţie de care se emit certificate de handicap.

BIHOREANUL a cerut Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Bihor, în "ograda" căreia funcţionează Comisia, să explice această anomalie. Răspunsul? Consternant: Lucia Ungureanu este prea puţin bolnavă!

Conform criteriilor din Ordin, accidentele vasculare cerebrale cu deficit motor secundar unilateral şi afazie se încadrează în grad de handicap indiferent de vârstă şi statutul social numai în cazul în care sunt secundare unei malformaţii congenitale vasculare sau unei afecţiuni cardiace congenitale, hipertensiune arterială, afecţiuni hemoragipare, neoplazii", explică Ştefan Goţia, purtătorul de cuvânt al DGASPC Bihor.

Refuz pe lege

Altfel spus, Lucia Ungureanu ar fi primit certificatul dacă atacul ischemic ar fi survenit în urma unei alte boli. Dar cum ea era sănătoasă înainte, nu primeşte nimic. Goţia precizează că vina nu e a Comisiei, deoarece aceasta a deliberat exclusiv în baza legislaţiei. "Sunt de acord că e anormal, dar acesta e sistemul, nu avem ce face", spune funcţionarul, la fel de inflexibil ca medicii din Comisie.

În consecinţă, familiei Ungureanu îi rămâne doar să conteste situaţia la Ministerul Sănătăţii, în speranţa că cineva va sesiza cusurul legii. Deocamdată, cu legislaţia actuală, Adriana Ungureanu nu va fi ajutată pentru că a renunţat la serviciu ca să-şi îngrijească mama, şi nici bolnava nu va primi un leu în plus pentru a-şi asigura tratamentul. Ceea ce-l face pe orice om să se întrebe cine e mai handicapat: bolnavul sau sistemul?...

PRECEDENTE
Economie prin asuprire

De fiecare dată când politicienii îşi aduc aminte că ţara n-are bani, dau ordin să se strângă cureaua. De cele mai multe ori, cureaua se strânge însă doar pentru sărmani şi pentru bolnavi. Un certificat de handicap asigură bolnavului o indemnizaţie lunară, scutire de impozit şi un angajat personal plătit, aşa că tăierea acestor drepturi e de natură să economisească bani la buget...

BIHOREANUL a mai relatat în trecut cum mai mulţi bihoreni care au cerut prelungirea certificatului de handicap s-au trezit că au rămas fără, pentru că acelaşi Ordin din 1992 actualizat îi scotea în afara handicapului, deşi bolile lor erau aceleaşi de ani de zile. DGASPC explica atunci, la fel ca acum, că nu face decât să respecte legea.
Bolnavii scoşi din gradele de handicap trebuie să ştie însă că au dreptul la alte facilităţi, prevăzute în Legea 19/2000, privind sistemul public de pensii, şi în Legea 17/2000, privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Prima lege permite unei persoane scoase din gradul de handicap să devină fie pensionar de invaliditate, fie pensionar de boală, pe baza aceloraşi acte medicale pe care le folosea şi pentru obţinerea certificatului de handicap. În acest caz, persoanele trebuie să se adreseze Casei de Pensii. Cealaltă lege obligă primăriile să acorde bătrânilor bolnavi inclusiv materiale sanitare gratuite şi să suporte jumătate din salariile rudelor care îi îngrijesc.