Țară, țară, vrem pălmași!

La Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă, directorul Békési Csaba îşi face treaba. Cam aşa ar trebui să arate toţi şefii din deconcentrate dacă partidele ar avea obraz şi nu ne-ar inunda cu loaze şi oameni puşi pe pile. Békési organizează târguri unde firmele scot la mezat mii de locuri de muncă şi face analize pertinente cu privire la tendinţele din domeniu.

În Bihor e o adevărată tragedie cu forţa de muncă. Se caută de la necalificaţi la meseriaşi şi personal cu studii superioare, iar salariile încep să fie decente. Nu-i mai puţin adevărat că din cauza inflaţiei şi preţurile au crescut indecent, dar asta e vina politicilor guvernamentale. Ani la rând am auzit placa că suntem judeţul cu cele mai mici salarii de pe planetă, dar acum văd că angajatorii ar da şi 1.500 de euro pe lună pentru un instalator şi tot nu găsesc personal.

Ca să mă conving că există asemenea salarii, am fost la o fabrică să văd la faţa locului cum merg lucrurile. Am întâlnit muncitori cu patru clase care câştigau 6-7 mii de lei în mână. Sigur că pentru asta trebuie să te trezeşti la 6 dimineaţa ca pe 7 să fii la serviciu, indiferent că ninge, că plouă. Mai depui şi efort, că doar eşti la muncă, nu la bufet.

Cred că sloganul cu salariile mici nu e decât o perdea de fum pentru a masca lipsa chefului de muncă. Sunt o grămadă de "veşnic nemulţumiţi" pe reţelele de socializare care în loc să-şi crească veniturile îşi limitează cheltuielile. Cu un ajutor social şi cu nişte bani smulşi de la părinţii pensionari o scot cumva la capăt. Dacă mai ai şi doi copii care vin cu alocaţia, o soţie care lucrează şi un birtaş care-ţi dă pe caiet, poţi supravieţui în România.

Mai e şi categoria de oameni "supra-calificaţi" ce nu se înjosesc să se recalifice ca sudori sau reglori după ce au terminat o facultate. Numai că dacă facultatea aia se cheamă Dreptul la Herculane sau Protecţia Mediului la o particulară, peticul de hârtie care se cheamă diplomă nu ţine loc neapărat de competenţe.

Din păcate, nici soluţia cu muncitorii străini nu mai e viabilă. Nepalezii, sudanezii sau pakistanezii abia ajunşi în ţară o şterg în Occident. Păi, nici n-am intrat în Schengen şi văd că deja graniţele s-au evaporat. Să nu-mi spuneţi că, după doar o lună de stat în România, muncitorii străini pot ajunge în Occident fără a apela la filiere de traficanţi care sunt mână în mână şi cu oamenii legii.

Singura resursă viabilă de forţă de muncă autohtonă şi educată este cea care prisoseşte sistemului bugetar. Adică din cei 1,2 milioane de angajaţi, probabil că Statul s-ar putea dispensa de câteva sute de mii. Doar că operaţiunea este imposibilă din motive electorale, plus că respectivii tocmai pentru că nu-i dă hărnicia din casă s-au oploşit prin cotloanele administraţiei bugetofage.