Prefectul Dumitru Ţiplea: "Dacă nu ne vaccinăm, situaţia se va perpetua cu restricţii"

Au prevăzut autorităţile că pandemia poate să continue atât de violent şi cum s-au pregătit? Sunt sau nu posibile noi restricţii şi cât subminează vaccinarea chiar autorităţile însele? Mai face faţă sistemul sanitar sau clachează, avem medici şi medicamente pe măsura necesităţilor? Ce costuri are pandemia?

Sunt întrebări la care BIHOREANUL a încercat să afle răspunsuri de la prefectul Dumitru Ţiplea, chestionat şi despre aspecte neconfortabile: a procedat corect Guvernul dând liber la relaxare fără vaccinare? Nu ar trebui să fie obligatorie vaccinarea măcar în sectorul public? Şi este acest Guvern, cu acest premier, capabil să ţină lucrurile sub control?

Fără măsuri suplimentare

- Mandatul dvs. coincide, practic, cu pandemia, care acum, în valul IV, înseamnă în Bihor câte 500 de infectări şi 15-20 decese zilnic. De altfel, judeţul a pierdut deja populaţia unei comune. V-aţi aşteptat la o asemenea evoluţie?

- Nu ne-am aşteptat ca pandemia să evolueze atât de abrupt, deşi în Bihor ne-am pregătit cu diverse măsuri. Vă dau ca exemplu transformarea Spitalului de Recuperare din Felix în spital Covid, cu oxigen la toate cele 150 de paturi, în februarie. Nu ştiam că va veni un val IV, dar ne-am dat seama că pandemia nu se va termina atunci. În spitalele din Oradea am mărit capacitatea ATI Covid de la 57 la 77 de paturi şi în tot judeţul am urcat numărul de paturi Covid de la 633 la 833.

Tot la începutul anului, am făcut o strategie de recuperare post-Covid, fiind informat din sistemul sanitar local că după externare mulţi oameni reveneau la medic cu tot felul de probleme. În discuţiile cu cei din sistem şi la ideea doctorului Hadrian Borcea (n.r. – şeful UPU-SMURD), s-a pornit un program de recuperare post-Covid la Spitalul Municipal, preluat şi de Judeţean până să vină valul IV. Ne-am concentrat şi pe digitalizare, am pregătit un sistem de telemedicină, pentru că nu avem suficienţi medici şi am vrut să eficientizăm expertiza distribuind-o în tot judeţul.

Pentru administraţie am făcut un sistem de teleconferinţe cu primarii. Primim online de la primării un număr foarte mare de documente, cam 60.000 pe an, iar şedinţele Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă sunt şi ele în sistem videoconferinţă.

- Conduceţi CJSU Bihor, care săptămânal decidea restricţii în funcţie de incidenţa din localităţi. Sunt posibile astfel de noi restricţii după HG 1130, care condiţionează accesul de certificatul verde?

- Toate actele normative sunt emise la nivel naţional, adoptate prin HG, iar CJSU Bihor poate lua hotărâri doar în aplicarea lor. Deci nu adoptăm măsuri suplimentare, nici restrictive, nici de relaxare.

- Luni, 25 octombrie, cetăţenii aveau acces în instituţii doar cu certificat verde, dar în aceeaşi zi regulile au fost diluate cu excepţii de tot felul. Acum intră fără certificat în instituţiile de servicii sociale, la Finanţe sunt serviţi afară... Vi se pare că excepţiile încurajează vaccinarea sau sunt semn de slăbiciune a autorităţilor?

- Actele normative stabilesc un cadru general, iar excepţiile sunt pentru persoane vulnerabile. Cadrul legal încurajează însă vaccinarea şi asta este, cred eu, ceea ce contează.

Vacanţa şcolară, "o decizie corectă"

- Aţi cerut directorilor de instituţii să-şi îndemne subalternii să se vaccineze. Totuşi, rezultatele sunt modeste, inclusiv la pompieri, poliţişti, profesori... Puteaţi face mai multe?

- Eficienţa oricărei campanii începe cu comunicarea; dacă aceasta e eficientă, cu siguranţă şi vaccinarea este eficientă. Am comunicat în toate mediile şi formele, informând cu privire la vaccinare. Am derulat şi întâlniri publice cu cadre medicale, cu mari angajatori, am încercat să implicăm cultele, care au dovedit o deschidere destul de mare, iar o parte au şi promovat vaccinarea în biserici. De instituţiile publice nu mai spun, comunicarea a fost pe toate planurile... În instituţii avem între 25% şi 100% angajaţi vaccinaţi. Este o problemă şi facem în continuare eforturi să fie convinşi oamenii. În instituţiile mari, rata de vaccinare e mai scăzută. De pildă în ISU Bihor, care are peste 900 de angajaţi.

