În starea de urgenţă din aprilie-mai 2020, avortul la cerere a devenit o procedură neesenţială. Date obţinute de la 155 de spitale publice din ţară arată că doar 30 dintre ele au oferit acest serviciu, în perioada respectivă, scrie PressHub. În lipsa altor soluţii, avortul empiric şi decesele cauzate de întreruperea de sarcină autoindusă au redevenit o realitate. La toate astea, exista o soluţie: avortul medicamentos prin telemedicină, o procedură însă aproape nefolosită...
"În plin lockdown, când libertatea de mişcare era restrânsă la câţiva metri de casă, iar orice motiv de deplasare trebuia bifat şi declarat pe propria răspundere, vizita la o clinică, pentru un avort la cerere, care poate fi realizat, legal, până la vârsta de 14 săptămâni a sarcinii, nu se regăsea printre cele 10 motive permise pentru a ieşi din casă şi prevăzute în Ordonanţa Militară nr.3/2020", scrie PressHub.ro.
Sursa citată dezvăluie povestea Mariei, o femeie care a aflat că rămăsese însărcinată, însă, pentru că nu se înţelegea cu partenerul ei, de care voia să scape cât mai repede, şi avea încă un copil mic acasă, a vrut să renunţe la sarcină, la o clinică privată, procedura ridicându-se la 1500-1700 de lei.
Maria a ales să facă chiuretaj. Motivul? Nu ştia cum i-ar fi reacţionat corpul în cazul unui avort medicamentos, poate eşua, poate apăreau complicaţii care ar fi trimis-o la stat, nu voia să se reîntoarcă la cabinet, pentru a verifica dacă procedura a funcţionat. Spune că se aştepta la durere, "nu ai cum să nu simţi nimic", însă se gândea mai degrabă la cea emoţională.
"Totul mi s-a părut făcut cam pe şleau şi pe repede înainte. O parte din detalii sunt în ceaţă şi amestecate, dar cum îmi amintesc a fost că prima dată mi-au făcut un examen ginecologic (...) Eu am urlat de durere, am plâns tot timpul pentru că durea, frate, nu ştiu ce efect şi-a făcut anestezia aia. Simţeam că smulge bucăţi din mine şi-am rupt mâna asistentei, nu ştia în ce se băga când mi-a întins mâna. Am născut un copil, vreo 7 ani am intrat în fiecare an în spital cu gastrită şi nişte dureri crunte, crunte, crunte, dar asta m-a terminat şi am urlat ca un câine acolo. Nu am fost avertizată, nimeni nu vorbeşte despre cât de tare doare", îşi aminteşte femeia.
Citiţi AICI mai multe detalii despre poveste, dar și o dezbatere pe această temă insuficient dezbătută în spațiul public.
.jpg "Avarie pe Calea Clujului din Oradea. Lucrările restricționează traficul")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.