ONU cere măsuri urgente în contextul cazurilor oripilante din azilele din România

Comitetul ONU împotriva Torturii, cu sediul la Geneva, a publicat vineri un raport în care îşi exprimă "profunda îngrijorare" cu privire la situaţia din instituţiile de psihiatrie şi unităţile de îngrijire socială din România. În raportul său, Comitetul a adus în atenţie acuzaţii grave de tortură, rele tratamente, supraaglomerare, lipsă de personal calificat şi condiţii materiale precare.

Raportul a fost transmis după ce în România au ieșit la iveală mai multe azile ale groazei, cel mai recent fiind descoperit zilele acestea de reprezentanţii unui ONG - Centrul pentru resurse Juridice - în judeţul Mureş. În subsolul azilului numit "Căsuţa Lu’ Min" erau ţinute în condiţii oribile mai multe persoane cu dizabilităţi. Acestea erau cazate printre mormane de moloz şi stăteau pe saltele murdare de urină, fecale şi sânge. Tot vineri, premierul Marcel Ciolacu a anunţat că i-a demis pe prefectul şi subprefectul de Mureş după ororile descoperite la azilul din judeţ.

Comitetul ONU s-a arătat preocupat de faptul că deciziile de prelungire a internării involuntare în instituţii psihiatrice nu sunt supuse automat controlului judiciar şi că persoanele care doresc să conteste această instituţionalizare nu au întotdeauna acces la asistenţă juridică eficientă, scrie Hotnews.ro. 

În plus, acelaşi organism a evidenţiat şi problemele de supraaglomerare în închisori, instituţii psihiatrice şi centre de îngrijire socială, precum şi condiţiile precare în care se află deţinuţii, pacienţii şi rezidenţii. A fost solicitată renunţarea la "unităţile speciale de intervenţie" din închisori şi investigarea acuzaţiilor de tortură şi rele tratamente aplicate de către poliţiştii de frontieră, inclusiv în cazul migranţilor care caută protecţie la frontiere.

În final, Comitetul ONU împotriva Torturii face apel la România să ia măsuri urgente pentru a îmbunătăţi condiţiile şi îngrijirea în instituţiile de psihiatrie şi în unităţile de îngrijire socială din România, astfel încât să respecte angajamentele asumate prin Convenţia ONU împotriva torturii şi să ofere protecţie adecvată drepturilor omului tuturor cetăţenilor săi.

Printre măsurile cerute României, în calitate de stat semnatar al Convenţiei ONU împotriva torturii, se numără:

(a) Efectuarea de investigaţii prompte, imparţiale, aprofundate şi eficiente cu privire la toate acuzaţiile de tortură şi rele tratamente în instituţiile psihiatrice şi în centrele de asistenţă socială. Persoanele suspectate de comiterea unor astfel de acte trebuie suspendate imediat din funcţii pe toată durata anchetei, iar principiul prezumţiei de nevinovăţie trebuie respectat.

(b) Urmărirea în justiţie a persoanelor suspectate de comiterea actelor de tortură sau rele tratamente, în temeiul articolelor 282 şi 281 din Codul penal. În cazul în care sunt găsite vinovate, acestea trebuie să primească pedepse proporţionale cu gravitatea faptelor lor, iar victimele să beneficieze de reparaţii şi reabilitare corespunzătoare în timp util.

(c) Luarea de măsuri imediate pentru îmbunătăţirea condiţiilor materiale şi reducerea supraaglomerării în instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială. Se recomandă, de asemenea, intensificarea acţiunilor de sprijinire a dezinstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi şi boli mintale prin investiţii în servicii alternative şi comunitare, în colaborare cu partenerii relevanţi.

(d) Asigurarea alocării de resurse financiare şi umane adecvate pentru instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială, inclusiv prin furnizarea de personal specializat în furnizarea de îngrijire pentru astfel de pacienţi şi rezidenţi, împreună cu cursuri de formare adaptate, periodice şi continue, pentru a asigura cele mai înalte niveluri de îngrijire.

(e) Asigurarea implementării suficientelor garanţii juridice şi procedurale pentru pacienţii din instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială, atât în drept, cât şi în practică, inclusiv revizuirea judiciară periodică şi accesul la căi de atac eficiente împotriva instituţionalizării involuntare de jure şi de facto.

(f) Asigurarea că organismele naţionale cu mandate de monitorizare a instituţiilor psihiatrice şi a unităţilor de îngrijire socială, precum Mecanismul naţional de prevenire şi Consiliul naţional de monitorizare, pot îşi îndeplini efectiv mandatele fără obstacole nejustificate. De asemenea, organizaţiile neguvernamentale ar trebui să aibă permisiunea şi competenţele necesare pentru monitorizare, prin eliminarea barierelor administrative inutile.