- Ar trebui sau nu să fie obligatorie vaccinarea personalului din serviciile publice?

- După cum ştiţi, în România vaccinarea nu este obligatorie, din păcate.

- Deci aţi fi de acord cu obligativitatea vaccinării?

- V-am răspuns: din păcate!

- Cum vedeţi trimiterea elevilor în vacanţă? De ce nu şcoală online? Cât de pregătiţi suntem în Bihor pentru a instrui elevi de la distanţă?

- Sunt şi prefect, şi părinte, am doi copii, în clasa a V-a şi în a VIII-a. Deşi Bihorul are o infrastructură mai bună decât alte judeţe pentru învăţământ online, educaţia eficientă este cea cu interacţiune directă. Suntem fiinţe sociale şi avem nevoie de interacţiune, cu atât mai mult copiii, care sunt în formare. Şcoala online i-a afectat foarte tare, prin urmare cred că vacanţa a fost o decizie corectă, dându-se posibilitatea să facă şcoală faţă în faţă atunci când acest val va trece.

- A fost o greşeală sau o decizie corectă "marea relaxare" din 15 mai, necondiţionată de vaccinare?

- Cifrele cu privire la vaccinare – şi atunci, şi acum – sunt publice. Fiecare poate analiza în ce fel a fost decizia!

Unii la sacrificiu, unii la plajă...

- Aveţi întâlniri frecvente cu managerii de spitale şi cu reprezentanţii DSP Bihor. Ce discutaţi, ce decizii luaţi în urma discuţiilor?

- Am sesizat că instituţiile au o problemă de comunicare între ele. Prin urmare, am încercat să pun oamenii împreună pentru a găsi soluţii şi din multele întâlniri au rezultat majoritatea deciziilor pe care le-am luat. Una dintre ideile astfel născute este cea a sistemului de telemedicină. Avem în România un mare deficit de cadre medicale şi o acoperire insuficientă a teritoriului. În valul III am detaşat sute de oameni dintr-un spital în altul pentru a optimiza o situaţie deficitară. În baza acestei experienţe am concluzionat că expertiza unor medici specialişti poate fi pusă la dispoziţia întregului sistem dintr-un singur punct.

Pe o platformă securizată de STS, am făcut sistemul de telemedicină, implementat deocamdată pentru situaţia Covid: dacă un pacient sună la 112 din Ştei, în mod normal ambulanţa l-ar fi adus la Oradea, unde l-ar fi evaluat medicii şi, dacă s-ar fi considerat că este un caz uşor sau mediu, era dus înapoi la Beiuş sau la Ştei. Acum, pacientul din Ştei e dus la Beiuş, i se fac analizele, inclusiv CT, datele se transmit la centrul de telemedicină din Oradea, unde sunt medici de toate specialităţile care le analizează. Dacă e caz uşor sau mediu, pacientul rămâne acolo şi numai dacă este grav e adus la Oradea. Deci, un sistem mai rapid, cu cheltuieli mai puţine, în beneficiul şi al pacientului, şi al sistemului sanitar.

- Ce nemulţumiri au oamenii din sistem?

- Din întâlniri a rezultat, de pildă, nevoia imperioasă de a verifica minuţios spitalele din perspectiva siguranţei la incendii. Având 77 de paturi ATI şi sute de paturi cu oxigen, iar echipamentele electrice fiind permanent în funcţiune, riscul de incendiu este cât se poate de mare. Văzând catastrofele din alte judeţe, am verificat mult mai amănunţit spitalele de la noi.

Dar sistemul sanitar are o grămadă de probleme. Anul trecut, de exemplu, a fost o problemă cu asigurarea oxigenului, în perioada asta la fel, şi pentru rezolvarea ei trebuie să te mişti repede şi să colaborezi. Ambulanţa, la un moment dat, a rămas cu oxigen în butelii doar pentru 6 ore şi le putea realimenta numai după 48 de ore, aşa că am discutat cu cei de la SMURD, care aveau rezerve, şi le-au pus la dispoziţie.

I-am obişnuit pe cei din sistem ca, dacă au probleme, să mă sune. Dacă eşti în tranşee cu ei, dacă eşti disponibil 24 de ore din 24, oamenii te respectă. Problema e că mulţi sunt la limita suportabilităţii, epuizaţi, iar în linia întâi nu sunt foarte mulţi oameni, raportat la câţi sunt în total în sistem. Sunt unii la sacrificiu, dar şi unii "la plajă", pentru că nu toţi au acelaşi nivel de conştiinţă. Pe de altă parte, am fost plăcut surprins de mobilizarea spitalului privat Pelican, care a pus la dispoziţie 22 de paturi ATI, o treime din capacitatea din judeţ.

"Nimeni nu are destule resurse"

- Cum s-a ajuns ca spitalele din Oradea, care până luna aceasta primeau şi pacienţi din alte judeţe, să nu mai aibă locuri suficiente nici pentru bihoreni?

- Încă de la începutul pandemiei am avut o capacitate mare de spitalizare Covid, cu Spitalul Municipal din Oradea exclusiv anti-Covid, pentru că Bihorul este un judeţ mare, tranzitat zilnic de peste 100.000 de maşini, iar prin vămile noastre trec până la 120.000 de maşini săptămânal. Astăzi (n.r. – joi, 28 octombrie) avem 52 de pacienţi Covid din alte judeţe, din care 46 de cazuri medii şi 6 la ATI, iar 106 paturi Covid sunt libere. Deci sunt paturi.

- Dar situaţia aprovizionării cu medicamente o ştiţi? Multe lipsesc sau există în cantităţi insuficiente. Ce puteţi face pentru a fi îndestulătoare?

- Sunt patru medicamente în schemele de tratament pentru Covid. Achiziţia lor se face centralizat şi sunt distribuite către judeţe în funcţie de necesităţi. În acest moment vă pot spune că Bihorul nu a rămas fără medicamente deloc. Da, a lipsit un medicament şi a venit un altul, care să-l înlocuiască. Asta se întâmplă.

- Sunt peste 6.000 de bihoreni cu Covid, în izolare, şi încă şi mai mulţi "contacţi" puşi în carantină. Zilnic sunt verificate, însă, cam 5.000 de persoane izolate şi circa 2.000 carantinate. Poate Poliţia să le verifice pe toate?

- Armele (n.r. – Poliţia, Jandarmeria) fac eforturi enorme. Nimeni nu are destule resurse pentru o asemenea situaţie, cu 40.000 de oameni de verificat, în izolare şi în carantină. La aşa număr se lucrează în funcţie de priorităţi, în principiu ştiu că se fac verificări prioritar la persoane susceptibile să încalce regulile.

"Vom avea foarte mulţi bolnavi cronic"

- În virtutea funcţiei, aveţi acces la informaţii de la diversele instituţii ale statului. De ce ne-a prins valul 4 nepregătiţi? Ce spun acestea, continuă, vom avea şi un val V?

- Ştim că acest val este unul al nevaccinaţilor. Ne uităm în Europa şi vedem că acolo se trăieşte mai liniştit, iar răspunsul e simplu: ne vaccinăm, mergem într-o direcţie bună; nu ne vaccinăm, situaţia se va perpetua cu restricţii. Nu avem altă soluţie decât să ne vaccinăm, prin urmare, eu cred că răspunsul este şi la populaţie.

- Dar cât de costisitoare e pandemia? Există riscuri privind finanţarea cheltuielilor?

- Costurile sunt enorme. Tratarea unui bolnav cu forme grave costă mii de euro, la ATI trece de 10.000 de euro, deci există consecinţe financiare pe care le suportăm cu toţii, până la urmă. Dar costurile cele mai mari sunt în post-Covid. Bazându-mă pe ce spun medicii, vom avea foarte mulţi bolnavi cronic după această pandemie, care vor trebui trataţi pe termen lung, iar asta va avea impact major, pentru că le va limita capacitatea de muncă şi vor necesita cheltuieli, ceea ce va pune şi mai mare presiune pe fondurile publice.

- Crizei sanitare i se suprapune şi cea economică, declanşată de scumpirea energiei. Există informaţii privind efecte sociale ale dificultăţii cu care populaţia va reuşi să achite facturile?

- Suntem şi noi într-o criză globală a energiei. S-au adoptat două acte normative, legea pentru protecţia consumatorului vulnerabil şi cea a plafonării preţurilor energiei. Şi în Oradea vor fi scumpiri, dar eu cred că situaţia va fi gestionată. Spitalele cu siguranţă nu vor fi afectate.

- Cele două crize sunt amplificate de haosul guvernamental. Sincer, cum vă simţiţi reprezentând un guvern al cărui premier s-a dovedit inapt să gestioneze provocările de tot felul?

- Indiferent care ar fi situaţia la nivel naţional, responsabilitatea mea este să-mi fac datoria faţă de judeţul Bihor. Ăsta e răspunsul meu.